Acu vreo saptamana asa am fost cu madamme sa vad si io cum e cu wing chun. Am gasit o intructoare prin drumul taberei, stabilit ora si alte cele si hai la bataie. Avea tanti in casa o sufragerie cu un sac de box agatat in tavan si o chestie din aia de lemn speciala pentru wing chun. Si parea ca stie ce face. Da avea o problema: nu atinge aia, nu pune mana pe ailalta pana nu spun io ca e voie. Si uite asa intr-o ora, cat s-a antrenat madamme cu tanti am participat la prima si la ultima sedinta de pana acu de wing chun.

Wing chun-ul asta mi s-a parut cool ca tre sa stii ce sa faci cu mainile si nu tre sa te agiti foarte tare. Da nu pot sa nu ma distrez cand fac ceva. Adica e imposibil sa stau serios o ora si sa fac tot felul de scheme din alea plicticoase de dat pumni, tinut garda si alte cele. Mai ales sa aud faze din alea de genul: noi nu ne antrenam pentru bataie, ci pentru minte si trup. Si alte bla bla-uri d’astea basite.

Acu cautam alte chestii unde mai merge si-o gluma si tavalit pe jos de ras intre doua scheme.