27
May
IKEv2 BIS – via vmp
http://tools.ietf.org/html/draft-ietf-ipsecme-ikev2bis-11
Fixuri de spec si alte chestii interesante. Looking forward to an IKEv2 complete world of IPsec :d
Archive for May, 2010
De ce? Pentru ca sunt niste distrusi fara respect pentru autor sau drepturile lui – pe care oricum i le iau in momentul in care fraierul binevoitor crede, in naivitatea lui, ca ofera ceva comunitatii.
Eu am scris articolul de IPSec:
http://ro.wikipedia.org/wiki/IPSec
Nu e cel mai tare articol ever, sigur multi dintre cei care citesc acum sunt in stare sa-l faca de mii de ori mai bun. Dar, avand in vedere ca nu exista un articol despre IPSec si eu am intrat o vreme in matzele lui, am zis sa dau ceva inapoi comunitatii, pentru ca datorita unor oameni binevoitori ce au publicat articole online si si-au luat din timp sa ma ajute pe mine cand aveam dileme la invatat IPSec, am ajuns si eu sa mai stiu una-alta despre securitate.
Ca urmare, intrand monsieur in seara asta pe wiki, a observat ca unele dintre pozele atasate la articolul de IPSec lipseau. Motivul a fost ca nu aveau completat campul de licenta – am observat eu in loguri.
1. Desi am completat partea de licentiere si permisiuni la fel pentru toate pozele.
2. Desi am raspuns observatiei facute de bot ca pozele sunt facute de mine personal, nu copiate.
So, acum ma “cert” cu botzii de la ro.wiki sa-mi puna pozele inapoi, otherwise sa ma lase sa sterg articolul. Eu nu prea am avut treaba asa cu partea…”legala” a lucrurilor. Daca mie imi place o cheste, o fac cu placere si pasiune si dedicare. Nu mi s-a intamplat sa vina cineva si sa arunce cu gunoi, ba sa ma mai si ameninte ca imi blocheaza contul.
Asta nu ca as mai vrea sa mai colaborez cu ro.wiki vreodata.
PS 1: avand in vedere ca si monsieur a scris despre ro.wiki la el pe blog, am vrut sa nu public postul asta. Dar sunt amenintata cu chitzaiala daca nu-l public…so…here it is 
PS 2: pentru ca am norocul sa fiu colega de job cu un tip care nu e chiar oricine pe ro.wiki, se pare ca pozele mele vor fi recuperate si cineva imi va sustine punctul de vedere in aceasta situatie. Still, ro.wiki e cam de varzuca.
26
May
The Left Hand of God
Au reusit sa o gasesc numai in limba romana. Paul Hoffman a mai scris si “The Wisdom of Crocodiles” si “The Golden Age of Censorship”.
Cred ca nu am reusit sa citesc o carte mai eclectica decat aceasta, pana acum. Mi-a placut la nebunie. Combinatia de stiluri, de prezentari, personajele bine conturate, misterul, suspansul, desfasurarea actiunii, felul in care se face povestirea… Cred ca un review foarte bun e urmatorul:
http://fantasybookcritic.blogspot.com/2009/12/left-hand-of-god-by-paul-hoffman.html
PLOT SUMMARY: The Sanctuary of the Redeemers is a vast and desolate place—a place without joy or hope. Most of its occupants were taken there as boys and for years have endured the brutal regime of the Lord Redeemers whose cruelty and violence have one singular purpose—to serve in the name of the One True Faith.
In one of the Sanctuary’s vast and twisting maze of corridors stands a fourteen-year-old boy. He has long-forgotten his real name, but is now called Thomas Cale. He is strange and secretive, witty and charming, violent and profoundly bloody-minded. He is so used to the cruelty that he seems immune, but soon he will open the wrong door at the wrong time and witness an act so terrible that he will have to leave this place, or die.
His only hope of survival is to escape across the arid Scablands to Memphis, a city the opposite of the Sanctuary in every way: breathtakingly beautiful, infinitely Godless, and deeply corrupt. But the Redeemers want Cale back at any price . . . not because of the secret he now knows but because of a much more terrifying secret he does not…
24
May
The Left Hand of God
Tags: books
24
May
meg
Steve Alten se cheama autorul; si defapt sunt mai multe volume, din care eu am citit doar pe ultima – se pare, desi mie mi s-a parut mai degraba a fi prima – si cu siguranta sfarsitul era deschis. Nu pentru ca as fi auzit de carte, ci pentru ca eram in aeroport si nu voiam sa adorm. Am vrut ceva SF, usor. Am ales Meg datorita faptului ca era scriitorul era BestSelling author pentru USA Today si New York Times si, daca tot a fost o experienta americaneasca, am zis sa fie pana la capat. Am terminat de citit cartea acum cateva zile.
O poveste interesanta despre Panthalassa si animalele preistorice care se pare ca ar fi supravietuit acolo. O poveste cu rechini mari si fiorosi si oameni cutezatori care vor si sa-i protejeze, dar inteleg si amenintarea pe care acestia o reprezinta. Pe langa povestirea antrenanta si descrierile realiste apare si saga lui David Taylor, fiul de 20 de ani al bine-cunoscutului biolog marin Jonas Taylor, care ajunge sa faca scufundari in Panthalassa pentru a o salva pe cea pe care o iubeste.
Overall, o poveste usoara de avion
Tags: books
21
May
40-1
Tags: media-culture, passion
19
May
Sabaton – Art of War
“The greatest victory is when all the enemy’s base belongs to you before you set up the bomb.”
Tags: media-culture, passion
18
May
studiu clasic
Concertul a fost super genial. Nimic de comentat. Nu stiu cum mosnegutzii astia amuzanti au putut sa fie atat de punctuali si sa faca un asa show dinamic la varsta lor.
Poze si inregistrari sunt pe MetalHead:
Tags: concert, media-culture, passion
Din pacate nu prea am apucat sa fac poze per zile…asa ca vin toate la gramada. Sunt de prin jurul hotelului unde stau. Restaurantul mexican minune cu mancare super buna se cheama Tu Casa.
Miercuri seara am fost la un restaurant american de pe malul lacului Sammamish, Anthony’s, cu mancare foarte buna, dar si scumpa, fata de restul locurilor pe unde am mancat. Aici am apucat si eu sa comand “american steak” – medium well done. Ge-ni-al. Oamenii astia stiu sa manance 
Si daca ar fi numai asta. Joi seara unul dintre colegi m-a dus la shopping, intr-un outlet din nordul orasului, iar la intoarcere am oprit la Cheecake Factory, in Bellevue. Aici am zis ca hai sa incerc si eu un hamburger, altul decat ce ai manca in mod normal la fast-food. Colegul meu cica cel mai bun hamburger in US, la fast-food, este Wendy’s, iar ce fac cei de la Cheecake Factory e mult mai bun si decat ala. Dupa hamburger voiam sa dorm acolo, insa am fost obligata sa iau cheesecake – like…nu are sens sa mergi la Cheesecake Factory si sa nu mananci tocmai cheesecake. Deci, am comandat Tiramisu Cheesecake. Sincer, cred ca nu am mancat un dulce mai bun in viata mea. Sper sa faca din asta si in Romania (da, stiu, slabe sperante) sau sa ma mai trimita in US . Ceilalti pot face orice doresc, eu una ma abonez la CheeseCake Factory. Nu numai e mancare multa si extraordinar de buna si restaurantul e super genial decorat, insa toate astea sunt foarte ieftine: un hamburger am dat undeva la 6-7 dolari, si la fel si pe cheesecake. Ori, la Anthony’s, o friptura din aia relativ medie era cam de 3 ori mai scumpa.
Altceva…oamenii sunt foarte draguti, mereu iti zambesc, mereu te intreaba daca mai doresti ceva, daca te mai pot ajuta cu ceva. In restaurant ti se aduce apa imediat ce te asezi la masa si apoi nu apuci nici sa bei 30% din ea ca vin repede sa umple paharul la loc. Imediat ce te asezi la masa, ti se aduce paine cu unt (oriunde am fost, painea a fost geniala). Chelnerii sunt mereu pe faza, vin sa ia comanda imediat, daca zici ca mai vrei cateva minute sa te gandesti, dupa cateva minute apar, iau comanda, si nu stai mai mult de 10 minute sa vina (timp in care oricum ai de-a face cu painea cu unt ). Mancarea vine mereu pe un platou/farfurie incalzita, nu arde si nu e rece, e tocmai buna de mancat. Dupa ce ai comandat desert (sau dupa ce ai zis ca nu mai vrei desert), ti se aduce nota de plata si ti se spune “take your time to look over this” – sau ceva in genul. Nu trebuie sa astepti niciodata, niciodata nu simti ca astepti, ca esti uitat acolo la masa, mereu vine cineva sa te intrebe daca esti multumit de mancare si daca mai vrei ceva.
Frate, oamenii astia cum pot? La noi de ce nu se poate asa? La hotel oricare angajat ma vede ma saluta si ma intampina cu un zambet politicos. Te fac sa te simti bine, relaxat, servit indata samd… E super genial. Ce pacat ca maine plec spre Romania 
. Daca nu ar fi monsieur acasa si familia mea, cred ca m-as ascunde undeva aici, ca nu as vrea sa mai revin in tara mea posaca .
Tags: travel