I just had ENOUGH of them. De fiecare data cand mai vad un pop-up in OutLook cum ca tre sa merg in vreun meeting in 15 minute, ma apuca asa…o disperare si o groaza si ma ia cu tremurici.
De ce? Pentru ca, pur si simplu, chestia aia cu meeting-urile ma ingrozeste. Sunt inginer. Ma rog, nu sunt, efectiv, inginer, ca am terminat ASE-ul. Dar lucrez ca inginer. Nu sunt team leader, nu sunt manager, nu fac management sau leadership sau mai stiu eu ce crap-uri inventate de americanii aia plictisiti si anosti. Sunt INGINER. Therefore, ma astept sa nu mai am cate 2-3-4-5(!!!) sedinte pe zi. Punct. Ma ia cu durere de cap.
Nu apuc bine sa investighez o duma de NetScreen sau de Cisco sau sa incep sa ma documentez cu privire la vreun feature interesant de IPsec…ca, POC. Meeting. Sync-Up. Follow-up. Draci.
Imi spunea un amic ca orice personaj care vrea sa se simta important, trage repede un meeting ca sa-si rezolve complexul. Mie mi se pare ca managementul in Romania e mirobolant, dar lipseste cu desavarsire. Inginerul face estimari, inginerul completeaza ZECI DE MII de documente in care spune ce face, cand face, cum face si cand termina si, cu toate, astea, TOT INGINERUL face follow-up, TOT INGINERUL intra in meeting-uri de review, de sync-up, de nu-mai-stiu-ce.
Pai, lamuriti-ma si pe mine la ce foloseste postul de manager, daca tot ce face el e sa convoace meeting-uri ca sa-i tina din treaba pe oamenii care muncesc efectiv?
Tags: dileme
Imi place foarte tare serialul Criminal Minds, pe care monsieur il ia saptamanal. E unul dintre cele mai bune seriale de tip “profilers” pe care le-am vazut, ca sa nu mai zic ca sunt mare fan al serialelor politiste, mai ales cu detectivi. Am urmarit ani intregi fiecare episod din Columbo si din Murder, she wrote, incercand sa identific eu criminalul, alaturi de personajul principal.
Si, ca in orice film care se respecta, aveam idoli peste tot. Nu zic de marele Columbo sau de Jessica Fletcher, care nu mai au nevoie de nicio prezentare, ci vorbesc de Spencer Reid, geek-ul meu preferat din Criminal Minds.
Are intotdeauna cele mai tari replici, cele mai documentate pareri, e o enciclopedie ambulanta, are date exacte, o gandire clara si limpede si o intuitie extraordinare care-l fac indispensabil in orice investigatie.
Iar ca sa o citez pe o colega a lui, intr-unul din episoade, dupa ce Reid le-a dat niste date foarte exacte si detaliate despre un caz: “Hmmm…still he looks so human”.
Voi aveti un geek preferat?
Tags: filme, fun
Acum ceva ani, cand ma apucasem eu sa invat “retele” si “linux” credeam ca nu ma voi plictisi niciodata. Si inca ma straduiesc sa imi mentin entuziasmul, desi de multe ori sunt prea obosita pentru a mai avea orice fel de entuziasm si imi vine sa fac orice altceva mai putin retele sau linux.
Care e oare solutia pentru a mentine pasiunea si entuziasmul? Sa faci ce-ti place, sa te intorci acasa, si sa faci in continuare ce-ti place, sa nu te plictisesti, sa ai mereu energie pentru acele lucruri… Si, CE anume te face sa nu mai ai entuziasm. Vad pe cate un prieten mai mic cum ii stralucesc ochisorii cand ii arat nush ce comanda in bash sau pe colegii carora incep sa le arat chestii de IPsec. Trag tare si invata si, cel putin, o tipa a ajuns RAPID foarte tare pe ipsec, intr-un timp de cateva saptamani. Eu de ce nu mai sunt asa?
Poate pentru ca lucrez prea mult cu ele…poate ca am imbatranit…poate ca pur si simplu ma demotiveaza unii oameni sau chestii cu care sunt nevoita sa lucrez. Discutam cu un coleg despre o solutie acum cateva zile, faceam brainstorming pentru o solutie mai buna la niste dileme de-alea noastre si omul a zis o chestie care a marcat, in cateva cuvinte, ceea ce simteam de fiecare data cand ma loveam de situatia aia: “sa lucrezi cu <chestia asta>, frate, e de-a dreptul moartea pasiunii”
Tags: draci, viata
Azi am fost sa cotizez la Academia Militara, pentru doctorat. Dupa ce casierul m-a dat afara, ca el nu si-a facut contabilitatea pe luna trecuta, am reusit sa-l conving sa-mi ia banii. Cand sa plec, la poarta am observat ca omuletii ametiti au dat buletinul meu altei fete, care plecase inaintea mea. Sunat la profii ei de la master, gasit numarul de telefon al fetei, recuperat buletin.
Me happy, now, sa continuam cotizatul. Primul pe lista: Volksbank, rata la casa. 09:05, intru in sucursala de la Unirii. Casiera isi cere scuze, nu le merge sistemul, ca e inceput de luna…si tre sa faca nush ce calcule ciudate si a picat sistemul. Sa revin dupa ora 10. Ma duc la RBS, a doua rata. Constat ca nu am cardul la mine, dar pot plati. Buuun, inca 40 de minute, am timp sa fac cumparaturi la magazinul meu preferat, LJR. Surpriza: e inchis, inventar.
Today is not a good day for science. Revin la CupCino si beau o cafea. Sun pe proful meu preferat de la ATM sa-i multumesc ca si-a rupt juma de ora din timpul lui sa caute dosarul tipei care a plecat cu buletinul meu si sa dea de nr. ei de telefon.
Pe la 10 si ceva revin la Volksbank si imi platesc si ultima rata, iar in drum spre job vad o fusta de-a dreptul irezistibila intr-o vitrina si mi-o cumpar.
Bilantul zilei: 3200 ron dintr-o bucata.
Tags: viata
