Am cumparat cartea asta vara trecuta, din gresala. Cat am stat in Strasbourg, la internship, am avut ocazia sa vizitez frumoasa statiune din Baden-Wuerttemberg si m-am indragostit de ea, mai ales de baile si saunele de acolo. Dupa ce am citit postfata insa, mi-am dat seama ca romanul nu e nici pe departe o carte turistica, ci o lucrarea memorialistica despre Dostoievski.

Medicul Leonid Tipkin isi imagineaza calatoria cuplului Feodor si Anna Dostoievski in 1867, in Baden-Baden. Cei doi chiar si-au petrecut acea vara in Germania, insa Tipkin putea numai sa-si imagineze calatoria si evenimentele petrecute acolo. Romanul publicat de Humanitas descrie demonii lui Dostoievski, patima lui pentru bautura si jocurile de noroc, precum si sacrificiile sotiei lui, pentru a ramane alaturi de Feodor si a-l ajuta sa treaca de perioada aceasta.

Mi-a placut povestirea, descrierea evenimentelor, dar mai ales descrierea sentimentelor celor doi, a situatiilor de cuplu, a sacrificiilor pe care le fac unul pentru celalalt… Cele mai multe aspecte ale povestirii seamana mult cu stilul dostoievskian, prezenta “patimii”, a “petei de nebunie” caracteristica demonilor lui Dostoievski, pata care pune stapanire pe constiinta individului si il determina sa faca lucruri reprobabile, atat de catre societate, cat si de sine insusi.
Ideea centrala, cel putin asa cum am simtit-o eu citind romanul, este aceea a sublimarii artistului, in realitatea acelui secol, din lipsa posibilitatilor financiare de afirmare. Mi se pare trist ca mor artisti, ca, pana la urma, poate in fiecare zi moare un geniu, nu fizic, ci trebuind sa faca altceva decat a-si exercita genialitatea artistica.

Am urat sa invat comentarii la romana, in scoala; cred ca sistemul “educational” din Romania te departeaza rapid de placerea de a citi o carte buna, insa daca reusesti sa treci peste asta si sa citesti o carte, O vara la Baden-Baden merita investitia de timp si de efort.

Tags: carti, interesant, spare time

Am primit zilele astea un link de la o prietena, cu un reportaj despre Apa…
In urma mai multor observatii empirice si intamplari care au ramas oarecum nelamurite si neexplicate, mai multi cercetatori au emis teorii cu privire la capacitatea apei de a “memora” diverse evenimente, precum si despre capacitatea ei de a avea stari “emotionale”…

Intr-unul dintre experimente (prezentat si in clipul de mai jos), s-a inghetata rapid apa provenita din mai multe surse. Apa sfintita a capatat forme geometrice regulate, pe cand apa “normala” a ramas amorfa.
Compozitia chimica a apei a ramas aceeasi, H2O; cu toate acestea, dispunerea particulelor este diferita. Apa incalzita la cuptorul cu microunde sau care a stat in prezenta unui telefon mobil este amorfa. Apei din poza de mai jos i s-a spus “Multumesc” de mai multe ori…

Un alt experiment care a durat o luna: mai multe persoane au fost puse in fata a trei recipiente cu apa, in fata primului trebuia sa isi exprime sentimente frumoase, de bucurie si dragoste, in fata celui de-al doilea, sa fie suparati sau tristi, iar pe al treilea sa-l ignore. Apa a capatat culori si miros diferit, in functie de sentimentele care i-au fost aratate… Mai mult, structura atomilor din apa corpul unei persoane este identica structurii apei din locul in care acea persoana s-a nascut.

Documentarul trateaza mai multe aspecte, plecand de la cele religioase (de la Biblie, Coran pana la credintele persilor…), pana la cele pur stiintific argumentate.

Cand Letitia mi-a povestit despre documentar si felul in care este afectata apa de evenimente, sentimente si emotii, primul lucru care mi-a venit in minte a fost: “wait a minute! si noi suntem alcatuiti din apa!” well…concluzia unora dintre cercetatori este ca microplasma creierului este afectata, la fel ca si apa, de sentimente si emotii…defapt, intrebarea este CUM se formeaza aceste “sentimente” in creierul uman, felul in care aceste sentimente si emotii se transmit celorlalti si cum de se transmit si apei. A fost separata in doua recipiente apa care fusese o perioada aflata intr-un singur recipient; substanta aflata intr-un loc (departat de cealalta jumatate) a “simtit” cand jumatatea ei a fost “agresata” fonic de cercetatori. Oamenii incearca sa-si explice fenomenele prin care gemenii simt unul cand celalalt este trist sau in pericol…pentru cei doi sunt “apa care a stat intr-un acelasi loc” timp de 9 luni de zile :p

Sunt haioase mambo-jumbo-urile stiintifice care incearca sa explice tot felul de tampenii pe care noi nu le intelegem prea bine cu nivelul actual de dezvoltare al stiintei…
Nu stiu daca documentarul este 100% adevarat sau vorbim de o “conspiratie mondiala a apei” , insa ideea mi s-a parut interesanta… so please give it a moment of thought…

Tags: docs, interesant