Cred ca mai toti am fost pusi in situatia de a lua decizii. Decizii care ne afecteaza pe plan profesional sau personal, decizii greu de luat, ca aici e dilema. Mi-a placut intotdeauna sa am toate datele, sa fac eu analiza situatiei, de fiecare data cand am luat o decizie. Dar, inevitabil, mare parte e un joc de noroc…noroc pe care eu nu prea il am, ci doar incerc (si reusesc uneori) sa mi-l fac singurica.

Nu mi-e teama sa iau o decizie care ma afecteaza numai pe mine, eu le fac, eu le trag, nu vreau sa-i pun si pe altii sa “traga” de pe urma deciziilor mele. Iar cel mai complicat e momentul in care, DUPA ce iei o decizie (poate la ani buni “dupa”), oricare ar fi ea, vine dracushorul de pe umarul stang si intreaba retoric: “dar ce ar fi fost daca…?”…daca nu luam decizia asta, daca luam alta, daca amanam luarea deciziei, daca ma mai consultam, daca mai asteptam…daca…daca…daca…

Iar unele decizii le pot lua _doar_ eu, influentata sau nu de persoane mai mult sau mai putin importante pentru existenta mea. Imi spuse Lizu ca persoanele importante te sustin, oricare ar fi decizia luata, altfel tocmai ce ti-au demonstrat ca nu merita statutul de persoane importante. As vrea sa fie si cazul alor mei…

Tags: impresii, nervi, oameni, viata