disk cleanup on windows server

Pe Windows Server 2008 R2, daca instalezi patch-uri sau service pack-uri, toate fisierele inlocuite sunt copiate intr-un backup pentru fiecare patch in parte. Lucru OK de altfel, sa poti sa faci rollback in caz de buba cu patch-ul sau service pack-ul. Doar ca in timp crapurile astea se aduna si incep sa consume spatiu pe discul de boot, care de obicei nu e cel mai mare disc din lume :)

Daca vrei sa faci curat, exista doua variante:

  • Stergi de mana chestii de prin directoarele lui Windows si speri ca nu strici nimic
  • rulezi Disk Cleanup de la MS si face ala curat cum trebuie si unde trebuie

Eh, Disk Cleanup asta vine in kit-ul de Windows Server, numai ca in inteligenta lor prea-marita s-au gandit ca de ce sa fie simplu cand poate sa fie complicat si au bagat Disk Cleanup intr-un feature numit Desktop Experience (probabil doar aia cu laptop-uri si desktop-uri cu Windows Server pe ele mai au nevoie sa curete mizerii din sistem) si trebuie sa-l instalezi. Care cacat de feature vine si cu plugin-uri de “Ink and Handwriting Service”, ca sigur o sa infig un asemenea dispozitiv intr-un server… Si ca sa fie cacatul si cu cireasa pe deasupra, dupa ce pui toate astea, trebuie sa dai restart la masina sa se instaleze ce mortii lui are nevoie sa instaleze.

Si uite asa pentru o chestie simpla, consumi timp si resurse aiurea because, fuck logic…

improvizatie (2)

Azi fu a doua combinatie cu improvizatia.

Prima chestie de facut a fost sa bagam o poveste din aia cu titlu dat din public si dupa de continuat dupa cum vroia nea profesorul. Am avut “Miriapodul obosit” in care a obosit povestea inainte de miriapod, ca fiecare am avut o idee despre poveste si fiecare a cam tras-o pe spuza lui, nu prea ne-am sincronizat. Inainte de asta am uitat ce poveste am incercat dar s-a fasait repede.

A doua chestie a fost o chestie de mima cu improvizatie plus modficare statut (statut mic, statut mare). Asta a fost relativ ok si presupunea ca fiecare sa aduca cate o chestie imaginara pe scena si s-o dea la persoana prezenta pe scena, iar persoana aia sa faca ceva cu ce ii aduceai si dupa aia sa plece sa te lase si sa vina urmatoarea. Unele chestii au fost hazlii, altele mai putin hazlii.

Dupa aia am mai bagat un blitz mic cu scenete inventate pe loc.

Dupa blitz am facut o chestie foarte cool, si anume de tinut un discurs si gesticulat cu mainile. Catch-ul fiind ca ala care vorbeste tine mainile la spate, iar altul sta in spatele lui si gesticuleaza ca si cum ar fi ala de vorbeste. Jmecheria cu asta e sa tii un discurs relativ coerent in exprimare, dar in acelasi timp sa explici gesturile facute cu mainile. Eu prima oara am cam supt-o ca trebuia sa vorbesc despre “detectivii paranoici” si m-am aberat maxim. Dupa aia am luat o pauza de gandire ca am cam dat-o de gard la detectivi si am primit alt titlu, si anume “Aspirina care intinereste”. Asta a fost mai bun si am gasit si o solutie buna si hazlie de ce mainile gesticulau independent de mine, si a fost ok.

Dupa treaba asta cu mainile, a fost o chestie numita “papusarii”, in care erau 4 pe scene: improvizionistii si papusarii. Improvizionistii puteau sa vorbeasca, iar papusarii ii miscau, iar astia trebuiau sa adapteze scena in functie de cum erau pusi. Titlul scenetei era primit din public. Eu m-am nimerit cu unul la “Prima lectie de balet” si eu instructor. Am aberat un pic despre miscari si dupa aia am dat-o in “Spargatorul de nuci” cand ne-au pus papusarii sa ne luam in brate :))

Overall am mai invatat niste chestii, dar azi n-a fost asa distractiv ca data trecuta. Era unul acolo, programator il banuiesc, care a fost anti-haz maxim. El incerca, da nu prea ii iesea implementarea. Data viitoare ma duc per pedes si cu ceva alcool la bord sa fiu mai amuzant decat sunt in mod normal si sa dau drumul la butoiul cu creativitate.

Nu joi acu, joia ailalta, pe 4 iunie 2015,  o sa fie cu acces liber si poa’ sa vina si oameni din public sa rada de noi, nu doar noi de noi. Asa ca, cine vrea sa rada cu sin, n-are decat sa vina la Cafe Deko  din centrul vechi pe la 7 asa.

Trebuie sa invat sa vorbesc mai tare si mai raspicat, ca eu sunt mai zen asa de felul meu si in ultima vreme ardelean complet la vorba :))

Azi am fost asa un pic anti-talent, inca nu stiu de ce, dar abia pe la jumate a inceput sa mearga cat de cat jucaria :(

argentinian dinner

In seara asta la Novotel fu un eveniment despre chestii argentiniene, in principal tango si mancare. Dupa aia am aflat ca maine e ziua Argentinei, asa ca “Feliz aniversário, Argentina”!

Treaba a inceput cu mancare specifica, n-as putea spune ce am mancat exact ca n-am intrebat, s-a continuat cu un concert de muzica de tango la pian, dupa aia dupa gust cu un muschi de vita sau alte chestii. Eu am ales vita ca na, toata lumea se gandeste la vita cand se gandeste la Argentina :)) Dupa s-a continuat cu dans de tango si un recital sustinut de o tanti cu valente de soprana. Tanti asta a cantat ok-ish asa, dar nu mi-a placut mie ca am stat cu ea la masa si avea un pic de figuri in cap si cumva mi-a afectat perceptia despre cantat.

Vinul a fost de la o crama din Mendoza, cica cea mai faimoasa de la ei conform reclamei :)

Ca si impresie artistica generala, nenea de la pian canta super bine si vinul a fost bun :) A, si desertul la fel, a fost foarte bun.

Eu m-am dus la eveniment in blugi si-o camasa verde, iar cam toti aia de acolo erau imbracati de nunta sau de seara. M-am gandit un pic si am zis ca daca e sa comenteze careva, eu am venit sa reprezint Oltenia in culoarea traditionala verde-praz :) Asta pentru ca nu se putea sa ma nimeresc si io cum trebuie…

home

home

Alienul ala mic avea o voce enervanta rau si parea cunoscuta. Si glumele la fel, ziceai ca e unul de nu le pricepe. Si pe la jumatea filmului m-am prins: e vocea lui Sheldon Cooper din Big Bang Theory :))

aparare in caz de ninja

De cand am revenit un pic pe plaiurile mioritice, din cand in cand mai trebuie sa prestez chestii, ca deh: chirie, facturi, mancare, haine si alte cacaturi de oameni mari de care nu mi-a zis nimeni inainte sa ma fac om mare.

Si pe la biroul unde imi mai petrec niste ore din zi din cand in cand, am colega pe care m-am hotrat s-o antrenez sa fie mereu pregatita in caz ca o va ataca vreodata un ninja.

Cum decurge asta:

  • eu merg tiptil, tiptil prin birou fara sa fiu vazut
  • ma pun in spatele ei
  • ii bag cate un deget in coaste pe lateral, in acelasi timp, fix la punctul care trebuie pentru efect maxim
  • ea scoate sau nu sunete ciudate (la inceput tipa de fiecare data, acum mai rar spre foarte rar, si doar datorita antrenamentului)

Intr-o zi a venit mandra sa-mi spuna ca venise un coleg full time la ea sa-i zica ceva si s-a nimerit omul in spatele ei si ea s-a intors sa-l plezneasca direct, asa cum am antrenat-o. Din pacate s-a oprit un pic la timp. Si din pacate pentru ea, trebuie sa continui antrenamentul pana cand nu va mai conta cine e in spatele ei: cum a simtit prezenta, cum sa se intoarca si sa-i dea bucata.

Asa se dovedeste un ninja: prima oara ii dai bucata, dupa aia il intrebi daca avea intentii prietenoase.

idee

Ma tot uit la stiri din astea despre securitatea informatica si parca au luat-o toti razna. Nimanui nu-i pasa, daca sunt loviti se duc repede sa planga la militia lor, se dau tot felul de legi de cacat cu “daca accesezi in mod neautorizat un sistem informatic faci mai multa parnaia decat un popa pedofil” si alte aberatii din astea.

Ce-ar fi daca politia s-ar implica doar in cazurile in care aia de te sparg iti cer bani pe informatii sa nu le faca publice si doar daca se sparg chestii din astea importante din care are rezulta oameni morti, gen centrale electrice, baraje, poduri etc.?

Si in rest, firmele de au datele oamenilor si/sau ale altor sa firme sa fie raspunzatoare pentru ele ca si cand acestea ar fi in format fizic inchise undeva in “siguranta” intr-un seif?

Adica daca ti-o iei si te fac unii de rusine pe internet ca-ti posteaza chestiile interne, ti-au “furat” filmul nou abia lansat, asta e, o sugi si mergi mai departe.

Din punctul meu de vedere in felul asta lumea chiar ar lua lucrurile in serios si ar rezolva toate chestiile pe care nu vor sa le rezolva, alegand in schimb sa se ascunda dupa legi, proceduri, procese si alte crapuri din astea complet inutile.

instalare vum 6.0

Ieri si azi mi-am spart creierii incercand sa fac un rahat de VMware Update Manager sa se instaleze. Operatiune care in mod normal dureaza ~15min a tinut aproape 2 zile :((

Dau io click-click acolo, cere user, parola si ce ma-sa mai are nevoie, ii dau nu zice ca e gresit (desi pare ca le verifica), trece mai departe si dupa aia dupa ce aproape termina de facut ce are de facut installer-ul, da oroare cum ca nu a putut sa se inregistrreze in vCenter Server.

Ii zic chestii de morti in inima; si ca un IT-ist adevarat ce sunt, ii mai dau o data, ca poate merge. Fix pula, aceeasi oroare. Dupa cateva repetari, tot la fel :))

Dupa ce-am sapat pe interneti in lung si’n lat ca poate n-oi fi singurul ghinionist, am gasit ceva informatii si se pare ca poti rula niste comenzi de mana sa vezi daca te poti conecta cum trebuie la vCenter.

Din CLI se conecta, zicea chestii pe acolo, totul fain frumos, mai putin ca nu facea ce trebuie. De permisiuni nu era vorba ca rulam alea cu userul Administrator din vsphere.local, cel mai potent administrator din VMware vSphere, tata’lor in permisiuni si drepturi.

Si azi imi pica fisa: si daca schimb io parola intr-una fara caractere diavolicesti? Minune, cerurile se luminara si Update Manager se instala, slavit fie Satana.

Se pare ca in inteligenta lor mega-extra-uluitoare, astia de la VMware de au scris installer-ul n-au auzit ca daca plimbi string-uri dintr-un parte in alta, ba prin fisiere, ba prin command line (ca ruleaza si ala pe ascuns niste comenzi) trebuie sa inveti sa faci escape la caracatere speciale ca altfel e nasol si le poti pierde pe drum si dupa aia te injura utilizatorii. In cazul meu, ; a fost caracterul buclucas care mi-a futut doua zile aiurea.

karaoke

Aseara m-am dus la Karaoke sa vad cum e.

Nu s-a inghesuit lumea prea tare, doar doi au rupt karaokele: un tip mai batranel care baga de ziceai ca al doilea job e de solist la vreo formatie din asta de cover-uri.

Asta al doilea canta calumea, dar arata ca genul ala de om pe care-l suni sa te scape de prostituata moarta din baie. Oamenii cu care eram la inceput au zis heh, sunt io dus. Dupa aia s-au uitat mai bine si mi-au dat dreptate.

Si uite asa am ajuns sa ne inchipuim cum iti baga un karaoke cand te-a legat sa te omoare si mai baga un vers, te mai taie un pic, mai baga un vers…

Eu am bagat un duet pe Vunk ft. Antonia – Pleaca. Am cantat ca o gaina violata, dar “no guts, no glory”.

La sfarsit i-am zis la omul creepy ce bomboane sunt bune de la bar, ca nu stii niciodata de care parte a karaoke-ului te afli si e bine sa te stie de undeva.

schimbare driver odbc pe windows

Din categoria de ce sa fie simplu cand poate sa fie complicat, pe Windows Server dupa ce definesti o conexiune ODBC poti schimba cam orice parametri la ea, mai putin ce driver sa foloseasca. Because fuck logic.

Dar pentru ca odbc.ini pe Windows este prea l33t pentru MS, au facut-o in stilul lor: o cheie de registry care se cheama… (pauza de suspans) ODBC.INI (HKLM\SOFTWARE\ODBC\ODBC.INI\) in care ca sub cheie se gasesc toti parametri de la conexiune, inclusiv calea catre driver. Cale care poate fi editata, dai restart la ce servicii ai nevoie sa foloseasca noul driver si gata.

M-am lovit de asta facand upgrade la vCenter 5.5 la 6.0 care nu mai stie de sqlncli.dll si vrea sqlncli10.dll ca sa poata exporta datele din SQL Server Express in vPostgres (un PostgreSQL un pic proprietar al lui VMware).

improvizatie (1)

In seara asta m-am dus la prima lectie de improvizatie.

Spre deosebire de stand-up, improvizatia se face pe loc ca de aia se cheama asa :))

Am inceput prin a face o poveste prin care fiecare dintre noi zicem un cuvant (am fost vreo ~8-9 asa + “profesorul”). Prima oara am stabilit de comun acord numele povestii, dupa care etapele: introducere, poveste, momentul culminant, rezolvare si un fel de incheiere. Cred ca astea erau. Si din cuvant in cuvant am facut tot felul de aberatii :))

A doua chestie, ne-am urcat cate 4 pe scena si la fel: numele povestii (ca sa avem de ce sa ne legam in poveste) si fiecare zicea chestii pana era intrerupt de profesor si i se facea altuia semn sa continue. Regula era sa nu povestesti in asa fel incat alalalt sa nu poata continua si sa duci povestea spre un final.

Prima poveste a fost “Carcotasul si discoteca de surzi” care a inceput cu Vasile si Floricica plimbandu-se romantic pe marginea drumului, care de fapt era marginea unei paduri si s-au intalnit cu alti oameni ca ei care au fost facuti slanina de un urs, si au fugit ei prin luminis pana au ajuns la o cladire si au intrat in ea. Inauntru ce sa vezi, n-au auzit nimic, pentru ca era discoteca de surzi. Si Vasile a inceput s-o danseze romantic pe Floricica pe o muzica inchipuita, pana cand a dat peste ei ursul. Care urs a scos din blana o chitara si a inceput sa carcoteasca in timp ce canta la chitara despre ce greseli a facut Vasile cu dansul. Si dupa aia i-a infipt Vasile un cutit in beregata la urs si s-a terminat povestea.

A doua poveste a fost “Metalurgistul surd” care a inceput cu metalurgistul nostru intr-un sat undeva, carea facea cele mai tari obiecte. Si intr-o zi, dupa ce s-a dus vorba ca a facut el un pian miniatural care scoatea 17 milioane de sunete distincte, insusi directorul de resurse umane de la Combinatul de Utilaj Barosan a venit sa il vada pe metalurgist, pentru ca vroia sa-l trimita la salonul de inventica de la geneva. Si pentru ca metalurgistul era surd, cand cantai la pian nu se auzeau sunete ci niste unde de lumini in functie de sunetul creat. Si era asa frumos, ca metalurgistul a facut un pian si mai mare, dar cu mai putine sunete.

Dupa aia am bagat o chestie care se chema blitz care s-a desfasurat cam asa: doi oameni pe scena baga un mic sketch pana cand zice profesorul stop. Din sala, se duce o persoana pe scena si inlocuieste pe unul din aia doi care stau in ultima pozitie in care erau cand a zis profesorul stop si continua cu o alta idee de sketch. Si se ruleaza asta pana cand toti din sala fac asta de 2-3-4 ori. Pare simpla, dar este tricky pentru ca trebuie sa iti vina inspiratie pe loc si la fel si aluilalt, ca nu te gandesti deloc inainte ce-o sa pui in plan. Blitz, tre sa fii spontan ca nessu.

Am primit puncte pentru a doua poveste ca am avut imaginatie si am dat detalii. La prima a fost iar okish ca am facut chestii. La blitz am cam supt-o cu gratie din cauza ca necunosand oamenii (cu 2 exceptii) mi-a fost greu sa vin cu ceva instant si preferabil amuzant.

Si pentru ca una e sa faci improvizatie in cerc restrans versus cu public, o sa avem o data cu repetitii, o data cu sala deschisa si sa vina oamenii sa rada live de noi si preferabil sa dea un pic de feedback :)

La finalul cursului o sa avem un spectacol pe bune in care fiecare zicem chestii, preferabil amuzante.

O sa fiu trololol cu scoala dupa treaba asta :))