frustrari de zi cu zi
Intamplarea face ca in cladirea in care lucrez mai sunt si alte companii, mai mult sau mai putin internationale, dar pline de angajate “cu simtul raspunderii” ( ca sa-i citez pe cei de la Parazitii )
Mai exact ma refer la simtul raspunderii vestimentare. Ca merg pe toace de 10-15 cm, machiate strident si de cele mai multe ori de prost gust, total neadecvat unei tinute de zi, office, chinuindu-se vadit sa isi mute greutatea chinuita de diete extremiste de pe un picior pe altul, ca niste clovni retarzi si stangaci pe papainoage penibile si incomode.
Iar frustrarea nu vine din faptul ca biata de mine nu ar putea ajunge vreodata la acel nivel de iluminare incat sa las la o parte bunul simt sau bunul gust in domeniul vestimentatiei…ci din faptul ca trebuie sa le suport mirosul strident de parfum sau de tigari ( de calitate – sic! ) in lift, sa asist pe traseul de la parter pana la etajul 9 la discutii tampe pline de greseli gramaticale care imi rup timpanul in bucati si din monologul pe care il duc zilnic spunand “o zi buna” sau “la revedere” acestor “doamne” care nu au invatat sa se comporte intr-o societate in care in mod normal se saluta si se raspunde la salut.
13 comments so far
Leave a reply