(11:19:26 AM) amicu’: si ieri a fost ultima zi a aluia care devenise o povara )

(11:20:05 AM) CristinaVintila: hrm

(11:20:23 AM) amicu’: cel roman, e cum il stii )

(11:22:06 AM) amicu’: )

(11:22:19 AM) amicu’: )))))))

(11:18:20 AM) amicu’: stii ce fel sunt astia aici?!

(11:18:28 AM) amicu’: reclamagii pana la dzeu

(11:18:30 AM) Cristina: ce fel?

(11:18:52 AM) amicu’: pai unu s-a dus la manager si a zis de un coleg ca a devenit o povara ptr echipa si ca el propune sa fie dat afara

(11:18:59 AM) amicu’: direct, de fata cu toata lumea

(11:19:26 AM) amicu’: si ieri a fost ultima zi a aluia care devenise o povara )

(11:19:45 AM) Cristina: ce?:-s serios?

(11:19:52 AM) amicu’: dar aici managementul FACE chestii

(11:19:55 AM) amicu’: chiar te ajuta

(11:20:05 AM) Cristina: hrm

(11:20:07 AM) amicu’: daca ai problema, se rezolva

(11:20:09 AM) amicu’: fara discutie

(11:20:12 AM) Cristina: pai..si poti da asa usor pe cineva afara?:-s

(11:20:12 AM) amicu’: dar

(11:20:18 AM) amicu’: managementul OLANDEZ

(11:20:23 AM) amicu’: cel roman, e cum il stii )

(11:20:32 AM) Cristina: serios?aveti si manageri romani?:d

(11:20:37 AM) amicu’: da, pentru ca astia sunt contractori aici in olanda…nu sunt angajati permanenti

(11:21:37 AM) amicu’: pai eu am asa

(11:21:40 AM) amicu’: managerul meu e olandez

(11:21:43 AM) amicu’: dar

(11:21:51 AM) amicu’: din cand in cand interactionez si cu manageri romani…

(11:21:54 AM) amicu’: care stii cum sunt

(11:21:55 AM) amicu’: de kkt

(11:22:05 AM) amicu’: si apoi, ajungi tot la cei olandezi sa te ajute

(11:22:06 AM) amicu’: )

(11:22:17 AM) amicu’: si chiar te ajuta….dupa ce aia romani au zis ca nu se poate

(11:22:19 AM) amicu’: )))))))

(11:22:24 AM) amicu’: pana mea…

(11:22:43 AM) amicu’: n-ai ce sa le faci…sunt incurabili astia romani

<….output omitted – exemple – >
(1:20:13 PM) AI: daca <un om> nu e gelos inseamna ca :
(1:20:15 PM) AI: 1. nu-i pasa
(1:20:17 PM) AI: 2. nu arata

<….output omitted ->
(1:16:59 PM) AI: imi plac femeile geloase

aaa…specimenul s-a insurat vara asta cu prietena lui din scoala generala :d

Oamenii sunt foarte amabili si veseli si frumosi. Astazi ne plimbam prin statiune si oamenii ne tot invitau sa intram la ei in magazin, restaurant sau ce aveau ei acolo. Un nenea chiar ne-a intrebat de unde suntem. La auzul numelui Romania s-a oprit o fractiune de secunda si a zis “buana seara”. Frumos. Mai rar prin Romanik amabilitati din astea. Mi-as face tatuaj…o reminiscenta a adolescentei mele “rebele” …insa stiu bine ca ma voi plictisi repede de el asa ca mai bine ma abtin…apoi am de facut operatii ca sa-l scot si nici macar nu stiu daca se poate. In rest, multe tarabe cu fake-uri…dar e si asta un farmec al acestui loc. Imi place aici.

Azi a fost naspa, ca lui monsieur i-a fost rau, de la prea mult soare si nu stiam ce sa-i fac sa nu-l mai usture Nu sunt buna de doctorita/asistenta si am asistat neputincioasa la chinul bietului tiran. Sper sa-i treaca repede si sa ma poata tine in brate. (Interesul poarta fesul, you know ).

O sa inchei aici cu postarea. Ma doare un pic capul de la soare…dar o sa-mi treaca…Pentru alte detalii, probabil o sa scrie monsieur pe unde-a mai fost el …si cu poze.

Nu mi-e teama sa iau o decizie care ma afecteaza numai pe mine, eu le fac, eu le trag, nu vreau sa-i pun si pe altii sa “traga” de pe urma deciziilor mele. Iar cel mai complicat e momentul in care, DUPA ce iei o decizie (poate la ani buni “dupa”), oricare ar fi ea, vine dracushorul de pe umarul stang si intreaba retoric: “dar ce ar fi fost daca…?”…daca nu luam decizia asta, daca luam alta, daca amanam luarea deciziei, daca ma mai consultam, daca mai asteptam…daca…daca…daca…

Iar unele decizii le pot lua _doar_ eu, influentata sau nu de persoane mai mult sau mai putin importante pentru existenta mea. Imi spuse Lizu ca persoanele importante te sustin, oricare ar fi decizia luata, altfel tocmai ce ti-au demonstrat ca nu merita statutul de persoane importante. As vrea sa fie si cazul alor mei…

A inceput de ieri, de la job, unde colegii mi-au facut super-surpriza cu “Acasa la Jamie” (Oliver), astfel incat sa nu-mi mai iau bataie de la monsieur ca nu gatesc si deci sa nu mai vin la job plina de vanatai…carte plus felicitare si flori si martisoare.

Acasa la monsieur insa am primit cel mai cool cadou…da: este vorba despre o portie maaare de desert si 2 GB rami pt. Satellite-ul meu drag, ca cei 512 nu-i mai ajungeau demult si chiar imi doream sa ii fac cadou niste rami.

Al treilea “eveniment” este prezentarea lucrarii de disertatie la minunatul master pe care l-am incheiat cu bucurie: stat de la 3 dupa-amiaza, pana seara la 8 si ceva, pentru ca eu sunt la finalul catalogului, plus intarzierile aferente, plus colegii care nu s-au incadrat cu prezentarea in cele 10 minute alocate…etc…am ajuns moarta de foame acasa la monsieur. Sa vedem cum se continua povestea asta, daca tot mi-am batut eu capul in ultimul ~ an sa invat WiMAX, se pare ca unii profi vor sa le arat si altora jucarelele astea… nu ca m-ar deranja un doctorat cu Victor Patriciu.

Tanarul testeaza veridicitatea carnetului pe cativa criminali raportati la stiri, si vede ca se afla in posesia uneltei perfecte pentru a crea o lume mai buna, o lume in care criminalii nu mai scapa nepedepsiti. Alaturi de carnet apare si Ryuk, un death god (shinigami), posesorul de drept al carnetului, pe care numai Light il poate vedea. Asa incep sa dispara, unul cate unul, cei mai cunoscuti criminali worldwide. O echipa de investigatii este alcatuita, sub conducerea tatalui lui Light si a unui tanar geniu, “L” /Ryuzaki; acestia il suspecteaza pe Light ca fiind misteriosul judecator, iar evenimentele care decurg de aici imi amintesc de un joc de sah. 

Mi-au placut animele, si imi place si filmul (care pe alocuri distorsioneaza povestea initiala) . Abia ce am vazut prima parte; dar cum vreo 3 zile stau acasa, pe antibiotice, trebuie sa o vad si pe a doua.

Si cum veni vorba de Death Note, tare mi-ar placea si mie o jucarie din asta. Atunci chiar as avea un motiv sa-mi iau televizor si sa vad cum ii cheama pe iubitii nostri parlamentari si guvernanti.  Cred ca as incepe cu Adrian Nastase, ca tot vindea el pe bucati Romania …..humm… sau cu deputatul acela care se ocupa de back-up-ul BNR pentru imprumuturile interbancare – pentru ca la 60 de ani nu e chiar normal sa se dea la tinerele auditoare financiare.

btw…cum tot se apropie ziua mea, poate primesc o jucarie din asta…I’ll let you know if I do :p

Asta inseamna ca am ajuns acolo cu trenul, sambata seara, iar in afara de lipsa de semnal gsm si a conductorului vitezoman, am fost in siguranta.

Sa calculam structurat:

1. Capitolul vanatai: 3-1 pentru sin…eu aveam una mare si m-am mai ales cu 2 mai mici…iar el are pagube numai 1 – noroc cu stratul protector :-l…mai trebuie lucrat la acest capitol;

2. Calcat cu masina: 1-0 pentru sin…nu pentru ca m-ar fi calcat, ci pentru ca era sa ma calce o masina in timp ce traversam catre masina lui;

3. Orientare in Cluj: 1-1…eu de la gara luam troleu aiurea spre iesirea spre Oradea…si pauza innoptat cu monsieur; pentru sin conceptele de stanga-dreapta sau localizarea obiectivelor din Cluj sunt la fel de familiare precum imi este mie navigatul pe o naveta spatiala (multimiri Vasile ca ne-a dus la destinatie);

4. Mutatul de bolovani: 1-0 pentru sin…ramane scorul de ultima data, ca la intoarcere nu am mai oprit la nicio cascada;

5. Dizziness: 1-0 pentru mine: nimeni nu ma ia la capitolul “unde suntem?”, “ce e aia?”, “dar eu de unde sa stiu ca butonul rosu porneste alarma?” …

6. Fear of dogs: 1-0 pentru mine…asta pentru ca sin fuge primul, nu pentru ca mie nu mi-ar fi frica…so corect ar fi un 0.5-0 pentru mine

7. Impresia artistica: clear advantage: sin!…din cauze de: caffe latte mai buna si briose mai mari de la Starbucks ca fetele de la casa il simpatizeaza, locuri bune in sala de film, camera spatioasa la hotel, portii mari la restaurantele din Iulius Mall…samd. Ma gandesc serios sa-l trimit la produs, asa mai aduce si el un ban in casa. Voi ce spuneti? )