Merge omul (mai exact: eu) pe strada, cu treaba lui si cu gandurile lui. Echipamentul: pantaloni lungi, nici prea largi, nici prea stramti, maiou de vara, nu decoltat si nu peste buric. Atitudinea: merg pe strada, ca omul, ma duc la treaba mea, nu am treaba cu nimeni.

Reactia romanishilor nostri de pe la Arcul de Triumf: ” Uuu..mama..ce balcoane rotunde” sau “te cheama Irina, nu-i asa?” ii ignor; intre ei: “Nu o cheama, ma, Irina”, i se raspunde: “la dracu, am imbatranit”; din nou spre mine (care nu stiam cum DRACULUI sa dau mai repede din picioare sa ajung la autobuz): “Papusheeeee!!! Da’ cum te cheama, papusheee?!” si iar spre unul dintre ceilalti: “Ce fund misto are. Tzine. Tzine”.

Pe George Enescu, din nou, se mai leaga unul de mine.

Fratilor!!! Romanii astia chiar suntem un popor de frustrati sexual??!! Nu’s eu aia plimbata prin toata lumea, dar am stat si prin Franta, Germania, Anglia, Luxemboug, pana la Ungaria si Bulgaria. Si NICAIERI nu mi s-a intamplat sa ies in fusta scurta/rochie scurta pe strada, singura, si la ore mai tarzii (nu ca acum, mijlocul zilei: 14:00) pe strada, nu prin cele mai selecte zone, si nu s-a luat NIMENI de mine.

Si asta mi se intampla din ce in ce mai des. Duc dorul tricourilor mele cu capete de mort, lanturilor de roacker, blugilor negri si machiajului negru, gros. Macar asa eram in siguranta.

Tags: draci