Sambata s-a intamplat, in Church, lansarea VIP a noului album Phoenix alaturi de Moni Bordeianu: Back to the Future. Din pacate nu am putut ajunge la lansare, insa a fost Aura [a.k.a. "copilul din Timisoara", cum ii place lui nenea Covaci sa-i spuna]. Asa se face ca o intalnire de afaceri cu ea s-a transformat intr-o ora jumate de povestiri de la lansare, la un ceai bun in Cafepedia. Dupa barfele obisnuite asa …”ca intre fete”, mi-a aratat poze de la lansare si albumul cel nou, cu autografele mari, bolduite si rosii ale lui Contras, Gram si nu in ultimul rand, Covaci.
Doua dintre piese le ascult acum, “Gipsys on The Road” si “Touche, Touche”. Melodiile sunt in engleza, lucru ce m-a dezamagit putin, dar suna foarte bine, ca pe vremuri. Baietii au vrut sa scrie un album asa cum l-ar fi scris in anii ’70, sa cucereasca fetele. Pe mine m-au cucerit prin Mugur de Fluier (1974), cand Baniciu era inca in trupa.
Ascult si imi amintesc de liceu, cand Phoenix au concertat si in Pitesti in turneul lor de 40 de ani, am strans bani de bilet din alocatie si am luat loc in fata, la scena. 3 ore am topait si am cantat in continuu, aveam genunchii vineti si vocea ragusita o saptamana dupa aceea. La finalul concertului am alergat dupa Baniciu in parcarea hotelului, sa ii cerem autograf. Din 10 liceeni, nu avea nici macar unu pix sau marker, Baniciu a gasit ceva de scris, ne-a dat autografe la toti, apoi ne-a lasat pixul, sa ne continuam vanatoarea, catre mult mai pretentiosul Covaci.
Imi pare rau ca Baniciu nu mai e in Phoenix, fara el mi se pare ca nu mai e la fel…asa ca pe vremuri: Cei care ne-au dat nume sau Cantafabule sau Mesterul Manole…Mi-e dor de Vremuri si de Empire of Vampires, cred ca am imbatranit 
12 comments so far
Leave a reply