Cand ma mai plictisesc eu…adica destul de des, intru in panica si incerc sa gasesc chestii faine si noi de invatat. Am o multime de lucruri de invatat si, cu toate astea, ma plictisesc.

Eh, cand se intampla asta, unul din locurile online unde ma opresc cu placere si entuziasm este LectureFox: o colectie de cursuri si prelegeri tinute de profesori ai marilor Universitati din lume. Azi m-am oprit, din motive pe care nu le detaliez acum aici, la unul din cursurile lui Shelly Kagan, de la Yale University, intitulat “Death”. Contrar primei impresii, nu e nimic grotesc sau trist sau deprimant in prelegerea asta; cursul este o culegere fascinanta de idei si conceptii despre moarte, plecand de la vechii egipteni, trecand prin culturi si mitologii diverse. In mod placut, nu este structurat pe religii, nici pe culturi sau civilizatii, ci pe concepte si intrebari pe care ti le-ai pune in mod natural: e moartea rea? e buna? sa ne speriem de moarte? argumente in favoarea imortalitatii, exista o ratiune pentru sinucidere?…

Shelly Kagan, pe care il stiam vag datorita lucrarii sale “Limitele moralitatii” (Oxford Press), este un batranel vioi, cu parul grizonat; isi face aparitia in sala de curs intr-o camasa in carouri, in blugi spalaciti si tenisi de punkist. Se urca pe catedra, unde se asaza turceste si incepe sa se prezinte… “You may want to call me Shelly, when you see me on the street. I am also called Profesor Kagan, but my synapses react very slowly when it comes to anything else than Shelly”.

Un curs la obiect, bine structurat, cu o introducere frumoasa in problematica discutata, obiectivele cursului, proiectele propuse samd. Mi-ar fi placut sa intalnesc mai des astfel de profesori si in Cibernetica; singurul care s-a apropiat de stilul asta, normal de altfel, de predare, a fost profesorul de Cercetari Operationale, omul predand inainte la o universitate din Anglia.

Tags: impresii, lecturefox