Monthly Archives: June 2013

kish island

sau cum am fost eu in Iran :)

Pentru ca m-a mancat in cur sa vreau de lucru in UAE, a trebuit sa fac un mic popas in Iran.

Ca sa-ti iei viza de rezidenta, trebuie sa aplici pentru ea si dupa aia sa parasesti tara si dupa ce o primesti, sa revii in tara si sa o iei de la aeroport. Da, asa e, nu stiu de ce, da asta e. Si iar scan de ochi si stampula in pasaport.

Acu, cand te trezesti ca tre sa primesti repede viza de rezidenta, tre sa te duci repde intr-o tara unde n-ai nevoie de viza si sa revii dupa 1-2-3 zile dupa caz. Si cum zboruri spre Romania n-au fost de gasit de pe o zi pe alta, singura varianta unde iti iei bilet de avion de parca ti-ai lua la autobuz a fost Kish in Iran, care fiind zona libera nu-ti cer viza.

Si uite asa, ma duc io in Iran. La aeroport ne-am dus mai devreme (ne-am ca sunt io si cu doi bulgari in afacerea asta) ca poate prindem locuri la un zbor pe zi si nu la 10 noaptea. Ca e ca la autobuz, daca mai sunt locuri intri si la un zbor mai devreme fara prea multe comentarii.

Eh, am avut noroc si au mai ramas ceva locuri libere si ne-am urcat si noi in avion. Dupa deparcare/degarare au pornit motoarele avionului, s-au miscat putin si brusc nexam motoare, lumini si toate cele. Dupa cateva incercari care au durat vreo zece minute au pornit iar motoarele si ne-am pregatit de decolare.

Instructiunile de siguranta au constant in: daca dam cu curul de apa, puneti-va vesta de salvare, trageti tare de manere si daca nu se umfla, dati repede falci s-o umflati manual. Vesta pe care scria ‘Property of Alitalia’. Avionul era un MD-82/83.

In fine, am zburat cu bucile stranse 30 de minute cate e calatoria, am aterizat cu bine. n-a trebuit sa innot.

Stweardesele n-au schitat nici un zambet, un steward in schimb zambea cu gura pana la urechi in timpul demonstratiei de safety.

In avion era un gigi pe care l-am gasit inavion si care a ramas acolo si dupa aterizare, si se uita asa la fiecare pasager. Si nu era nici parte a echipajului si nici pasager.

In aeroport, la intrare dupa ce am coborat din autobuz femeile au fost trase de o parte si li s-a dat uniforma obligatorie de purtat pe insula: un mantou relativ larg si o esarfa de pus pe cap. Care in mod obligatoriu trebuiau purtate conform legii islamice.

Obligatoriu am luat un autobuz pana la un hotel al linieie aeriene, desi aveam rezervare la altul. S-a oprit autobuzul, a intrat unul si a inceput sa tipe ca dati pasapoartele, ca nu conteaza de ce, ca dati-le si ca vedeti voi la hotel. S-a lamurit relativ repede ca stam la alt hotel si ne-a lasat in pace.

La hotel confirmat rezervare, dat pasapoartele, dat cu subsemnatul si dusi in camera.

Hotel de 5*. In 1970 poate, ca acu la mai mult de 3* cu indulgenta nu se califica.

Program strict de restaurant: cina de la 20 la 23, mic dejun de la 7 la 10 si pranz de la 12 la 3. in rest ghinion, doar room service si ceva fast food la bar. Si se deschidea la ore fixe, nu puteai sa vii mai devreme cu 5 minute ca erai susuit afara.

Totul pe langa hotel arata cam cum aratau statiunile de la mare din Romania in pozele din 80. Beton la greu, usi de lemn nereparate cu anii. Plus o combinatie dubioasa intre tehnolgia moderna, ca lifturile erau noi si sistemul de intrat in camere.

Au doua tipuri de bani: rialul care este moneda normala si o chestie numita toman care inseamna 10 riali. si preturile sunt exprimate in tomani dar platite de fapt in riali. sau AED ca le place rau de tot dirhamul. un dirham inseamna 100.000 de riali la cursul de schimb de pe strada.

Preturile sunt destul de mici. La hotel in bar un ceai costa 2 lei, o inghetata super mare (un castron mai bine zis) costa vreo 12-14 lei, o cafea vreo 3-4 lei. astea preturi transformate din dirhami in ron (~ 1RON = 1.1AED).

3 oameni cu 130 de dolari am mancat ca spartii 2 zile si au mai ramas bani. Taxiurile in schimb sunt scumpe.

Ce mi-a dat fiori e modul lor de a vorbi cu tine: vine si iti pun asa mana “prieteneste” pe spate si iti zic cu un accent gros de orient mijlociu: “My friend, what do you want to order?” sau “My friend, what can I do for you?”

Cand intrebau asta aveam in minte doar fazele alea din “The Dictator” cand pe la spate le arata la soldati sa ia gatul la toti aia cu care era prietenos. Way too creepy.

Insula pustie, inca au alimentare in care gasesti tot felul de chestii, dar nu prea multe.

Prima noapte n-am prea dormit, insa am recuperat dimineata ceva.

Partea buna e ca am avut internet si am incins telefonul. Ca nu mi-am luat laptop cu mine ca mi-a fost frica ca raman fara el, doar nu’s cunoscuti pentru libertate. AU mers cateva site-uri romanesti si cam atat. Si WhatsApp, ca daca nici ala nu mergea eram izolat de tot de lume.

Cea mai spooky chestie a fost cand m-am plimbat un pic pe plaja si era o familie acolo: barbatul doar in slipi se balacea nevoie mare, nevasta’sa imbracata toata din cap pana in picioare cu batic/esarfa pe cap se balacea si ea putin. E al dracu de nasol sa fii femeie acolo, ca drepturile tind spre zero.

Magic happened si Duminica au iesit vizele, au fost depuse si am primit verde sa ne intoarcem in Dubai. Mi se parea dubios cum e in Dubai, da dupa ce am vazut Iranul, mi-a trecut :)

Asa ca luni dimineata sculat cu noaptea in cap sa prind un avion cat mai devreme si dus la aeroport. Acolo nu puteau verifica ca avem viza OK, asa ca inapoi in centru la biroul central.

Vizele le aveam sub forma de poze facute cu telefonul si trimise pe WhatsApp. Ghinion, ca trebuie tiparite. Asa ca du-te si cauta copy shop deschis la 8 dimineata. Dupa vreo jumate de ora de engrish si invatit ca niste coaie intr-o caldare, m-am dus inapoi la tanti de la Kish Airlines si hai cu miloaga sa ne lase sa le tiparim acolo.

Facuta fata de mata plouata, au acceptat sa le tipareasca acolo. Da sa li le dam pe mail. Sunat contactul din Dubai, dat mail, tiparit visa si ghinion: in afara de poza nu se intelegea nimic clar. si drept urmare nu era bine si nu ne semnau biletele de avion.

PANIC!

Sunat inapoi, cerut rezolutie mai buna, nu se poate ca deja vizele sunt la aeroport. Tanti de la ghiseu: tre sa se vada, altfel nexam bilet.

PANIC!

Sunat contact si vine cu ideea salvatoare: are pe cineva in birou care vorbeste Farsi si i-am dat sa vorbeasca cu tanti aia. S-au inteles, au zis ca e OK si ne-au semnat biletele. Si puteam sa plecam.

La aeroport am ratat avionul la mustata. Asa ca 6 ore jumate am frecat-o acolo. Dar am frecat-o cu bucurie ca era OK cu biletul si nu mai existau probleme.

Cat timp stateam acolo la coada cu fata de mata plouata, unul din bulgari era sarcastic. In engleza, cu voce tare. Radea de motto-ul liniei aeriene: We care about you. Ca haha, ca hihi, ca ca ne lasa acolo. Imi venea sa-l pocnesc acolo. Ocazie cu care i-am zis ca in curand o sa-l pocnesc daca mai face tampenii si daca din cauza lui nu plec ca simte nevoia sa fie glumet. Asa ca acu ii numar bile negre si cand ajunge la un numar oarecare o sa-l pocnesc.

To be honest, o tanti mi-a oferit ceai, dar am refuzat politicos, ca dupa aia trebuia sa caut si baie si nu prea avem chef sa caut un tufis.

Ras, glumit prin aeroport, trecut timpul, boarding.

In avion acu 2 care stateau acolo si se uitau serios si suspicios la cine intra in avion, nu raspundeau la salut nu nimic. De data asta au pornit motoarele din prima, am ajuns repede in Dubai, bucuros, luat viza si stat o ora la imigrari, ca astia nu se grabesc, te scaneaza te intreaba.

Gigi ala de la ghiseu s-a uitat la poza din viza, care era o selfie fara o ureche si intinsa daca atunci cand mi-am facut pasaportul eram gras, ca era diferenta mare intre cum aratam in viza, cum arat acu si cum sunt in pasaport.

Si uite asa s-a incheiat aventura mea in Iran.

Data viitoare poa sa se dea si cu curul de pamant, io acolo nu ma mai duc, e prea spooky pentru mine. Prea multa adrenalina.

uae – prima saptamana

Dupa un inceput fabulos cu venit azi si de maine dus la produs, aseara m-am culcat la unu si azi m-am trezit la unu. Am dormit ca spartul.

La munca e relativ okish treaba. Am o idee mare despre ce e de facut, insa mai mult de atat nu. Trebuie sa propun io stuff, sa se aprobe, sa fac recomandari, aia sa le aprobe, dupa care sa le implementeze, dupa care sa vad daca s-au implementat. Si dureaza.

Am un sef care n-are incredere in angajatii proprii si trebe sa prezinte dovezi la ailalti sefi de departamente ca nu-si fac treaba sa-l lase sa schimbe lucruri.

Astia cumpara stuff, mai iau un indian sa-l administreze si tot asa.

Multi sunt indieni si pakistanezi, mai mult indieni.

Pana acu am interactionat (ca vroiam sa scriu interoperat, nu stiu de ce) cu doi indieni, care, spre surprinderea mea, chiar au fost OK si si-au facut treaba cum trebuie.

Pana acu pe langa vazut niste diagrame si stuff, oha, am produs intr-o saptamana un raport :) da arata bine :))

Cum e cu preturile: sunt cam ca in tara sau poate un pic cam mari la unele chestii si variaza destul de mult.

Mancarea e OK pentru chestii locale, insa daca vrei ceva mai altfel incepe sa coste. Am inceput p’aci sa fac ceva ce n-am facut 10 ani in Romania: sa-mi aduc mancare de acasa. Bine, corect ar fi de la Carrefour, ca stiu ce gasesc, altfel e doar aia de la cantina din mijlocul desertului si acolo in afara de nume nu scrie si ingredientele asa ca n-am idee mananc. Cat am mancat de la cantina m-am ingrasat, acu am inceput sa-mi revin.

Conduc o Corolla de 1.6 pe benzina care e lenesa rau de tot, noroc ca e automata si nu tre sa-mi bat prea tare capu cu aglomeratia. Da sa dea dracii sa vrei sa faci miscari bruste, ca merge kickdown-ul ala de parca e ardelean.

Drumurile sunt asemanatoare cu alea din state cu interchange-uri mari si complexe. Si le urasc fix cum le uram si pe alea din state, ca ma ratacesc si pana nimeresc urmatoarea iesire e mult de mers.

Dubai-ul in centru, in zona Dubai Marina arata a Manhattan asa, iar in rest parca ar fi Miami.

Azi vrusei sa ma duc la Mall of Dubai, cel mai mare mall din lume dupa cum zic astia. Dupa ce gresii intrarea si statui in coada de ma plictisii, alta coada pana gasii loc de parcare… mai trecu juma de ora. Parcarea are vreo 10 etaje asa, eu am gasit loc la etajul 4. E aglomerat in weekend cam cum e la AFI cand e frig si ploaie afara si tot poporul se duce la mall.

Benzina e ieftina. 40 de litri cat inseamna un plin la masina costa vreo 62-65 de lei. o sa fac vreo 4000km pe luna aici de-o sa mi se acreasca. 100 dus, 100 intors.

Maine ma mut in JLT intr-un turn la etajul 35. O sa-mi tiuie urechile in fiecare zi in lift de la viteza. Macar o sa am vedere peste strada. Si cred ca sala si piscina pe acoperis. Poate, poate ma apuc si ceva mai serios de sport.

La haine si incaltaminte, iar, cam ca in tara. Mi-am luat in schimb niste incaltari cu vreo ~60RON mai ieftine ca in tara, insa doar aici am gasit masura mea :)

Din motive de proiect, in fiecare zi tre sa iau si niste bulgari cu mine la munca, ca suntem colegi de birou. Tehnic vorbind si de firma, da aia nu se pune.

Unul e ok, altul e complet antihaz si tine mortis sa corecteze lumea sa fie exact. Trebe neaparat sa-mi fac niste prieteni p’aci cu care sa ies prin oras ca altfel cred ca ajung sa-l omor pe bulgarul antihaz. “Oh, it was a joke. Now I understand. Sorry”.

Azi ma duc in insula Kish. Ca trebe preschimbata viza de turist in aia de rezidenta si tre sa reintri in tara :) Daca nu ma inteleg cu iranienii, asta e ultimul post pe blog pentru o perioada mai lunga de timp :))

Mi-am luat SIM prepaid ca e scump cu spume roaming-ul aici (1.72EUR/min sa primesc si 2.72EUR/min sa dau telefon). care e decent ca pret la convorbiri, are promotii si dupa fiecare convorbire primesc un mesaj cu cat m-a costat convorbirea si cati bani mai am in cont.

Filmele sunt exagerat de scumpe la cinema: intre 45 si 60 de RON pe film. Sa nu mai zic ca au si astia cele 20-30 de minute de reclame, ca nu’s satui de banii dati pe bilet.

Toata tara are niste proxy-uri de iesire pe internet si diverse site-uri sunt filtrate. Macar merg facebook, gmail, skype, irc etc. Nu’s chiar vai de capu meu.

La hotel e OKish, media de download din afara (mai precis din .ro) e undeva la ~8-10Mbps. la munca e un link de 100Mbps pentru reteaua de guest unde stau io acu ca inca n-am primit computer. Aia teoretic e mai mare. Sa vad cum o fi unde m-oi muta.

Tre sa-mi trag un proxy/vpn ceva in tara, ca aleator ma trezesc cu site-uri blocate care nu prea au treaba cu pornachele si e cam enervant.

uae – primele impresii

De sambata dupa-masa sunt UAE-ist, in sensul ca am ajuns in Dubai. De duminica sunt la produs.

Vremea e ca in .ro la mare cand e sezon, asa zapuseala. Astia sunt obsedati de aer conditionat.

Pentru ca sunt la produs ar cam trebui sa ma imbrac un pic frumos la munca. Dar nu se poate si asta si sa nu mori de frig. Asa ca o cocalaresc original: hanorac peste camasa. Daca vrea careva sa ma vada smart casual bine, daca nu, gluga in cap. Am si o esarfa cu mine in caz de frig extrem.

Ieri am venit pizdit de la munca, dus la farmacie, luat un fel de fervez si baut. Ca parca eram batut.

Ce sa zic in rest: e misto cat am vazut din masina si plimbat in Mall of Emirates (ca tot e peste drum). In weekendul astora mi-am pus in plan sa vizitez si io Marina si restul de stuff ma interesant de vazut, ca treaba asta cu servici si casa inapoi cam suge. Mai ales ca o sa ma mut, inca sunt in negocieri cu gigi care m-a adus aci, ca initial vroia sa ma tapeasca sa ma trimita intr-un complex mai de cacat.

Au un drum mare in oras, Zayed road, care e pe 6 benzi in oras si de 4 in afara. Care se umple. Ca dimineata toata lumea pleaca din Sarjah/Dubai spre Abu Dhabi sau prin ce zone industriale mai sunt acolo. Unde la jumatea drumului spre munca se trece din Dubai in Abu Dhabi si arata si arata altfel. de la desert la palmieri pe mijlocul autostrazi si gard pe toata lungimea cum au astia pe la casele din pipera. Yes, asa mare si cu tepi.

In prima zi am prins un codoi imens ca a fost accident.

Unde lucrez e fix in the middle of fucking nowhere. Literally speaking.

La mall preturile sunt ca la noi. Unele chestii mai scumpe, altele mai ieftine, da overall ca la noi.

Am bagat mancare indiana vreo 2 zile de o sa ma ingalbenesc de la atata curry, da la fabrica mai greu cu alte tipuri de mancari de cati indieni sunt.

Azi, a doua de munca am futut-o in training de safety. Chestii de bun simt, care se pare ca la astia trebuie explicate ca la prosti. Chestii de genul: nu sta in spatele camionului ca poate mori daca da cu spatele si nu te vede, nu baga degetele unde nu trebuie, ai grija ca o sa te arzi daca te loveste unul in timp ce se plimba cu cuvele de metal topit pe langa tine si alte chestii.

Cat mi-am cautat job in Europa o sugeam ca nu’s specializat pe ceva anume. Astia o sug grav de prea multa specializare. Bine, eu cred ca din cauza de indieni, da ei zic ca sunt oamenii asa specializati ca nu mai vad big picture.

Sunt curios daca o sa-i ajute cu ceva ce-o sa le zic, ca nu am voie sa fac io configurari. Tre sa ma uit read-only, sa fac rapoarte cu recomandari si daca se aproba sa deschid tichet la echipa care se ocupa de $device si sa le zic sa sfaca stuff. Si dupa aia sa-i alerg cu iataganul ca-s indieni si dau imediat completed la tichet da de fapt nu fac stuff :)

200km pe zi. o ora dus, o ora intors. macar pauzele de masa sunt incluse in program. partea proasta e ca la 7 maxim tre s-o tai.

40 de litri de benzina costa vreo ~80AED, like vreo ~77RON.

Sper sa iau testul de safety. La fel si toti emiratis care m-au copiat ca m-au vazut completand de zor la raspunsuri.

Un dirham e vreo ~1.10ron. In unele magazine imi arata direct suma in RON care e de plata si pot sa aleg sa platesc asa. Scap de dubla/tripla conversie.

In alte parti ale lumii e nasol rau. Sunt aici oameni care fac chestii doar ca sa nu te obosesti tu sa le faci: sa-ti ia tichetul de parcare din mana si sa-l bage in aparatul care comanda ridicarea barierei, sa-ti duca cumparaturile acasa (am un magazin pe aci pe aproape si pentru cumparaturi de minim 20AED – undeva sub 20RON, sa vina un $whatever sa ti le aduca acasa, like 5 pachete de biscuiti). Azi la curs aveam un fel de garcon care iti aducea bautura daca ti-era lene sa te misti pana in bucatarie sa-ti faci un ceai.

In mall e pizdetul ca si la noi: craci, decolteuri, chestii mulate, tate. No problem. inca imi vine sa rad cand vad femei cu   hijab pe fata, ca io le zic ca’s ninja. Mai simpatice sunt alea de au si ochelari si din cauza de hijab tre sa-i tina pe varful nasului si arata caraghios.

Am pus 2 kile pe mine. Imi luai acu cantar. Iar sunt gras :( De maine ma pun pe halit cum trebuie.

Se pare ca nici in desert nu-mi vine sa beau prea multa apa.

Pentru maine imi cumparai pui sa bag la birou, ca cine stie ce au indienii la meniu. Sper sa nu fie prea picant. Ca e din ala Tandoori.

Ma deruteaza complet saptamana asta de munca e duminica pana joi, nu stiam de ce duminica dimineata la 7 nu e nimic pe #mumu.

Ma duc sa dorm, ca inca nu mi vine sa ma culc, da astia’s cu o ora mai putin si iar ajung sa dorm 6 ore pe noapte, acu poate bag 7 :)

internetul in germania

… e prost si exagerat de scump.

Da sa incep cu inceputul: daca vrei internet, te duci sa semnezi contract cu ce operator vrei tu, ca oricum primesti doar DSL care e pe infrastructura lui Deutsche Telekom si merge dupa cum ai norocol de zona. De la prost la foarte prost.

Unde stau acu, cea mai buna viteza de o poti avea este 16Mbps/1Mbps (down/up). A durat o luna si un pic pana s-a facut instalarea efectiva. Care instalare a constat in vizita unui om de le Telekom (ca asa se zice la ei, ca deja sunt germani…) sa lege doua cacaturi de fire la alte doua cacaturi de fire si uite asa sa ajungi pana la un DLSAM.

Modemul DSL a venit cu instructiuni din alea de configurare din 3 pasi: bagat in priza, conectat sarma de DSL, bagat user/pass si gata. Ai internet. Dar nu. Ca dupa ce a venit ala, a mai durat cateva ore pana cand cineva probabil a mai butonat ceva in DLSAM/BRAS sa ajunga conexiunea la providerul ales, in cazul asta 1&1. Care zice lumea ca e cel mai bun dintre toate ofertele proaste pe care le ai la dispozitie.

Setup modem: 20min (pana am gasit plicul cu user si parola).
Legat doua fire: o luna si un pic.

Treaba asta se intampla vineri, undeva pe dupa-masa a mers internetul. Pana luni dupa-masa. Dupa care pula.

Noroc cu prieteni nemti care sa sune la suport, ca astia engleza nu prea sprechanesc deloc, doar asa prin restaurante ca-ti vor banii. Dupa nenumarate apeluri la suport, se pare ca vineri o sa vina cineva sa vada ce si cum si dupa aia mai vedem. Pentru ca desi linia e sincronizata in DLSAM, se pare ca nimeni nu e capabil sa spuna de ce mortii lor nu se autentifica modemul sa am internet.

Si vineri se uita lumea, nu inseamna ca o sa si fixeze, desi io sper.

Si acu cu internetul: pentru doar 20EUR luna primesti 16Mbps/1Mbps cu limita la maxim 100GB pe luna. Care s-ar putea micsora daca isi pune DTAG mintea ca vor sa-i lasa pe prosti doar cu 75GB pe luna, ca e mai ieftin sa vinzi conexiuni limitate decat sa investesti infrastructura.

La jumatatea anului 2013 in Germania, cea mai jmechera tara din UE, situatia cu internetul e cam cum era prin Romania in 1998-2000 cand Romtelecom avea monopol si se pisa pe toata lumea. Numai ca la astia e mai rau ca nu ii lasa nimeni pe altii sa-si faca retele de comunicatii separate. Doar DTAG are voie.

Postul asta il scriu de pe laptop care e lagat la un telefon cu cartela prepaid de date care la care platesc 15EUR/1GB. de date. Si doar seara si un pic dimineata, ca in timpul zilei e cu treaba plecat telefonul :(

Si uite asa ma plimba ca vita prin Berlin toata ziua fara vre-un scop anume, neputand sa fac nimic util pentru ca asa e cand e monopol: se fixeaza problemele cand vrea pula alora care au monopol. Si nu se grabeste nimeni, ma mir cum de inca n-au facut reclamatie ca-i deranjam de prea multe ori cu telefoanele sa-i intrebam cand mortii lor au de gand sa fixeze problema.

DTAG = Deutsche Telekom = Telekom pentru evitarea confuziilor.