Ulterior m-am gandit ca persoana in cauza nu prea trimitea spam-uri asa ca am decis sa ii acord un minut. Si asa am ajuns sa vad niste imagini si idei super, venite la de FunFactory, o initiativa Volkswagen.

Stiam eu de ce-mi plac nemtii

http://www.thefuntheory.com/

Situatia sta asa: am una bucata USIM, cu IMSI atasat, una bucata arie geografica in care s-a atasat acest USIM la reteaua identificata de VLRa. Am, ca urmare, un TMSI care identifica unic subscriberul pe acest VLRa si un CK cheie care cripteaza sesiunea curenta. Daca VLRa vrea sa-i schimbe TMSI-ul userului meu, atunci o face in mod securizat. Totul e ok, userul meu e fericit.

Apoi userul meu naravas schimba aria geografica, si se duce la VLRb. Cum userul meu e preocupat de securitate informatica, el nu vrea sa-si puna USIM-ul sa trimita IMSI-ul lui in clar, pe noua retea, catre VLRb. Atunci el se gandeste ca ar fi foarte cool ca VLRb sa poata vorbi securizat cu VLRa. In acest fel, USIM-ul userului ar trimite catre VLRb numai TMSI-ul anterior, inutil in noul context, si pe care nu e nevoit sa-l protejeze. El se asteapta ca VLRb sa ii ceara lui VLRa IMSI-ul corespunzator TMSI-ului trimis de USIM. Cum plecam de la premisa ca VLRa si VLRb au o relatie de “prietenie” si au incredere unul in celalalt, asta ar rezolva problema.

Numai ca pentru ca treaba asta sa mearga, ar trebui ca urmatoarele conditii sa fie indeplinite, _daca_ inteleg eu bine:

1. Relatia dintre “aria geografica” si VLR e de tipul 1-la-1. Da, nu, si daca da, pe ce release-uri? Oare e la fel si pe MSC-VLR din UMTS-Release 8 (LTE)?

2. CK e valabil numai pe o sesiune intre USIM/TMSI si VLR. –de bun simt, ca de-aia e cheie de sesiune

3. Care este marea utilitate a acestui TMSI? Doar sa “ascunda” IMSI-ul de transmiterea pe retea de prea multe ori? O data, initial, tot e trimis, deci de aici incolo am putea da mana libera CK-ului sa faca si identificare, si autentificare, si confidentialitate…sau nu?

4. Cum comunica intre ele doua VLR-uri, de la 2 provideri diferiti? Pe ce interfete? Cum stabilesc intre ei o relatie de incredere? PKI? PSK?…alt mecanism?

Trebuie sa recunosc ca initial nu prea m-a prins cartea. Este povestea unui electrician de 25 de ani care este condamnat pe nedrept de tribunalul francez la inchisoare pe viata, in Guiana Franceza. Cartea arata stradaniile omului de a evada, felul in care lupta in fiecare zi pentru scopul de a fi liber. Lupta e castigata abia peste 13 ani.

Mi-au placut monoloagele lui interioare, felul cum se lupta cu fiecare greutate, cu urmarile fiecarei evadari esuate. La fiecare noua ocna in care ajunge, este chemat de seful inchisorii, acesta spunandu-i ca este incadrat ca “deosebit de periculos”, pentru ca incerca mereu sa evadeze. Papillon recunoaste senin ca e dreptul lui sa evadeze si ca va incerca in continuare.

Pe la volumul al doilea abia, am reusit sa citesc pe nerasuflate. Poate si pentru ca pur si simplu oboseam sa vad ca tot evadeaza si tot se lupta si tot e prins, de fiecare data – in primul volum. Si cu fiecare evadare esuata, dorinta lui de a fi liber este tot mai clar conturata si mai puternica. Mi se par extraordinare puterea, ambitia si determinarea cu care un om poate sa isi urmareasca telul: acela de a fi om liber, de a fi fericit. Si, mai ales, finalul, in care, ca raspuns la o replica a procurorului cum ca el a intrat pe calea putreziciunii, pentru ca a omorat un om, eroul conchide in sine:

Da, ma voi stradui din rasputeri sa fiu si sa raman cinstit….Ai pierdut partida, procurorule: m-am abatut pentru totdeauna din calea spre putreziciune….(care) n-a lasat urme degradante in mine. Cred ca asta tine mai ales de faptul ca nu i-am apartinut niciodata cu adevarat.

Articolul Alinei din Cenusa De Trandafir a ajuns si pe MyLro.org, intr-un post al lui Cypress care face referire la acesta.

Saru’mana, Cypress!

Rochia Magica si Feminitatea sustine aceeasi idee: o femeie este feminina in primul rand prin atitudine, ORICE ar purta, asa ca, hai sa vorbim pe bune:

M-am saturat însa până peste cap de formulele magice. Alege o rochie sexy, şi va fi al tău forever. Ia rujul X şi să vezi ce o să vrea să te sărute toată lumea. Motivul pentru care el nu te observă e parul tău, care fără vopseaua Y nu este suficient de strălucitor. Citeşte revistele pline de reclame, chinuie-te pe tocuri, coafată şi împovărată de bijuterii, şi vei fi feminină! C’mon! Hai să vorbim pe bune!

Alina e una dintre ei, in noua ei revista virtuala, Cenusa de Trandafir. U tell me if you like it

Mai nou participa la un concurs organizat de revista Tabu, cu una dintre cele mai noi desene ale ei – Tinuta de club.

Copyright Iulia Stanescu

Mie imi place. Voi ce parere aveti?

Cenusa de Trandafir

Sper sa pot avea cat de curand un interviu cu una dintre creatoarele site-ului, Alina Popescu, o buna prietena, PR Manager in GeCad si fondatoarea Mirror Communications.

Ca sa citez din “Despre noi”:

Cum ne-a venit ideea?

Totul a pornit de la Alina Popescu: „Îmi doream foarte tare o revistă pe care să o citesc număr de număr, din scoarţă în scoarţă. Aşa că am început să caut mai întâi la chioşcuri şi apoi online, dar am fost dezamăgită de tot ce am găsit. Eram sătulă de haine trendy, cosmetice, parfumuri şi poşete. Îmi plac la nebunie, dar îmi doream puţin mai multă substanţă. Articole despre carieră, care să nu fie superficiale, articole despre relaţii care să îmi vorbească despre comunicare nu despre manipulare, lucruri spuse pe bune. Cum nu le-am găsit, şi observând că şi alţii ca şi mine şi le doreau, m-am gândit să fac singură ce-mi lipsea. Dar cum e întotdeauna mai fun o şuetă decât un monolog, am vorbit despre proiect cu Alina Fekete şi Violeta-Loredana Pascal.”

Din punctul meu de vedere, sper ca revista asta online sa fie exceptia de la o regula destul de trista pentru mine: ma plictisesc sa citesc reviste despre femei. Trag cu putere aer in piept, ma asez confortabil pe canapea, ma apuc sa citesc…si…bang, dupa cateva pagini casc si dau drumul pe Discovery Science.

Si asa ma opresc eu savurand fara sa-mi dau seama unul dintre articole:

Ce nu gasesti in geana unei femei …

Geanta unei femei???? Gaura neagră în care par să dispară toate-lucrurile-de-care-ai-sau-ai-putea să-ai-urgentă-nevoie, adică pe care e musai să le ai cu tine pentru că niciodată nu ai idee când vine sfârşitul lumii şi te trezeşti doar tu cu geanta ta, ca unică sursă de supravieţuire. Dar şi toată-viaţa-mea-la-purtator, foarte off-limits pentru oricine altcineva, de ţinut aproape şi imposibil de plecat fără una de acasă…..

va las pe voi sa continuati

Link-ul este mai jos:

http://www.wdl.org/en/

iar una dintre cartile la care m-am oprit este Maximum Benefit from the Knowledge of Circles of Projection on the 30 Degree Northern Latitude din Egipt. Din pacate, inca nu m-am prins (daca se poate), cum dau de traducere.

Sper ca astia nu-si imagineaza ca toti cititorii stiu limbile alea moarte…

Alte titluri interesante:

A View of Mimeguri Shrine from the Sumida River

sau 

Analele Creatiei

Cursul e tinut in bine-cunoscutul stil american, cu slide-uri la obiect, intuitive, cu explicatii clare si conexiuni interesante. Ideea principala este inovatia in domeniul transmisiei informatiei, prin metode alternative: fotonii. Profesorul arata cum, dupa ce a modificat structura fizica a unui material, trecand lumina prin el, poate produce energie. Relatia dintre starile electronica si fotonica a unui material este numita de ea “weak coupling”. Din cate am inteles, a luat o membrana subtire de material, pe care a gaurit-o matriceal, lasand numai in centrul bucatii de membrana o portiune in care nu a creat gauri; apoi a trecut lumina peste acest material. Rezultatul a fost un camp magnetic intens in zona in care nu crease gauri. Observatia este ca, in functie de pattern-ul creat in structura, fiecare camp magnetic are intensitate diferita.

Cred ca rezumatul profesoarei de la MIT este mai conclusiv decat orice parere as avea eu:
Hu has also been mixing matter and light to create new quantum states. She describes placing an atom precisely in the sweet spot, exciting it to release a photon, changing the photon’s state and stimulating an atom again: “If I do this procedure exactly right… we can transfer energy between the environment and the atom almost forever.”