Iar sunt super obosita si stresata si il enervez pe monsieur

Munca, munca si iar munca. Vreau week-end, cat mai repede, simt ca nu mai pot. Din pacate, nici nu dorm bine, si asta mai adauga la stres, desi se pare ca somnul neodihnitor e provocat si de stres, intr-o oarecare masura. Mananc dimineata si incerc sa nu mai beau cafea (2 zile am reusit).

Iar astazi mi-am pus cafea de la filtru, facuta la job, pentru ca stiu ca e naspa rau de tot si nu o voi bea. Ca un facut, mi-au adus colegii cafea, de la Snack, din aia SUPER BUNA. Gestul a fost super dragut, dar eu…cum sa ma abtin de la baut cafea? Mai ales cand simt ca se invarteste tot biroul cu mine.

Mai rau este ca incep sa uit lucruri. Mi-a imprumutat un prieten o carte, imi amintesc de asta bine. Si acum mi-o cere inapoi. Nu imi amintesc insa ce am facut cu ea, chiar e un vid la mine in cap. Si acum ca ma gandesc, la perioada X de acum cateva saptamani si ma intreb ce faceam atunci…iar nu-mi amintesc. Incerc sa-mi amintesc ce am citit sau ce se petrecea in nu-stiu-ce carte, sau ce am facut la serviciu la un moment dat. Din nou blank. Imi amintesc in schimb lucruri de la internship-ul din Franta, de acum 3 ani, cu destula exactitate, imi amintesc configuratii de la clientii din UK sau din Suedia la care am fost cu job-ul,…dar nu-mi amintesc _cand_ am fost acolo. Parca a fost acum o luna sau acum jumatate de an. Sau, poate ca am visat, poate ca nici nu am fost acolo vreodata.

Si toate astea se transforma intr-un cerc vicios. Am innebunit ieri investigand o problema pe un device. Am luat configul ala la puricat,  statement cu statement, ruta cu ruta, dat cu compare in tcmd. TOTUL parea ok. Totul ERA ok. Asa cum vedeam eu.

Astazi de dimineata, deschid iar cli-ul, pornita sa sterg tot si sa o iau de la capat. Si imi sare in ochi urmatoarea linie din configul de Stoke:

ip route 61.211.0.0/16 171.253.253.1

Trebuia sa fie

ip route 61.211.0.0/16 171.253.253.2

Si era “1″ acolo, nu “2″. Ce naiba?…Nu am vazut bine ieri?? Ca doar la config ma uitam, nu pe pereti, doar am analizat fiecare linie, caracter cu caracter si mi-am desenat topologia pe foaie A4.

E ca intr-un film din ala cu ciudati si iluzii optice. Am vazut ruta aia. M-am uitat de 1000 de ori la ea. Era “2″ la sfarsit. “2″. Nu “1″. I’m going nuts… I need to sleep…

Tags: draci, oboseala