Sâmbătă seara vorbeam cu cineva despre senzațiile de la datul pe serpentinele de la Cheia. Și din discuție în discuție am tot încercat să descriu cumva senzațiile respective și spre surprinderea mea, n-am găsit nici o modalitate de a transmite ceea ce-am simțit eu atunci când scăpam dintr-o schemă periculoasă, nu știu cum să zic, da’ au fost câteva momente demne de motto-ul din Saw “Live or die. Make your choice”, bine, care în cuvintele copilotului de atunci s-au tradus în “Kamikazeeee…. o să murim”. Pur și simplu sunt senzații și sentimente care nu pot fi descrise, ci doar trăite, și e trist… pentru că mi-e destul de greu să conving oamenii ce sentiment, ce trăire ai atunci când chiar simti ca trăiești, că scapi cu viață dintr-o chestie… în ideea c-ar fi bine să încerce și ei niste figuri din astea :) Până acum am doar un singur voluntar, da’ sper să găsesc mai mulți, poate mai facem un trenulț pe serpentine vreodată.