Afara ninge. That is…in afara cladirii Motorola a corporatiei unde lucrez. Tot afara este parcul luminat frumos cu felinare micutze si galbene, copiii care se dau pe patinoar, tinerii indragostiti care se tin de mana si se plimba, admirand fulgii mari si pufosi…

Afara e viata si frumusete, iar eu, inauntru, parca ma simt din ce in ce mai moarta si mai urata. Uneori, dupa 12-14 ore de monitor, teste, configuratii, setup-uri, sedinte lungi de debugging, scripturi, zgomot nebun de radiatoare, cabluri si servere, simt ca toate astea nu merita; si ca as da totul pe cateva zile de stat la bunici, de dat cu sania pe derdelus, de venit plina de zapada in casa, unde beam lapte dulce cu mamaliga si ascultam povestile de razboi ale bunicului, stand la gura sobei.

Mi-e dor de copilarie, singura perioada a vietii in care am simtit ca traiesc cu adevarat, pentru mine, nu pentru altii. Mi-e dor sa alerg prin zapada, sa ma bat cu bulgari, sa fac un om mare de zapada si sa-i pun nas rosu un morcov si un fes colorat. Mi-e dor sa beau vin fiert cu scortisoara, sa imi lipesc nasul cald de geamul inghetat si sa desenez stelutze de gheata si inimioare pe geam. Mi-e dor de o multime de lucruri, pe care nu le pot avea acum…si as vrea sa nu mai inchei postul asta, pentru ca revin dupa pauza asta scurta la analiza unei capturi imense de SIP… Mi-e dor de Feti-Frumosi si de povesti cu zmei si inorogi, cu magie si zane…

Am imbatranit si nu mai am puteri sa tin in viata copilul ala zglobiu care eram acum vreo 20 de ani. Daca stie careva procedura pentru asta…il rog sa-mi lase mesaj.

Tags: impresii, oameni, viata, vremuri

Ma re-indragostesc de Verdi si de ale lui Traviata si Aida si Ernani.

Pentru cateva zile, am scos tot ce era blackmetal si rap din playlist si am bagat cele cate 2-3 ore din fiecare opera. Ceea ce ma bucura cel mai tare este ca am gasit o interpretare a Aidei avand ca dirijor pe maestrul Zubin Mehta, la Metropolitan Opera House.
Deasemenea, tot la Metropolitan Opera House, dar din 2008, e inregistrat Ernani, iar Traviata este o inregistrare foarte veche, din 1983.

Urmeaza Lombardi, Macbeth si Nabucco.

Tags: passion, spare time

…sunt mai sus:
BrainBench about me
si
what frustrates me:

…adica lucruri pe care nu le stapanesc (asa cum mi-as dori) sau pe care doresc sa le invat:

C. Important stuff (aici voi mai trece si prin domeniul SF)
1. travel more, visit hundreds of museums worldwide
2. learn to take pictures…professionally
3. master wing-chun and visit Tibet
4. learn to play the piano
5. buy and ride a Kawasaki Ninja
6. learn German and Japanese
7. publish my own literature book
–to be continued–

Pentru ca “e la moda” sa iti pui brainbench-mark-ul pe blog…si pentru ca “e la moda” sa ai wishlist. Pe primul il aveam de vreo jumatate de an, iar pe al doilea de vreo cativa ani, acum au fost numai publicate, intr-o pauza de sarmale intre un config de ASA 5500 v7.2 pentru un amic din US si niste proiecte de Management de Securitate pentru master.

…sau poate pentru ca a mai trecut un an, iar ideea principala era ca itemii din wishlist sa fie indepliniti pana la 30 de ani…

Tags: passion, spare time, sperante?, viata

tocmai ce am mancat cei mai buni carnati EVER!

facuti in casa (care anume nu zic , vreau exclusivitate), of course; cu usturoi, of course; cu paine taraneasca si cu muraturi, _of course_

facuti pe grill din ala de bucatarie, ca sa iasa grasimea din ei; grill-ul asta e foarte handy, pentru ca poti face rapid cam orice inseamna friptura pe el (my favourite: pulpele crocante de pui), carnea nu se arde, gustul e asemanator cu cel natural (mirosul de gratar pe coceni nu il obtii decat pe cale naturala), mancarea iese relativ colesterol free, pentru ca mai toata grasimea se duce in tava de sub gratar, nu trebuie sa folosesti ulei sau sa prajesti chestii (fapt criminal pentru ficat/dieta/calorii…), nu se face fum si nici miros

note to myself: learn to cook carnati =p~

Tags: mancare

Dupa cum promiteam intr-un post anterior, vin cu poze de la balul mascat organizat de Casa Piratilor. Balul a fost organizat pe 1 Ianuarie, a doua seara de “Revelion”, iar in rolurile principale au fost copiii costumati in pirati, zane, fluturi, pisici si alte animale. Eu am avut cornite de ren si un nas rosu care lumina cand era “montat” (multumesc, Oana).

[Show as slideshow]

Azi e si ultima zi de stat la munte, de dormit bine si fara griji si de mers la sanius; de maine revin la nebunia din capitala si la ale mele. Cam scurta vacanta asta, parca mi-as fi dorit mai multe zile, mai mult timp de hoinarit, de pierdut timpul razna la TV sau citind pe canapea…sau facand alte chestii interesante

Nu stiu daca sa inchei postul asta intr-o nota optimista sau realista…scurta evadarea asta. O sa-mi amintesc cu placere si o sa-mi fie dor de vinul fiert de pe partia Bodgan, de saniusul in urma caruia am vanatai pe spate, de frecatul cu zapada mancat de la monsieur (asta pentru ca l-am lasat eu, ofc ), de kurtos-ul cu zahar mancat pe apucate in masina, de aerul rece si puternic care m-a facut sa mananc de vreo 2-3 ori mai mult decat as fi mancat in mod obisnuit, de somnul pana la orele 11-12, de peretii pictati tematic ai Casei Piratilor, de kinder-ul din camera vecina, Rebeca, cea care ne trezea mereu la ora 9 dimineata, pentru ca isi striga parintii, de prietenii cu care ne beam cafeaua de dimineata (orele 11-12), de balul mascat si de oamenii simpatici de aici… Deja mi-e dor de peisajele minunate de aici, copacii incremeniti sub zapada, dealurile si vaile albe si, mai ales, de sentimentul ala de hai-hui si de pornit in aventura.

Sper sa scap cu bine de urmatoarele luni, sa iau o pauza si, poate, sa plecam iar pe undeva cateva zile. Cred ca avem nevoie…

Tags: impresii, oameni, spare time, sperante?