Monthly Archives: September 2014

corporatia (1)

diverse

Partile componente ale corporatiei

Politicile

Corporatia este un fel de BORG. Totul este asimilat si transformat dupa chipul si infatisarea ei. Nu pot exista devieri. Inclusiv ideea in sine de deviere nu trebuie gandita. E ca in Harry Potter: the one not to be named.

Pentru asta s-au inventat politicile. Legile supreme in corporatie. Mai degraba te duci si tragi un politist de urechi decat sa incalci politicile. Daca iti dau voie politicile.

Politicile sunt create in turnul de clestar unde rezida SMT (Senior Management Team), acest Olimp al corporatiei, si aduse muritorulor de rand prin intermediul departamentului de HR.

Care departament de HR este cerberul care vegheaza non-stop la implementarea si respectarea totala a politicilor de catre muritori.

Fiecare aspect al vietii corporatistilor este bine reglementat de politici: cum respiri si de cate ori, cum te imbraci, cand zambesti si cand nu, cand ai voie sa fii trist, cat timp stai la baie (diferentiat un functie de pipilica si cacuta), cat timp ai pauza de masa, cat mananci la masa si tot asa.

Nimic nu este lasat la intamplare sau exista riscul de gandire libera. Iar gandirea libera poate fi in detrimentul corporatiei. Si asta intra la categoria de BIG FUCKING NO-NO. Mai degraba te duci sa-l tragi de falci pe Kim Jong-Un.

Politicile sunt revizuite mereu, sa fie mereu la zi cu evolutia societatii. Sa nu cumva sa existe vreo portita prin care corporatistul sa-si manifeste independent parerile de vointa corporatiei.

Procesul

Procesul si politicile sunt ca lumina si intunericul, alfa si omega: nu pot exista unul fara altul.

Procesul are viata si gandire proprie. Si ca orice organism, trebuie sa manance si sa scoata ceva. Procesul mananca nevoile corporatiei, asezonate cu politicile, si le transforma in proceduri si formulare. Cu cate mai multe, cu atat mai mare. Asa cum stapanii pe vremuri isi bateau sclavii, asa bate si procesul corporatistii. Ba o procedura in dinti, ba un formular la ficat. Cateodata cand procesul este indispus ti-o da in acelasi timp si in dinti si la ficat. Si dupa aia se uita ranjind cum suferi si te schimonosesti cazut la pamant. Si rade. In timp ce-ti arata ba o procedura, ba un formular. Daca e chiar nasol, iti da si cu politicile peste ochi, sa iti intre bine in minte ca ele trebuie respectate la virgula virgulitei. Te tine in suspans, sa nu stii undeva va fi urmatoarea lovitura. Si nici cat de naprasnica va fi. Doar stii ca inevitabilul se va produce.

Cateodata, e ca in filmele alea horror, crezi c-ai scapat de ala care te urmareste cu drujba. Dar n-ai scapat. Doar ti se pare. Pentru ca la capatul tunelului, unde vezi luminita e de fapt procesul. Care te asteapta. Ranjind cu un nou formular care trebuie completat dupa niste regului mai complexe ca universul. Si dupa ce citesti noul formular, te uiti la el, el se uita la tine. Si te duci in Egipt sa descifrezi heroglife pe piramide. Macar alea par sa aiba sens.

Re-educarea prin proces. Asa se numeste in termeni stiintifici acest procedeu.

Este contrar universului corporatiilor ca un corporatist sa faca orice fara urmarea unei proceduri pentru care in prealabil a fost completat formulare. Formulare pentru care a completat alte formulare sa poata completa formulare.

In cazuri extreme, unii corporatisti fac atac cerebral si intra in coma daca se intampla cumva minunea sa aiba ceva de facut si nu exista procedura. Se zbat speriati ca gainile fara cap dupa ce le-ai taiat.

Doar corporatistii initiati in tainele oculte stiu ca exista un proces ce trebuie urmat in cazul in care nu exista un proces.

Procesul trebuie urmat. Nu exista activitate in afara procesului. Zeii vor fi nemilosi cu corporatistii daca devieaza de la proces. Vor fi de doua ori nemilosi, pentru ca devierea de la proces inseamna si nerespectarea politicilor. Si asta NO-NO-NO. Sfanta treime a corporatiei, poarta spre taramul intunecat.

Template-urile si documentatia

Megabytes. Gygabytes. Terabytes. Petabytes. Zettabytes. Fara oprire la documentatie. Pentru preamarirea, succesul si cresterea corporatiei.

Asa cum esti obisnuit cu gustul ciorbei de acasa, asa este si corporatia obisnuita cu documentatia. Trebuie sa aibe un anume format, intr-un anume fel. Si trebuie respectat. Pentru ca altfel corporatia face indigestie si nu e bine. Nu vrei sa fii dus in fata marii adunari corporatiste pentru judecata unde vei fi acuzat de inalta tradare prin nerespectarea politicilor si neurmarea procedurilor. Daca esti condamnat, risti sa ajungi in beciurile corporatiei si sa indosariezi formulare pana cand vei fi scos la pensie.

Ca sa poti sa scrii documentatie trebuie sa fii certificat in ‘Bullshit Bingo’ si semi-anual sa participi la cursuri de perfectionare si recertificare. Altfel privilegiile de scris documentatia iti sunt retrase si risti sa-ti atragi oprobiul colegilor. Si nu vrei sa te arate lumea cu degetul ca “fiind ala de nu stie sa scrie documentatie”.

Documentatia nu dispare. Documentatia se transforma. Si se aduna, de la revizie la revizie. Pana cand devine atat de multa incat trebuie initiat un proiect de documentat documentatia deja existenta. Este un ciclu infinit, un fel de Sisif. Munca de dragul muncii.

Documentatia trebuie in primul rand sa reflecte cele mai pure ganduri ale tale spre bunastarea coroporatiei. O oda catre SMT. Despre cum o echipa de corporatisti va lucra cu daruire pana la epuizare pentru imbunatatirea corporatiei.

Documentatia trebuie sa aiba poze din cand in cand, ca nu toata lumea din corporatie pricepe care e treaba cu literele si cifrele, dar toata lumea isi da cu parerea. In termeni corporatisti se cheama review si feedback.

Template-urile trebuie urmate la virgula, chiar daca nu se aplica un capitol sau paragraf la un proiect, este musai de scris clar ca nu se aplica si justificat de ce nu se aplica. Ca nu vrei ca un alt corporatist sa iti citeasca documentatia si sa faca apoplexie ca nu gaseste toate paragrafele.

Cum stie un corporatist ce paragrafe trebuie sa fie in fiecare template? Simplu, template-urile se invata pe rost ca la autodictare. La fiecare sfarsit de trimestru, in corporatie se dau lucrari de autocontrol.

Cand un corporatist reuseste sa gaseasca un document care chiar este util, devine un zeu printre sclavi, un domn printre plebe. Pasarile ciripesc, norii dispar, cerul devine safiriu, soarele mangaie lin sufletul chinuit al coporatistului si acesta se simte ca si cand a gasit calea catre campiile elizee.

Corporatiei vegheaza insa cu stranicie asupra corporatistitilor sai, si cum detecteaza cea mai mica urma de fericire in sufletului unui corporatist, Hadesul corporatiei face ca documentul sa fie de fapt pentru un proiect incheiat cand inca corporatia era tanara si inca nu cunoscuse intrunericul.

O data la 3 ani, insa, blestemul se ridica pentru o saptamana si face ca un corporatist norocos sa poata sa scrie o documentatie asa buna, clara, concisa si la obiect, incat va face ca sinergiile inter-departamentale sa creasca eficienta si asa crescuta a corporatiei, sa scada costurile si asa mici ale corporatie si sa creasca valoarea actiunilor corporatiei la un nou maxim istoric. Si bineinteles, documentatia trebuie sa mentioneze ca toate acestea se intampla doar prin indicatiile pretioase primite de la SMT, care se transmit la sefoi, care le prelucreaza si le transmite la sef, care le prelucreaza si le transmite la sefulet, care le prelucreaza si le transmite la sefut, care le prelucreaza si le da corporatistului de jos. Pana in fund la taxatoare.

there be dragons

diverse, ,

Una din chestiile de le-am avut de facut in ultima vreme a fost sa opresc vreo 4 masini. Cate doua in cate un DC, easy peasy – bag repede doua tichete si aia e, am zis io.

Unul a mers OK, altul s-a intors cu “si unde zici ca sunt masinile alea de trebuie oprite?”. Asta se intampla undeva saptamana trecuta. Am intrebat si io prin birou daca stie careva cam in ce rack ar fi alea sau daca exista vreo documentatie pe undeva, ca tot e corporatia procedurizata pana la sfantu’ asteapta. Se pare ca nu, asta dupa ce a fost ucis fileserverul cu o cautare dupa numele masinilor prin toate fisierele de pe acolo.

Azi intr-un final, oarecum convins ca am gasit cel putin una din ele cele doua masini care se ascundeau am incercat sa descopar unde e. Pare’se ca e asa veche masina aia ca SSH-ul stie doar DES. Da, DES, nici macar 3DES. Si desi e AAA centralizat, sunt permisiunile asa bine facute ca pot sa ma loghez si sa-mi bat un cui in talpa, ca show nu se poate de nici o culoare. In schimb pe switch-urile de pe langa masina ma logheaza direct ca enable 15, ca e OK daca pun reteaua in cur, masinile sunt sigure in continuare.

Anyway, din switch in switch am ajuns la switch-ul care trebuie, dupa care facut un alt tichet in care sa cer “cable tracing” sa aflu unde duce cablul. Si minune, chiar duce intr-un rack. Si minune, ce scrie pe masina e diferit de scrie in configuratie si e si diferit de ce mai stiau oamenii din DC, ca am primit un raspuns la tichet cu “A, se cheama XXX da inainte s-a chemat YYY”.

Schema de numire a rack-urilor cred ca e facuta de oameni care au master in “de ce sa fie simplu cand poate sa fie complicat” ca altfel nu mi-o explic: XQ/J2W. De ce ai numi un rack asa? N-ar fi mai simplu sa-i zici Row XX Rack YY sau cat de cat similar sa stii sa-l cauti? Ca am asa o vaga impresie ca nu e nimic crescator in schema aia de denumire.

Si uite asa am ajuns sa pot sa actualizez primul tichet sa le zic la oamenii de acolo ce sa scoata din priza. In mare parte aceeasi oameni care au cautat cablurile.

In alta ordine de idei, azi m-am simtit un pic cam pe la muzeu plimbandu-ma pe diverse echipamente, asa ca n-a fost chiar o zi pierduta.

PC LOAD LETTER

ticketland strikes back (2)

diverse,

Pe principiul “de ce sa fie simplu cand poate sa fie complicat”, azi am avut o intrevedere foarte interesanta cu o tanti de la departamentul de Change Management. Care departament se ocupa cu validarea Work Orderelor sa fie conforme cu standardul de firma si nu cumva sa lipseasca vreo virgula sau ceva de undeva.

Ocazie cu care am aflat ca:

  • Regresiile (asa numesc ei operatiunile de rollback) se fac in timpul implementarii si nu dupa implementare in caz de bubu.
  • In caz de regresie, trebuie date instructiuni clare la OPS: verificati ca, casuta cu checkbox-ul trebuie sa nu fie Checked asa cum v-am zis.
  • Exista un task special de verificare, in care a trebuit sa scriu ca “facem logout si login din nou si verificam ca checkbox-ul este checked asa cum trebuie”
  • Ca lista cu echipele de aprobare nu se genereaza automat in functie de actiuni si/sau impact, ci este adaugata manual dintr-un Excel care are in mare 2 coloane: produs si ce echipe trebuie sa zica DA sau NU. Ca aprobarile sunt la misto: in cazul de fata, trebuia aprobat de echipa mea si de aia de implementare. Ca sa citez pe un coleg: adica ti-ai aprobat singur tema de casa?
  • Ca o sa primesc mail de la system sa ma anunte sa-mi aprob stuff si sa alerg pe restul de echipe (norocul meu ca acu era doar una) sa-mi aprobe WO, ca altfel se amana  automat si stau s-o frec la rece inca 7 zile pana imi vine randul.
  • Daca nu exista impact operational, nu e voie sa scriu NONE la impact, trebuie sa dau o descriere de ce nu e impact.
  • Daca nu primesc mail de la sistem, trebuie sa vorbesc cu nenea anume care se ocupa cu asta.

Dupa ce am ajuns la birou, am mai stat un pic si am avut privilegiul sa-mi aprob singur primul WO si sa dau mail la ailalata echipa sa-si aprobe munca :)

[geek stuff] juniper ex issu/nssu

diverse

De la 12.1 la 12.3, cu reboot cum trebuie pe jucarii

sin@chasis> request system software nonstop-upgrade ftp://server/pub/juniper/jinstall-ex-4200-12.3R6.6-domestic-sign...
Chassis ISSU Check Done
ISSU: Validating Image
Fetching package...
ISSU: Preparing Backup RE
Installing image on other FPC's along with the backup
Checking pending install on fpc1
Fetching package...
Fetching package...
Pushing bundle to fpc1
NOTICE: Validating configuration against mchassis-install.tgz.
NOTICE: Use the 'no-validate' option to skip this if desired.
WARNING: A reboot is required to install the software
WARNING:     Use the 'request system reboot' command immediately
Completed install on fpc1
Backup upgrade done
Rebooting Backup RE
Rebooting fpc1
ISSU: Backup RE Prepare Done
Waiting for Backup RE reboot
GRES operational
Initiating Chassis In-Service-Upgrade
Chassis ISSU Started
ISSU: Preparing Daemons
ISSU: Daemons Ready for ISSU
ISSU: Starting Upgrade for FRUs
.
.
.
ISSU: Preparing for Switchover
ISSU: Ready for Switchover
Checking In-Service-Upgrade status
Item          Reason
FPC 0          Online
FPC 1          Online
Going to install image on master
NOTICE: Validating configuration against mchassis-install.tgz.
NOTICE: Use the 'no-validate' option to skip this if desired.
WARNING: A reboot is required to install the software
WARNING:     Use the 'request system reboot' command immediately

ticketland strikes back

diverse,

Ma bucuram acu cateva luni c-am scapat din TicketLand.

Eh, unele bucurii dureaza putin. Acu am nimerit in tata ticketlandului. Orice se face numai cu tichete, pentru ca altfel nu e bine. Si ca sa fie treaba complicata, unele cerinte se rezolva cu tichete, altele cu work ordere.

TIchetul e simplu: scriu acolo ce vreau, caut juma de ora ca prostu pana ma prind cine de ce e raspunzator, ca nu-s deloc intuitive chestiile si au sens doar pentru aia care au cel putin 1-2 ani vechime pe plantatie, si stau dupa el pana e rezolvat. Pentru ca nimeni nu stie nimic, fac tichet sa aflu in ce switch e infipt un echipament. Dupa aia unul prin care trebuie trase cabluri daca e nevoie, dupa aia unul prin care verific ca au fost trase. Si nu, nu pot face unul mare de tot cu tot ce vreau. Si mereu e o echipa undeva care face stuff, un comitet :))

Work Orderul e mai complicat si dureaza cam 45-60min pana ajung sa completez toate campurile din el, cu task-uri si mortii lor:

  • Cum arata stuff-ul inainte de lucrare
  • Cum o sa arate stuff-ul dupa lucrare
  • Ce trebuie facut la lucrare (si aici scriu cu liniuta ca la prosti si sa dea dracii sa am un typo sau ceva gresit ca am supt-o, rollback si trebuie sa facut alt WO)
  • Se programeaza cu 7 zile inainte, trece prin CAB
  • Trebuie justificat, mangaiat si batut pe spate sa ragaie
  • Scuipat sa nu fie deocheat intre timp pana la aplicare si in timpul operatiunii

Pe langa asteea de mai sus care sa zic sunt mai importante, trebuie completate jdemii de alte campuri care dureaza o vesnicie ca au dependinte peste dependinte.

Ieri am facut unul sa se dea click pe un checkbox, sa fie trecuta din Disabled in Enabled o setare. Ce a trebuit sa scriu, and I am shitting you not, in WO:

  • Cum arata stuff-ul inainte de lucrare: Checkbox-ul nu este checked.
  • Cum arata stuff-ul dupa lucrare: Checkbox-ul este checked.
  • Ce trebuie facut (in mare asta inseamna task-urile din WO): ne ducem pana la checkbox, care se cheama XXX si da click pe el sa fie checked.
  • Cum verificam: Ne uitam ca este checked checkbox-ul respectiv.

Acu ca ma gandesc mai bine, n-am scris in WO ca dupa aia trebuie apasat si butonul numit “Apply settings”… o sa vad daca o sa mi-l puna in aplicare aia e la OPS sau nu.

Si la oameni li se pare perfect normal.

prima luna

diverse,

La munca:

  • Pentru prima oara in viata sunt in perioada de proba. Mi-au dat sa fac niste crapuri. Unul relativ usor, pe care l-am cam dovedit, stept sa vad ce zice bossul. Al doilea mai complicat, ca e job description si nu e ca alea de le faceam io in 5 linii. Aci noroc ca a avut cine sa ma ajute, ca altfel o beleam.
  • Cica procesele din corporatie sunt bazate pe ITIL. Acu nu stiu daca sa injur ITIL-ul si cu cine ma-sa la inventat sau pe astia ca il aplica cu picioarele. Cred ca trebuie sa ma pun sa invat ITIL sa vad care e jmenul cu el.
  • Teoretic cica ar trebui sa existe echipe de design, implementare si operare. Aia de la design fac scheme, configurari si ce morti mai e nevoie (fara nici un echipament de proba daca s-ar putea, asa scoase din cur); aia de la implementare implementeaza ce a iesit de la design; aia de la operare dau acolo click-uri urmarind procesele. Practic shit don’t work.
  • Vendorii nu sunt capabili sa foloseasca propriile unelte.
  • Au auzit indienii de Change Management si Approvals si acu ca mi-au facut cont intr-un rahat de aplicatie care se ocupa de Work Orders sunt spamat in dusmanie.
    • Trebuie dat reboot la un server? Sa cerem permisiune si de la femeile de serviciu, ca poate au torrenti pe ele si sa nu strica jucaria.
    • Trebuie sterse niste crapuri nemaifolosite de pe un server? Sa cerem permisiune si de la CEO, ca poate isi ascunde pornul pe acolo si sa nu se supere dupa.
    • Trebuie schimbat un hard disk? Sa cerem permisiune de la toata firma, ca poate sunt pozele de la party-ul firmei pe el si sa nu se trezeasca careva ca n-o sa le mai aiba.
  • Nu stiu cine rahat i-a invatat ca toate conexiunile din interior spre afara trebuie sa treaca prin proxy ca e mai sigur. Azi s-au uitat ciudat la mine cand le-am zis ca “Information must be free”. Singura replica a fost “East europeans…”.

In rest:

  • Mancarea suge cu mare gratie. Am inceput sa pun iar slana pe mine. Sandwich-uri si’n sculare, si la pranz si aproape si in culcare. Seara ce mai mananc cat de cat normal, ca in rest…
  • Sa traiasca multi si bine cine a inventat masina de spalat cu uscator. Pot sa plec la plimbare si cand vin am haine curate si uscate. Daca ar si calca ari fi fantastic, nu m-as mai duce in tricouri sifonate la munca.
  • Ma gandesc sa-mi iau un junghi de bicicleta sa ma duc cu ea la munca. Ca tot sunt destul de prietenosi cu biciclistii. Pe de alta parte incepe sa vina sezonul ploios-friguros, trebuie sa ma gandesc mai bine.
  • M-am apucat sa ma plimb pe jos, poate mai compensez crapurile de le mananc.
  • Acasa tot n-am internet calumea, toti providerii vor minim 12 luni pentru un rahat de DSL sau 18 luni pentru ceva echivalent cu fibra. La niste preturi astronomice. Cred ca trebuie sa ma apuc de crackuit WiFi-urile din jur.
  • Dusul la cinema e scump, 8-10 lire pe film, de parca ma duc la IMAX. Si mai baga nesimtitii si juma de ora de reclame sa ma sature pana incepe filmul. Probabil c-o sa dau pe Netflix sau Hulu sau ce ma-sa mai gasesc pe aci sa pot sa fac streaming.
  • Am vazut toate sezoanele din JAG, 220 de episoade.
  • Cred ca o sa ma apuc de gatit. Sa ma duc cu casorela la munca in plasa. Tot ajung acasa la 5, macar sa-mi fac de lucru.
  • BT, Romtelecomul lor care inca are monopol, se ocupa si cu cenzurarea diferitelor site-uri, ca deh… cica e democratie aci.

inductie

diverse,

Azi am participat la prima sesiune de inductie ever din viata mea. Unde inductie se cam traduce prin spalare pe creier.

Ce-am aflat:

  • SMT = Senior Management Team, nu Symmetric Multi-Threading cum stiam eu.
  • Tot la capitolul SMT: “they talk to you”. Se pare ca pe aici asta e un lucru mare de tot. Adica “Whoa, a vorbit managementul cu tine. Lasa-ma sa te ating.”.
  • Ca a venit Managing Director o data prin firma si ca oamenii de s-au intalnit cu el s-au simtit “empowered” numai prin simpla lui prezenta. Din descriere pare a fi un fel de Kim Jong-Un asa.
  • Trainerul de la curs ar avea succes fantastic intr-un ministru al propagandei, la cum povestea el ca ii bate inima tare si mai scapa un Sieg Heil si o lacrima cand trece pe lanaga un magazin al corporatiei de mandru ce e.
  • E “brilliant” si “fantastic” la cum se doboara barierele de comunicatie in corporatie si cum “people are empowered” sa discute direct si sa ia initiativa.
  • Implementarea de Lync a fost prezentata ca “the next best thing since sliced bread”. Abia astept sa puna si SharePoint-ul pe picioare, o sa fie a doua venire a lu’ Jesus.
  • Ca poti pune cifre pe slide-uri bazandu-te ca nimeni nu stie ce inseamna. Asta sau faci ceva gresit cand OPEX e de doua ori mai mare decat CAPEX.

La jumatea zilei, in pauza de masa, un coleg s-a dus si a bagat scurt trei beri sa-si refaca neuronii distrusi. Am bagat si eu un pahar de vin de control, sa nu ramana ceva reziduuri in cap.