…cred ca m-am nascut in epoca gresita
Am vazut acum ceva vreme Twilight…da, s-ar putea spune, povesti de adormit copiii. Dar, oare chiar asa e? Nu as putea spune ca nu cred in vampiri…la fel de bine cum nu as putea spune contrariul. Dar nu asta e ideea. Ci…oare trebuie sa poti vedea asta numai in filme: el – misterios si puternic, ea – frumoasa si inteligenta? El o admira si o cucereste, o protejeaza orice ar face, o urmareste si o uimeste cu tot ce stie sa faca. Sta de veghe ca ea sa poata dormi in siguranta, se arunca in fata unei masini sa o salveze pe ea, o duce sa vada muntii si marea, o prezinta familiei lui, lupta pentru ea in fata celor de-o seama cu el, e permanent atent la reactiile ei, vrea sa indeplineasca imediat orice si-ar dori ea samd
Barbatul care si-ar da viata pentru femeia pe care o iubeste, barbatul care a asteptat-o 100 de ani pe aceea care il completeaza, barbatul care respecta si vrea sa pastreze femeia ca pe un lucru sfant pe care-l adora si-l admira continuu, barbatul pentru care lumea exista pentru ca exista Ea, si pentru Ea trebuie sa faca orice, ca Ea sa fie fericita…
Tin la ideile astea, tocmai pentru ca imi dau seama cat de _aberante_ sunt pentru ceea ce inseamna in anul 2008 sa fii romantic. Cu timpul, o sa decid daca renunt la ele si accept o realitate care nu-mi place si nu mi se potriveste, doar de dragul de a fi ca ceilalti, de a ma “integra” intr-o societate pe care am respins-o imediat ce am putut rationa…sau daca voi continua sa cred in ele, sa fiu o salbatica nebuna, cu o masca de politete si conformism care incepe sa-mi arda tot mai tare fata. Aleg sa fac compromisuri si sa fiu “fericita” in societatea asta…sau aleg, poate, sa nu fiu niciodata fericita, dar sa stiu ca nu am abandonat speranta, niciodata, pana la moarte?
Stiu, am vazut prea multe filme…dar, chiar nu e posibil? Chiar nu exista asta, niciunde, undeva, pe Pamant? Ar trebui sa caut asta…sa stiu ca se poate, ca mai exista oameni pe pamant care pot simti asa… “ca in filme”. Poate ca asta ar mai usura din senzatia de greata cand ma uit la ce e in jurul meu…
Tags: viata
