Astia aci la cantina au mai in fiecare “baby carrots” fierti si mai in fiecare zi mananc.
Eu sper ca de la atatia morcovi sa pot sa vad prin pereti. Ailalta varianta e sa ma fac un pic portocaliu. Eu tot sper la prima varianta.
Monthly Archives: October 2013
dst
Acu ca s-a schimbat ora, pe langa faptul ca trebuie sa tin minte ca Luni=Duminica, ajunsei azi la munca si ce zicea laptopul meu: 6:23 AM.
Parca e un test de sanatate mintala. Nu mi-era de ajuns ca trebuie sa ma duc duminica la munca, acu ajung si la 6.
Fuck.
olteanul, arabii si indienii (2)
Din motive ca diversi indieni se uita la tine ca la felu’ 14 cand le explici chestii simple, sunt pe cale sa-l conving pe sef’miu sa facem un setup de genul asta intr-o sala de sedinte pentru cand trebuie discutat chestii cu respectivii indieni:
Azi s-a uitat minute bune la imagine si e curios daca putem s-o punem intr-un photo frame pe usa de la birou in loop.
mani & pedi
Inainte sa vin in vacanta de Craciun arabesc (Eid Al Adha) in Romania, m-am dus la un salon sa ma faca aia mumos, ca doar nu vin in fiecare weekend acasa.
Si cum nu-mi facusem niciodata manichiura am zis ca ‘hey, why not’ si am comandat o portie care a venit la pachet si cu pedichiura.
La inceput a fost un pic ciudat asa cum m-a luat unu sa ma traga de degete, sa-mi taie pielitele, sa ma pileasca cu nustiucate pile, sa ma dea cu uleiuri si vitamine, sa-mi dea luciu la unghii fara gel… Dupa primele 2-3 degete a inceput sa-mi placa, e asa… weee.
La pedi m-a facut un indian care zicea ca a mostenit meseria de la ta’su care a mostenit-o de la ta’su si tot asa, asta era meseria lor de familie. Stie meserie omu din ce m-am prins io asa.
Overall a fost o experienta misto pe cared cred ca o voi mai repeta sa ma fac si mai hipster :)
ce te faci cand o sa fii mare ?
Eu am ajuns mare si inca nu stiu ce-o sa ma fac, iar de vreo cativa ani buni am o dilema existentiala pe tema asta.
Mereu am fost curios de “what does this button do” si numai eu stiu cate butoane am apasat cand nu se uita lumea sa vad ce se intampla. Curiozitatea asta m-a facut sa invat foarte multe, insa niciodata n-am avut rabdarea sa surubaresc la ceva pana sa stiu ce face fiecare butonas, optiune, combinatie de butonase si optiuni si tot asa. M-am oprit undeva la un nivel la care stiu cum merge, cum sa-l fac sa mearga si cum sa-l depanez pana la un punct. Dupa aia, exista oamenii inetrnetului si daca nici asa nu merge, producatorul ceva-ului.
Dupa ce am butonat io ce-am butonat, am zis gata. M-am facut mare, vreau sa fiu manager. Si m-am facut manager (bine, niste oameni au zis OK inainte, n-a fost chiar asa revolutie si sange). Si acolo am terminat-o oarecum cu butonatul si am dat de cum facem sa fie bine cu echipa. Cum faci sa mearga treaba, sa fie toata lumea cat se poate de fericita si motivata si tot asa. Treaba asta s-a dovedit un pic mai grea decat am crezut, insa zic io ca undeva la 75% mi-am indeplinit-o cu succes. Cine are alta parere, e binevenit(a) sa ma contrazica.
Imi place sa construiesc: o retea, o solutie de securitate, o infrastructura Active Directory, clustere de Exchange, high availability in toate tipurile, cloud services, wireless si ce-o mai fi. Imi place barinstorming-ul despre noi idei, solutii, posibilitati. Simt ca parca nu imi mai sta creierul la relanti.
Insa nu ma vad facand acelasi lucru pentru foarte mult timp pentru ca devine plictisitor, nu-mi mai aduce nimic nou. Pur si simplu ma simt ca un robotel care face niste actiuni predefinite cu un rezultat predictibil de fiecare data.
O data ce am facut un lucru, sunt incantat sa-l replic de cateva ori pana imi confirm mie ca am gandit cum trebuie problema si eventual sa imbunatatesc pe ici pe colo. Dupa aia e asa, subiect de o discutie de 5min la cafea: pui 3 switch, 5 servere si un storage si ete cloudu. Incepe sa devina simplu, mult prea simplu. Nu mai e nici o provocare.
Mi-as fi dorit sa fi stiut sa programez calumea, dar am tot incercat si pur si simplu nu se lipeste de mine. Pot sa zic cuiva cum sa faca o aplicatie cum trebuie, chiar sa si ajut la depanat, dar pana scriu eu un script/aplicatie… am mai multe sanse sa vina apocalipsa (da, aia de se tot amana).
Pot sa vad si “big picture”, dar pot sa stiu si cum merge o rotita mica dintr-un setup oricat de mare. Ce nu reusesc sa fac e sa ajung sa particip de la crearea “big picture”-ului pana la a instala servere in rack, a instala un OS sau a configura un switch. Mereu e ori una, ori alta. Foarte, foarte, foarte, foarte rar se intampla sa fac de toate.
Stiu ca daca incerc sa le fac pe toate n-o sa fiu extraordinar de productiv raportand bani la rezultatele imediate. Cel putin din punct de vedere economic, e complet stupid sa platesti un arhitect/manager sa puna servere in rack cand sigur exista cineva de 10 ori mai ieftin care sa faca asta tota ziua.
Vreau sa-mi vad munca dusa la bun sfarsit de mine, nu de minions. Da, stiu sa fac un plan de proiect cu cine ce are de facut, cum si de ce, dar mi se pare boring si fara sens. Cineva o sa-l citeasca o sa zica “aha, trebuie sa pun 3 servere in rack” si dupa aia nu-l mai intereseaza.
Eu mor asa un pic in mine cand sunt pus in situatia de a face ceva care stiu ca n-are sens sau logica doar pentru ca “trebuie facut asa”.
Da, e frumos sa zic: uite, sistemul ala eu l-am gandit si implementarea a mers struna. Dar dupa ce faci cateva lucruri din astea, nu mai e nici o provocare. Just another day at the office.
Cateodata ma gandesc sa ma duc asa prin lume si sa incerc si altceva decat IT. Cu un laptop in rucsac :)
copii
Din cand in cand, mai ajung cu piticul din dotare la discutii despre copii. De la “no fucking way” am ajuns la “hey, why not ?”. Bine, piticul e un pic bipolara la treaba asta, ca inca nu s-a hotarat daca vrea sau nu cu adevarat :)
Trecand peste faptul ca procesul in sine e simplu, dupa livrarea proiectul incep sa se complice lucrurile.
Una din dilemele mele mari tine de personalitate si educatie. Pe la 3-4 ani asa e destul de mare sa inceapa primii pasi de integrare in societate, sa interactioneze cat de cat independent cu altii copii. Se duce la gradinita, incepe sa invete prin jocuri diverse deprinderi si tot asa.
Cat sunt foarte mici, copiii sunt foarte influentabili. Sunt ca un burete care nu poate fi stors, in care tot ce aud si vad ramane in capul lor. Abilitatea de a judeca logic si rational lucrurile e aproape inexistenta.
Si aici e dilema mea cea mai mare: cum o sa imi invat copilul sa invete sa gandeasca pentru el de cat mai mic ? Cum il ajut sa fie mai bun decat noi (gandire, aspiratii) ?
Eu sunt pe ideea de “go with the flow” si si vedem cand ne dam cu capu de un obstacol ce facem. Asta in cazul relatiilor inter-umane. Dar nu sunt foarte sigur ca asta e abordarea corecta cu copiii, ca daca ii stricam nu putem sa-i dam inapoi si sa luam altul bun si sa mai bagam o fisa, sau il reinstalam si il reconfiguram altfel :)