Azi e o Zi este o initiativa a catorva tineri din Bucuresti, de a aduce putina bucurie batranilor de pe strada, cu ocazia Sarbatorilor de Iarna.

Participantii strang bani sau ajutoare materiale, dupa posibilitati, iar toate fondurile duc la cumpararea de cozonaci, dulciuri sau vin pentru batranii de pe strada. De cumparaturi se ocupa chiar cei care au contribuit cu bani/bunuri, la fel si de distribuirea plaselor, nu exista contabilitate si nu se da chitanta celor care pun bani . Impartirea plaselor cu cadouri se face de obicei pe 24 Decembrie, in Ajunul Craciunului. Fotografii de la actiunea din 2007 se pot gasi pe Blogul lui Andrei, organizatorul din 2007.

De ce te-ai implica in aceasta actiune? Nu iti aduce niciun beneficiu, nu dam bani acelor oameni, nu ii ajutam cu mare lucru, e doar un gest frumos de sarbatori…

Tags: oameni, sarbatori

Pentru ca nu am caldura, apa calda si nici Internet de cateva zile, am reusit sa termin de vazut serialul Toward de Terra si acum, cat prind o ora de Internet, sa fac un scurt review.

Toward the Terra e povestea oamenilor din viitor, controlati de masini, incercand cu ajutorul controlului masinilor sa isi elimine slabiciunile. O parte dintre ei dezvolta insa capacitati deosebite, numite Mu-factor, care-i face superiori celorlalti, buni telepati, buni luptatori. Serialul e lupta dintre oamenii “normali”, care se agata de un sistem informatic pentru a putea avea o directie in viata si oamenii Mu, care indraznesc, cel putin o parte din ei, sa isi decida singuri soarta si sa lupte pentru libertate. In episodul final se va vedea ca toti sunt oameni, pana la urma.

Mai presus de placerea de a vedea o poveste interesanta si un anime bine facut, m-a impresionat evolutia personajului Keith Anyan, “the bad guy”, un om perfect din punct de vedere genetic, programat genetic de si ca o masina, cu reactii logice si calculate, un strateg perfect si un luptator fara sentimente. Imi aminteste de placerea mea de lucra cu masinile, pentru ca au reactii previzibile si bine descrise, pentru ca nu e loc de erori, sau de sentimente. Oamenii gresesc, erorile sunt prin definitie umane, masinile sunt reliable si safe… Concluzia serialului de 24 de episoade este ca oamenii sunt cei importanti, dorinta lor de a trai, puterea de sacrifiu pentru ceilalti si puterea de a iubi. Realizand acest lucru, Keith ajuta la distrugerea sistemului alaturi de personajul principal, Jomy, si alege sa spere in puterea de a reusi a oamenilor.

Sper sa pot si eu sa invat ceva din seriale de genul asta…ca pana una-alta, revin la Asterisk-ul meu drag. Pe ordinea de zi: IVR, Megaco, Skinny, H323, H248, DVPN si IPsec NAT-T

Tags: viata

Acum doua seri am stat mai mult de o ora pe messenger cu prietenul unei amice; omul incerca sa-i faca o surpriza de ziua ei si voia cat mai multe informatii, pentru a gasi cadoul cel mai potrivit si care i-ar placea cel mai tare.

Unii oameni se straduiesc sa isi faca partenerul sa se simta unic, sa-l rasfete, sa petreaca cat mai mult timp alaturi de celalalt, sa-i faca surprize, sa-l incante si sa-l bucure. Altii…
Incerc sa fac cate un sondaj pe saptamana. Saptamana asta, e randul ideii din titlu… Iata cateva argumente pentru care cei intervievati ar face asta (nu au fost doar femei participante):

1. Te insala – si asta nu inseamna neaparat ca se culca cu altul/alta; fiecare intelege o suma de actiuni, si sunt prea diverse pentru a le transcrie aici; ca sa o citez pe o prietena: “eu nu ii vad pe amicii mei flirtand cu una sau cu alta pe la job sau pe la terase, este si asta o chestiune de respect fata de partenera”;

2. Minciuna e o chestie pe care nu o suporta cei mai multi – da, aici se include si trunchierea/mascarea adevarului: nu puteti lua pranzul impreuna, ca “are treaba”, dar il/o vezi in vreun restaurant la taclale cu alta/altul;

3. Nu mai e “ca la inceput” – indiferent de cat timp sunteti impreuna, micile chestii pe care le faceati impreuna, amanuntele din comportamentul celuilalt care iti aratau ca se gandeste la tine si e mereu gata sa-ti faca o surpriza…nu mai sunt; eh…ce atatea surprize pentru prietena?…lasa ca nu se supara daca uit de vreo aniversare…si…cu atat mai mult, ce atatea flori, mesaje de dragoste, iesiri romantice si alte atentii? Doar nu vreau sa creada ca tin la ea??!! Daca “inainte” iti dadea mesaje de “somn usor” sau te suna din senin sa te intrebe “ce mai faci?” sau sa-ti spuna “mi-e dor de tine”…acum te suna doar pentru chestii punctuale, si te repede cand vine vorba de discutat sau povestit;

4. Ai devenit un utilitar: cu prietenele/amicele/colegele(ii) isi face timp sa iasa la restaurant in centru(!!), iar pe tine te trimite sa-i cumperi mancare de jos; cum altfel iti arata ca tine la tine si vrea sa te rasfete?;

5. Iti arata ca nu insemni mare lucru pentru el/ea: “draga”, “papusa”, “pisi”…etc – foloseste termeni de genul asta cu colegele/colegii de job – “draga oana, ce mai faci tu?”, ca doar nu are o/un “draga” acasa; toti suntem niste “dragi”, o mare familie de dragi, a spus cineva ceva de “make the other one feel special”? do I hear a No? another No?…yet another No?…”No” – adjudecat;

6. In serile “romantice” petrecute impreuna, el/ea se “converseaza” pe messenger cu diverse/diversi; mwell…spunea cineva ceva de consideratie pentru partener? a-i acorda atentie?…a incerca sa petreceti cat mai mult timp _Impreuna_? huh? spuneai ceva, draga?…nu eram atent, ma conversam putin pe ym…”No” adjudecat din nou; same goes for the video games;

7. (cu exceptia cazului in care esti extraordinar de urata/urat sau proasta/prost…si nici macar atunci) cunosti fix 2 dintre prietenii lui/ei; stii ca iese (si e normal sa iasa) cu prietenele/amicele/colegele(ii)…dar, e cumva un secret de stat ca are prietena/prieten? sau…prietena/prietenul are cumva un ordin judecatoresc prin care nu se poate apropia de amicele/amicii lui?…mwell, cititorii care au terminat Dreptul poate ma ajuta cu dilema asta, ca eu nu o pot rezolva…

8. Sex is rare and of poor quality (nu stiu cum a ajuns pe locul 8, trebuia sa fie pe 3, dupa inselat si mintit); daca nu indeplinesti doar o functionalitate a organismului, cu persoana la care se presupune ca tii, se intampla o chestiune numita “preludiu” si se mentine o grija permanenta ca si celuilalt sa-i faca placere evenimentul, nu doar sa te simti TU bine; iar o data pe saptamana…it’s just not enough

…pentru ca azi sunt in criza de timp, nu inchid lista. Va las pe voi sa mai adaugati.

Tags: barbati, femei, viata

Pentru ca nu as vrea ca atunci cand imi spamez prietenii cu bancuri sau poze haioase, diverse alte persoane (rau intentionate) sa citeasca acest mail sau, mai rau, sa adauge/stearga poze/bancuri din el, si apoi sa spuna ca acel mail e trimis asa de mine, e o idee buna criptarea si semnarea digitala a respectivului mesaj.

Cum deja ne-am obisnuit cu factorizarea algebrica a modulului in clase mari de resturi, folosind Conjectura lui Goldbach sau cu optimizarea acestor calcule intr-un inel izomorfic folosind Teorema Chineza a Resturilor, ma gandeam ca poate gasesc o varianta mai sigura de a-mi proteja bancurile de personajele rau-voitoare care imi citesc mailul…

O astfel de “varianta” este folosirea criptarii cuantice sau distribuirii cuantice a cheilor. Principiul este cel interesant, pentru ca Ideea vine din fizica cuantica, asa cum apare in modelul de incertitudine al lui Heisenberg. Acest model demonstreaza faptul ca un sistem caracterizat de doua variabile nu poate fi complet identificat prin valori ale ambelor variabile, la un acelasi moment de timp si cu o anumita marja de eroare data. In fizica cuantica, particula este definita ca o unda: pozitia undei arata unde este concentrata acea unda la un anumit moment; pozitia ei este incerta in masura in care unda este imprastiata, iar momentul este incert in masura in care lungimea de unda este inexact definita:
: daca aceasta unda are o pozitie definita clar, atunci are o lungime de unda nedefinita, iar singurul tip de unda cu o lungime complet definita este oscilatia periodica infinita in spatiu, care nu are o pozitie definita. Principiul incertitudinii cere ca, atunci cand este masurata pozitia unui atom, procesul de masurare sa schimbe momentul acelui atom cu o valoare incerta, invers proportionala cu acuratetea masurarii. Cantitatea de incertitudine nu poate fi fi redusa sub o anumita limita, indiferent de procesul de masurare.

Acum, revenind la mailul meu criptat, cum ma ajuta “unda” asta sa nu-mi vada un eavesdopper bancurile? Se pare ca nu ma ajuta, cel putin nu in felul in care m-ar fi ajutat dificultatea matematica in a calcula inversul logaritmilor in clase de resturi prime mari (dificultate redusa la numarul de milioane ani MIPS dealtfel, deci nimic incantator aici). Toate schemele de securitate cuantica se bazeaza pe Principiul lui Heisenberg, anume pe faptul ca nu se poate realiza o masuratoare, fara a introduce o modificare in sistemul masurat. Astfel se poate realiza un canal de comunicatie intre doi utilizatori, imposibil de spart, fara a crea o anumita distorsiune. Orice tentativa de eavesdropping ar lasa un semn asupra atacului.

Pe 21 Octombrie, celebrul matematician si criptograf Bruce Schneier a publicat un articol pe pagina lui web despre criptografia cuantica, manifestandu-si “entuziasmul” pentru ideile aduse de aceasta in domeniul securitatii informatice: “While I like the science of quantum cryptography — my undergraduate degree was in physics — I don’t see any commercial value in it. I don’t believe it solves any security problem that needs solving. I don’t believe that it’s worth paying for, and I can’t imagine anyone but a few technophiles buying and deploying it. Systems that use it don’t magically become unbreakable, because the quantum part doesn’t address the weak points of the system.”

Un alt articol interesant a fost publicat ceva mai demult de catre CSA, membri ai Cambridge Information Group, intitulat Quantum Cryptography: Privacy Through Uncertainty. Acest articol mi se pare indeosebi interesant, deoarece face o scurta comparatie intre metodele matematice ale securitatii pe care o stim noi in acest moment si cele aduse de fizica cuantica. Este descris un model de distributie a cheilor, sunt investigate cateva tipuri de atacuri si e prezentat un inventar al tehnologiilor din domeniu la momentul respectiv.

Modelul este controversat, se pare…insa poate are sanse de implementare si…poate ca in acest fel bancurile mele vor fi in siguranta…

And I would send a message
To find out if she’s talked,
But the post office has been stolen,
And the mailbox is locked. – Bob Dylan

Tags: passion, techie

Computerline este o companie infiintata de un pusti de 13 de ani (in 2000), pe nume Erich Troxler, actualmente cu sediul in Zurich, initial fiind plasata in orasul natal al lui Erich, Schlierbach-Elvetia.

Initial, Erich facea pe tech-guy-ul pentru rude si prieteni, iar apoi a inceput sa ceara bani pe serviciile sale. Dupa 2 ani (la 15 ani), cifra lui de afaceri era de 100000 de franci elvetieni, iar majoritatea serviciilor prestate erau pentru companii din Germania. Ulterior s-a extins si in Elvetia, iar acum are filiale in Dusseldorf, Zurich, Geneva si Glattbrugg. De la pustiul de 17 ani care invata linux si scripting intreband una-alta pe cunoscutii care stiau mai multe decat el, Erich merge acum pe la intalnirile RIPE, MS sau OpenSource din lume si are o afacere a lui, care ii permite ca la 22 de ani sa isi cumpere apartament nou in Zurich sau sa mearga la golf in Anglia.

Computerline e reseller de echipamente si tehnologii pentru Home Office si Small Business, dar si pentru ISP; partener MS, dar cu multi parteneri din domeniul IT&C, ofera solutii de securitate si suport pentru acestea. Ceea ce m-a impresionat, insa, este Datacenter-ul; Computerline ofera Server Hosting, Server Colocation si tool-uri de management personalizat al sistemelor. Majoritatea sunt facute in-house, 100% Linux, iar echipamentele se invartesc pe undeva pe la blade-uri HP.

Datacenter snapshot in Zurich

In afara muncii de la firma, Erich incearca sa se tina si de scoala, sa isi viziteze familia, sa schieze, sa mearga pe la concerte rock si sa invete limba romana, ca sa se poata intelege cu prietena… Cine a zis ca nu se poate?

Tags: passion, techie