Archive for June, 2010
What is Eternal
AND WHAT GOOD IS A LIFE
THAT LEAVES NOTHING BEHIND
NOT A THOUGHT OR A DREAM
THAT MIGHT ECHO IN TIME
THE YEARS AND THE HOURS
THE SECONDS AND MINUTES
AND EVERYTHING THAT
MY LIFE HAS PLACED IN IT
BETRAYED
BETRAYED
BETRAYED
THE THINGS I HAVE DONE
THE PLACES I’VE BEEN
THE COST OF MY DREAMS
THE WEIGHT OF MY SINS
AND EVERYTHING THAT
I’VE GATHERED IN LIFE
COULD IT BE LOST
COULD IT BE LOST IN THIS
COULD IT BE LOST IN THIS
NIGHT
a aparut
Metal Ripper
black-out
Se spune ca exista o prima data pentru orice.
Azi cand ma duceam la Mega sa-mi cumpar fructe si suc s-a intamplat si la mine: black-out. Una bucata Cristina cat sunt eu de mare/lunga insirata pe trecerea de pietoni de la Piata Muncii. Citind pe net despre asta, am constatat ca sunt cazuri in care esti constient si nu te poti misca si cazuri in care nu mai esti constient. Iar pentru ca eu trebuie sa validez toate aspectele problemei, le-am manifestat pe ambele: initial constient, cand muream de frica sa nu porneasca masinile peste mine, pentru ca eu nu ma puteam misca si eram sigura ca vine culoare rosie la pietoni cat de curand. A doua inconstient cand trecatorii binevoitori m-au tinut in picioare, in loc sa ma aseze pe jos sa imi revin. A doua a fost cea mai tare: BLACK-OUT in toata regula. Nu stiu cat a durat, dar nu am mai luat suc si nici fructe.
Acum stau la rece, cu compresa pe cap, cum statea monsieur cand l-a luat insolatia la mare
Tags: caldura mare, sick
COMM 2010, a doua conferinta internationala la care particip. Defapt, aici public primul articol pe care l-am scris, cel mai mic si mai mic si mai mojic: “Interoperability issues among various IPsec implementations – IPsec Access Configuration“.
O experienta interesanta, pentru prima zi, trecand peste neplacerea de a constata ca profesorii invitati au avut prezentari de 30-45, iar noi astia mici am mai ramas cu cate maxim 10 minute. Ceea ce a facut ca prezentarea mea comparativa intre ce misto face Stoke EAP, fata de cum nu face Cisco EAP…s-a rezumat la ideile “cele mai” principale.
Nevertheless, pe langa oamenii care chiar trebuia sa fie acolo, adica organizatori sau alta lume cu lucrari, cei din Academia Militara au adus si kinderi de prin anii terminali, sa asiste la lucrari. Ma asteptam sa fi fost adusi “de umplutura” si sa fie plictisiti, dar, in mod surprinzator, au fost atenti, au pus intrebari, iar la cocktail-ul de dupa conferinta, m-au sechestrat pe o canapea, au adus un platou mare cu dulciuri si m-au luat la intrebari de IPsec si firewall si ce fac eu la munca si mi-au povestit ce proiecte de licenta au ei si ce vor sa invete.
Cea mai tare lucrare de azi, atat cat am prins eu, a fost a unui tip pe nume Sorin Duta -
MPEG-4 AVC ROBUST VIDEO WATERMARKING BASED ON QIM AND PERCEPTUAL MASKING
Undeva acolo la final este si lucrarea mea – pagina 29. Iar, punctual, publicarea unui articol aici m-a ajutat sa am si articol indexat de IEEEXplore database :d happy me!
Tags: techie
Sau, mai bine, pentru moralul meu:
Sabaton – Aces in Exile (de pe ultimul lor album, lansat in 2010: Coat of Arms)
Tags: media-culture, passion
gangania
Am fost la mare week-end-ul asta si seara pe plaja m-a piscat o ganganie. Nu as putea spune ce ganganie exact, pentru ca sigur au fost mai multe tipuri si mai multe ganganii din fiecare tip.
Pe spate si pe picioare am o tona de bube de la tzantzari, dar bonusul a venit cu o intepatura pe piciorul drept, care de ieri de la pranz se tot umfla.
Am fost la CMU, mi-au dat niste antihistaminice si nurofen. Vazand ca tot se umfla si ma doare, si stiind si experienta altor colegi care au facut puroi si a trebuit sa ia antibiotice si sa faca drenaj de puroi afara din infectie, s-a rugat monsieur de mine sa ma duca la urgente la Floreasca. Acolo oameni seriosi, mi-au facut un pansament cu tot soiul de solutii ciudate, mi-a dat sa iau antibiotice si m-au chemat azi la prima ora la control. Nu s-a desumflat…si tre sa mai merg si joi, din nou.
Sper sa-mi treaca, sa nu-mi taie piciorul si nici sa mor or anything :-s. I’m scared, iar tiranul rade de mine
1984
In sfarsit am citit-o. Nu as fi crezut vreodata ca voi fi capabila sa citesc nici 10 pagini de satira politica. Am terminat cartea pe nerasuflate, mi-am recunoscut dilemele filosofale in mintea lui Winston Smith, m-am revoltat alaturi de el impotriva unui sistem tiran si inuman. Sistemul ala e acum intr-o faza incipienta. Imi dau seama ca nu as fi rezistat in Academia de Politie, unde mi-am dorit si stiam ca voi incerca sa intru. Am jobul perfect, sunt platita sa ma indoiesc, sa cercetez si sa aflu. Nu imi pot imagina o lume in care sa nu am voie sa gandesc.
Ok, imi poti lua orice posesiune, orice drept, orice act, ma poti supraveghea non-stop, ma poti face sa traiesc ca un sclav, dar nu as putea permite, si sa vreau, sa mi se ia ce am in cap. Asa ceva ar insemna sa mori. Defapt, cred ca e clar pentru toata lumea, ca Winston nu a murit in “Castanul”, unde poezia recitata la tele-ecran ii anunta ca il vor lua sa-l omoare, nici cand realizeaza ca-l iubeste pe “Fratele cel mare”. E deja mort, din momentul in care tzipa speriat la O’Brien sa puna sobolanii pe Julia, pentru ca el nu mai poate.
[Wikipedia.org]
Un om nu moare decat in clipa in care i-ai luat si ratiunea si umanitatea. Sper, sincer, ca lumea din 1984 nu se va materializa niciodata pe Terra, sau macar nu la nivelul descris in carte.
Tags: 1984




