Liv, thanks for the story, guys, is this true? din punctul de vedere al ceea ce gandeste tipa, eu confirm ca asa e on this side of the story

Sa presupunem ca un tip pe nume Radu este atras de o femeie pe nume Elena.O invita la un film; ea accepta; se simt bine. Cateva seri mai tarziu, o invita la cina si iar se simt bine impreuna. Continua sa se intalneasca in mod regulat si dupa o vreme nici unul din ei nu se mai vede cu altcineva.

Apoi, intr-o seara cand se duc spre casa, un gand ii trece Elenei prin minte, si fara sa se gandeasca prea bine, spune cu voce tare, “Iti dai seama ca azi se fac sase luni de cand ne vedem?” Liniste in masina. Pentru Elena, este o tacere acuta. Se gandeste: Doamne, ma gandesc daca l-a deranjat ca am spus asta. Poate se simte restrans de relatia noastra; poate crede ca incerc sa-l imping in vreo obligatie pe care nu o doreste, sau de care nu este sigur.

Iar Radu gandeste: Doamne.6 luni.

Gandurile Elenei zboara: Dar, hei, nici eu nu sunt sigura ca vreau acest fel de relatie. Cateodata as vrea sa am mai mult spatiu, sa am timp sa ma gandesc daca chiar vreau sa continuam relatia in acest sens, indreptandu-ne sigur spre. Adica, spre ce ne indreptam? Doar ne vom intalni si vom pastra acest nivel de intimitate? Ne indreptam catre casnicie? Catre copii? Catre o viata impreuna? Sunt eu pregatita pentru un astfel de angajament? Chiar cunosc aceasta persoana?

Radu gandeste: Asta inseamna ca a fost. sa vedem. in februarie am inceput sa ne vedem si a fost chiar dupa ce mi-am luat masina, ceea ce inseamna. off.trebuia sa schimb uleiul de mult.

Elena ..in valuri: S-a suparat. Vad asta pe fata lui. Poate ca interpretez gresit. Poate vrea mai mult din relatia noastra, mai multa intimitate, mai mult angajament; poate a simtit, inainte sa fi simtit eu, ca simteam o oarecare rezerva. Da, sunt sigura ca asta este. De aceea nu vrea sa spuna ce simte. Ii e teama sa nu fie respins.

Radu: Si o sa ii pun sa se uite la transmisie iar. Nu imi pasa ce spun cretinii aia, nu merge bine. Si ar face bine sa nu mai dea vina pe vremea rece de data asta, sunt peste 30 grade afara, iar masina asta merge parca ar fi masina de gunoi si le-am dat hotilor o groza de bani!

Elena gandeste: Este suparat. Si nu il condamn. Si eu as fi suparata. Doamne, ma simt atat de vinovata ca il fac sa treaca prin asta, dar nu pot sa nu simt ceea ce simt. Pur si simplu nu sunt sigura.

Radu: Probabil vor spune ca garantia este doar de 90 zile. Exact asta vor spune, jigodiile.

Elena gandeste: Poate sunt prea naiva, asteptand un cavaler calare pe calul lui alb, cand de fapt stau langa o persoana normala, o persoana cu care imi place sa fiu, o persoana de care chiar imi pasa, o persoana careia pare sa ii pese de mine. O persoana care sufera din cauza egocentrismului meu, fanteziilor mele romantice de scolarita.

Radu gandeste: Garantie? Vor garantie? O sa le dau naibii o garantie.O sa iau garantia lor si o sa le-o bag.

“Radu,”zice Elena cu voce tare.

“Ce?”zice Radu, tresarind.

“Te rog,nu te tortura asa,”zice ea,cu ochii care incepeau sa se umple de lacrimi.
“Poate n-ar fi trebuit..O Doamne, ma simt asa de.” (Se opreste plangand in hohote.)

“Ce?”zice Radu.

“Sunt o proasta,”suspina Elena.”Vreau sa spun,stiu ca nu exista cavaleri.Chiar stiu asta.Este o prostie.Nu exista nici un cavaler si nici un cal.”

“Nici un cal?”zice Radu.

“Crezi ca sunt o proasta,nu?”zice Elena.

“Nu!” zice Radu,bucuros ca stie in sfarsit raspunsul corect.

“Doar ca. Doar ca eu. Eu am nevoie de timp,” zice Elena.

(O pauza de 15 secunde, timp in care Radu, gandind cat de repede poate, incearca sa gaseasca un raspuns sigur. In sfarsit gaseste unul care crede ca s-ar putea sa mearga.)

“Da,” zise el.

(Elena, profund miscata, ii atinge mana.)

“Oh, Radu, chiar simti asa?” zise ea.

“Cum asa?” zice Radu.

“Asa despre mine,” zise Elena.

“Oh,” zice Radu. “Da.”

(Elena se intoarce spre el si se uita fix in ochii lui, facandu-l sa devina foarte nervos pentru ce ar putea spune ea mai departe, mai ales daca implica un cal. In final ea vorbeste.)
Iti multumesc, Radu,” zice ea.

“Iti multumesc,” zice Radu.

Apoi o duce acasa. Ea se intinde pe pat, un suflet in conflict, torturat si plange pana in zori, in timp ce Radu deschide o punga de alune, deschide televizorul, si imediat este puternic absorbit de o reluare a unui meci de tenis intre doi cehi despre care nu a auzit niciodata. O mica voce din adancul mintii ii spune ca s-a intamplat ceva important acolo in masina, dar este destul de sigur ca nu va putea intelege niciodata ce, asa ca se gandeste ca este mai bine sa nu-i de importanta.

A douazi Elena isi va suna cea mai buna prietena sau poate doua din ele, si vor vorbi despre aceasta situatie timp de sase ore in continuu. In detaliu, vor analiza tot e ea a zis si tot ce el a zis, trecand peste asta iar si iar, analizand fiecare cuvant, expresie si gest pentru subintelesuri, luand in considerare orice ramificatie posibila. Vor continua sa deschida acest subiect, din cand in cand, timp de saptamani, poate luni, neajungand niciodata la o concluze definitiva, dar nici neplictisindu-se niciodata de subiect.

In acest timp, Radu, in timp ce joaca tenis cu un prieten comun de-al lui si al Elenei, va face o pauza chiar inainte de a servi si va spune:

“Nelule, Elena a avut vreodata un cal?”

>sin…yeah…and mine is bill joy