… a venit prin Kitty – Sunchaser, de la Curarelobi…si a rezultat in asta (no hard thinking put in place):

1. sa nu imi pierd persoanele dragi care imi suporta firea …eclectica

2. sa ma re-apuc de sport (arte martiale, inot, tenis…) in mod serios

3. sa termin masterul si sa NU ma mai apuc de doctorat in Germania, asa cum planuisem

and there is a
Warning: prin publicarea promisiunilor, oricine observa incalcarea lor va poate trage de urechi

leapsa…mai departe cui citeste :d

Tags: fun, sarbatori

Au inceput sa se agite oamenii in jurul meu: merg la cumparat de cadouri, ies la masa cu prietenii sau cu rudele care de sarbatori pleaca din Bucuresti; unii fac cumparaturi pentru masa de Craciun, se gandesc ce filme vor vedea sau ce muzica vor pune; altii pleaca pe la casele lor din afara Bucurestiului, bucurandu-se ca petrec Craciunul cu familia si prietenii din copilarie.

Eu muncesc. Nu pentru ca nu as avea de ales, ci pentru ca am ales sa-mi dedic concediul sesiunii de examene la master, in iarna si pentru dizertatie, in primavara (asta in eventualitatea in care trec cu bine de examenele din iarna). Nu am apucat sa cumpar cadouri pentru cei dragi, iar actiunea asta se va desfasura, ca in fiecare an de ceva timp incoace, pe ultima suta de metri, in aglomeratie si draci pe traficul si nebunia din Bucuresti.

Mai ca ma oftic si pe prietenii care ma abordeaza pe messenger sau la telefon, si ma rup de la treaba. Fiecare pleaca pe la ai lui de Craciun, si se opresc sa-mi spuna “Sarbatori Fericite”. Cu ocazia asta mai aflu si eu unele lucruri despre ce se intampla prin caminele din Cluj, unele mai placute, altele mai putin placute…Dar, asta e viata.

Merry Christmas everyone

Tags: oameni, sarbatori, viata

Am renuntat la TV, pentru ca nu vreau sa imi dau demisia, sa nu mai mananc sau sa nu dorm, stand continuu pe Discovery Science. Lucru care nu ma impiedica sa pun stapanire pe TV acasa la monsieur, ori de cate ori apuc.

Week-end-ul asta am prins un reportaj interesant despre (ultimul) zbor al navetei spatiale Columbia, de pe 16 ianuarie 2003, primul zbor NASA din acel an. Cei de la Discovery Channel au relatat povestea lansarii, au adunat interviuri cu cei 7 membri ai echipajului si au reconstituit revenirea pe Terra a navetei. Aceasta a cazut undeva in Texas, intr-una din cele mai vechi comunitati din stat. Povestea e relatata pe Discovery News, iar o scurta prezentare flash se gaseste pe site-ul Discovery Channel, Remembering STS-107.

Concluzia este ca nu imi voi lua TV, tentatia de a re-deveni zombie fiind mult prea mare pentru moralul meu afectat de 4 ani de liceu cu Discovery 24/7, insa imi scot seria “Greatest Discoveries Complete”, HDTV, toate cele 9 parti.

High Priority on Genetics )

Tags: interesant, spare time

Am cumparat cartea asta vara trecuta, din gresala. Cat am stat in Strasbourg, la internship, am avut ocazia sa vizitez frumoasa statiune din Baden-Wuerttemberg si m-am indragostit de ea, mai ales de baile si saunele de acolo. Dupa ce am citit postfata insa, mi-am dat seama ca romanul nu e nici pe departe o carte turistica, ci o lucrarea memorialistica despre Dostoievski.

Medicul Leonid Tipkin isi imagineaza calatoria cuplului Feodor si Anna Dostoievski in 1867, in Baden-Baden. Cei doi chiar si-au petrecut acea vara in Germania, insa Tipkin putea numai sa-si imagineze calatoria si evenimentele petrecute acolo. Romanul publicat de Humanitas descrie demonii lui Dostoievski, patima lui pentru bautura si jocurile de noroc, precum si sacrificiile sotiei lui, pentru a ramane alaturi de Feodor si a-l ajuta sa treaca de perioada aceasta.

Mi-a placut povestirea, descrierea evenimentelor, dar mai ales descrierea sentimentelor celor doi, a situatiilor de cuplu, a sacrificiilor pe care le fac unul pentru celalalt… Cele mai multe aspecte ale povestirii seamana mult cu stilul dostoievskian, prezenta “patimii”, a “petei de nebunie” caracteristica demonilor lui Dostoievski, pata care pune stapanire pe constiinta individului si il determina sa faca lucruri reprobabile, atat de catre societate, cat si de sine insusi.
Ideea centrala, cel putin asa cum am simtit-o eu citind romanul, este aceea a sublimarii artistului, in realitatea acelui secol, din lipsa posibilitatilor financiare de afirmare. Mi se pare trist ca mor artisti, ca, pana la urma, poate in fiecare zi moare un geniu, nu fizic, ci trebuind sa faca altceva decat a-si exercita genialitatea artistica.

Am urat sa invat comentarii la romana, in scoala; cred ca sistemul “educational” din Romania te departeaza rapid de placerea de a citi o carte buna, insa daca reusesti sa treci peste asta si sa citesti o carte, O vara la Baden-Baden merita investitia de timp si de efort.

Tags: carti, interesant, spare time

Eu si monsieur mai avem din cand in cand unele dileme; si, la sugestia lui, va intreb si pe voi ce parere aveti despre $Title…

Mie personal mi se pare o Prejudecata, iar pentru o femeie care lucreaza in domeniul IT 12 ore pe zi, mai face si master si are diverse proiecte on her own, a mai sta 2-3 ore in bucatarie sa prepar nu stiu ce feluri de mancare…chiar nu mi se pare eficient [probabil as dormi 4-5 ore pe noapte]. Iar dupa toate astea, in loc ca _el_ sa te sustina si sa te inteleaga, iti reproseaza ca nu stii/vrei sa …gatesti.

Tags: oameni, viata

Munca si Children of Bodom, de pe ultimul album, Blooddrunk, Hellhounds on my Trail

Sper ca in week-end sa apuc sa mananc si eu ca omul (adica mancare gatita, nu numai fast food, sandwich-uri sau alte prostii) si sa dorm, ca lately am uitat cum vine asta cu odihna.
Ultima data, dupa doua saptamani ca asta, au vrut sa ma interneze in spital.

Din aceeasi serie de trezit:

Blooddrunk

SixPounder

Downfall

Everytime I die

Are you Dead Yet?

[RBH people, mai tineti minte acordurile de la] Black Widow [?]

Follow the Reaper

Mask of Sanity

Somebody put Something in My Drink – Ramones cover

Si sa nu uitam intregul album Follow the Reaper (2000) si piese ca Angels don’t kill, Children of Decadence, Needled 24/7, Hate Crew Deathroll, Hate me! sau Kissing the Shadows

Tags: muzica, passion

In perioada asta oamenii se asteapta sa primeasca multe cadouri si sa fie rasfatati de cei dragi. Ne place sa primim cadouri si surprize, sa ni se arate ca suntem iubiti si ca cei dragi se gandesc la dorintele noastre si incearca sa le implineasca…

Mai putini sunt cei care se gandesc la _altii_, acesti “alti” nefiind prietenul/prietena/familia. Ceea ce tinerii din “azi e o zi” fac pentru batranii de pe strazi, companii ca cea in care lucrez fac pentru copiii din casele de orfani. In fiecare an, corporatia face o surpriza placuta copiilor din Mia’s Children, daruindu-le hainute, dulciuri si jucarii. Spre rusinea mea, nu am fost niciodata la aceasta casa de copii, dar am colegi mai sufletisti care merg deseori si, mai ales de Sarbatori.

Sper sa fiu in stare, cand voi avea copii, sa le ofer o familie adevarata si o educatie buna, nu as vrea sa-mi vad copiii ca pe cei de la Mia’s Children.

Tags: oameni, viata

…cred ca m-am nascut in epoca gresita

Am vazut acum ceva vreme Twilight…da, s-ar putea spune, povesti de adormit copiii. Dar, oare chiar asa e? Nu as putea spune ca nu cred in vampiri…la fel de bine cum nu as putea spune contrariul. Dar nu asta e ideea. Ci…oare trebuie sa poti vedea asta numai in filme: el – misterios si puternic, ea – frumoasa si inteligenta? El o admira si o cucereste, o protejeaza orice ar face, o urmareste si o uimeste cu tot ce stie sa faca. Sta de veghe ca ea sa poata dormi in siguranta, se arunca in fata unei masini sa o salveze pe ea, o duce sa vada muntii si marea, o prezinta familiei lui, lupta pentru ea in fata celor de-o seama cu el, e permanent atent la reactiile ei, vrea sa indeplineasca imediat orice si-ar dori ea samd

Barbatul care si-ar da viata pentru femeia pe care o iubeste, barbatul care a asteptat-o 100 de ani pe aceea care il completeaza, barbatul care respecta si vrea sa pastreze femeia ca pe un lucru sfant pe care-l adora si-l admira continuu, barbatul pentru care lumea exista pentru ca exista Ea, si pentru Ea trebuie sa faca orice, ca Ea sa fie fericita…

Tin la ideile astea, tocmai pentru ca imi dau seama cat de _aberante_ sunt pentru ceea ce inseamna in anul 2008 sa fii romantic. Cu timpul, o sa decid daca renunt la ele si accept o realitate care nu-mi place si nu mi se potriveste, doar de dragul de a fi ca ceilalti, de a ma “integra” intr-o societate pe care am respins-o imediat ce am putut rationa…sau daca voi continua sa cred in ele, sa fiu o salbatica nebuna, cu o masca de politete si conformism care incepe sa-mi arda tot mai tare fata. Aleg sa fac compromisuri si sa fiu “fericita” in societatea asta…sau aleg, poate, sa nu fiu niciodata fericita, dar sa stiu ca nu am abandonat speranta, niciodata, pana la moarte?

Stiu, am vazut prea multe filme…dar, chiar nu e posibil? Chiar nu exista asta, niciunde, undeva, pe Pamant? Ar trebui sa caut asta…sa stiu ca se poate, ca mai exista oameni pe pamant care pot simti asa… “ca in filme”. Poate ca asta ar mai usura din senzatia de greata cand ma uit la ce e in jurul meu…

Tags: viata

O saptamana de MGCP intensiv si configurari de Call Agents pe Cisco BTS si CCM.

Merge cu Gorgoroth, Carpathian Forest, Amon Amarth si Disturbed.

Have I mentioned I hate Cisco?

Tags: nervi, techie