Sherlock Holmes – of the future this time

Nu ma gandisem la asta, dar se pare ca cineva s-a gandit. Si cel putin primul episod arata foarte bine.

Thank you, Sir Arthur Conan Doyle, my all time favorite.

Storing Hierarchical Data in a Database Article

Din cate am inteles, filmul a fost re-denumit Immortality, candva dupa ce au vazut oamenii ca Jude Law chiar devine faimos – filmul e din 1998, cand nenea actorul asta era inca foarte tanar.

Si pentru ca mi-a placut asa tare filmul, am zis ca trebe sa aflu mai multe despre el. Asa se face ca am avut o supriza foarte placuta. Filmul este ecranizare (+/-adaptare) a cartii lui Paul Hoffman, The Wisdom of Crocodiles.

Surpriza era placuta, pt. ca deja mai citisem o carte a autorului, The Left Hand of God, despre care chiar am scris un mic post prin Mai 2010.

Cu ocazia asta vad ca a aparut si a doua carte a lui Hoffman, din trilogia The Left Hand of God, anume The Last Four Things. I can hardly wait to read it!

Este vorba de a 6-a carte a lui Michael J. Sullivan, din seria Riyria Revelations: Percepliquis

Pe la sfarsitul anului 2010 le citisem pe primele 5. Stiam ca Percepliquis urma, dar nu stiam sigur cand. Cum amazon sunt prietenii nostri, acu cateva zile m-a anuntat ca azi are loc lansarea Percepliquis.

Din cate vad, au mai aparut niste carti care par a fi tot din seria asta, dar nu le-am citit si nu stiu care e treaba cu ele. Poate ca omul a decis sa mai scoata cateva volume, pana in Percepliquis, desi “planul” initial arata ca Percepliquis ar fi a 6-a din serie. O sa ma interesez ce e cu restul de volume.

Dar pana una-alta: Percepliquis is out! Sper sa vina curand la Amazon si in varianta pt.Kindle, ca acum vad ca e doar varianta Paperback.

Nikola Tesla – The Master of Lightning

Si da, nu ma pot abtine sa nu fac reclama cartii. Seven Deadly Sins.

http://www.noisecreep.com/2011/08/10/corey-taylor-reads-seven-deadly-sins-book-excl/

Cei mai multi stiti deja: imi place Slipknot tare mult. Si nu numai Slipknot, ci si Stone Sour. Dap, Joey Jordison e tare si intotdeauna am avut o chestie pt. baietii aia care bat in tobe. Probabil pt. ca am incercat si eu odata chestia asta si imi pare rau ca nu am ajuns nicaieri. And hey: e posibil sa nu-i placa cuiva de Lars Ulrich?! Come on!

Dar, pana a devia in obsesia mea cu nenea Lars Ulrich, sa revenim la momentul zilei: Imi e dor de casa. Am zis “casa”, nu de Romania. Mi-e dor de tiran si de clipele fericite petrecute cu el. Si cand incep sa ascult muzica, imi e dor de anii de liceu, de rebeliune, de soru-mea, de mama mea zapacita care l-a chemat pe preot sa-mi sfinteasca primul tricou blackmetal de teama sa nu intre toti dracii aia in mine (e vorba de Puritanical Euphoric Misantrophia – Dimmu Borgir- yeah, baby!!! so you know what I’m saying) cand a vazut cum arata. Si da, de taica-miu care ma ducea cu masina la toate concertele rock din oras si statea saracu’ sa ma astepte afara, chit ca era frig sau caldura si care mai tarziu cand eram la facultate, ma suna sa-mi spuna cand sunt filmele cu vampiri si ce concerte mai au loc prin Pitesti, sa fiu pusa in tema daca vreau sa vin pe-acasa. Si sa nu uitam, de marele concert aniversar Phoenix, dupa care am fost ragusita o saptamana si inca una am stat cu genunchii sangerand de la atata tzopait langa scena.

Mi-e dor de “rebeliunea” aia, pentru ca nu trebuia sa dau socoteala nimanui, faceam tot soiul de experimente, citeam tot ce-mi pica in mana. I was a bad-ass. Nu imi pasa ca nu aveam pantofi noi sau rochie Yokko (though I love Yokko, so I should not mention it here). Aveam pictura, muzica, jurnalismul, matematica, psihanaliza si o tona de alte lucruri de facut. Eram ocupata si-mi era bine Don’t get me wrong. Nu zic ca acum nu imi e bine. Doar ca mi-e dor de vremurile alea. Si de oamenii de atunci. Uneori nu ma pot decide. Cel mai usor sa tin legatura cu spiritul ala e sa ascult muzica, restul nu prea-mi mai permite timpul sa le fac. Am observat azi in playlist ca am un amalgam de genuri si trupe. Da, clar, multe live-uri cu Corey Taylor. Dar si blues, jazz si muzica simfonica. Fiecare piesa e o amintire. A ceea ce am trait atunci cand am ascultat muzica aia prima data si apoi iar si iar, si cat de mult a insemnat pentru mine. Din pacate, sunt un antitalent muzical, incapabila sa compun eu ceva. Dar imi place sa ii ascult pe altii – care stiu mai bine.

Buni si rai. Pentru ca nu cred si nu am vazut oameni doar buni si doar rai. Si nu mi-e frica de oamenii rai. Mi-e frica de aia buni, de aia care-ti spun ca tin la tine si te injunghie pe la spate sau te lasa balta atunci cand ai mai multa nevoie de ei. Mi-e frica de ipocriti. I am here! Look at me. Good and bad. Sometimes I just feel all the rage in the world and feel like screaming out loud on the street against the entire world. Some other times I just need to be with my tyrant and a couple of cats, watching CSI

good or bad? neah!

kick ass bad rock

Psychosocial

AND good

Through the glass

Mi-e dor sa fac si eu parte din nou din multimea aia de oameni care canta in cor cu artistul lor preferat. This is so real! Nu stiu cum pot unii oameni sa asculte muzica pe post de fitze, cu pitzi semi-dezbracate, care vin la concert sa isi arate formele. This guy is so real! Nu-mi pasa cum se imbraca, si nu vine aici sa-mi vinda haine sau parfumuri. Nu apar in ziar stiri despre el, pt. ca nu se afiseaza pe la petreceri mondene cu Paris Hilton. He’s just a normal family guy. He watches movies at home with his wife and kids.

And makes music. Wonderful music!

Snuff

http://www.sipknowledge.com

SIP_IMS_specs

Asta e un fel de “the little after”/”micul dupa”. Acel “je” ca sufix la un cuvant arata ca acel termen e diminutiv. Nu intotdeauna ceea ce precede “je”-ul e cuvantul-radacina. De exemplu, cuvantul “toetje” ne-diminutivat este “toe”, nu “toet”.

“Toetje is een nagerecht” as zice eu, toetje este un desert. Si azi am zis si sa-l incerc. Varianta recomandata de colegi.

Arata ca un pudding, dar nu e pudding. E genial!

Se anunta vremuri GRELE pentru silueta mea

“gerecht” inseamna “dish”

“nagerecht” e literalmente “afterdish” – desert

mai avem:

“voorgerecht” – “before dish” – appetyzer

“hoofdgerecht ” – “main dish”

Nici nu vreti sa stiti in cate “hash”-uri se pronunta cuvintele astea. Iar cel mai dureros pt. un strain e cu siguranta “dagschotel” – meniul zilei.

I’ve got the Kindle version – Seven Deadly Sins Amazon

And I’ve read this book in one gulp. The only break taken was for the winter holidays. I could say the book is a philosophy book. I could actually classify it in many different ways, but basically I would say it is a philosophy book. And no, don’t think about Kant nor Schopenhauer, and not even Nietzsche, even though Corey’s philosophy is probably closest to Nietzsche’s.

This  is a book about the human soul and about the human nature. It is about the things we fear and the things we do, about corruption and fear and lies. But it is also about the power to accept who we are, to accept we are human, to accept and be responsible for our deeds and move on and live our life. Corey takes a journey into taking down the so-called “deadly” sins of humanity, not because they are fake, but just because they are real and a part of us, human, a nature that we need to accept, not deny, otherwise it will hit us back hard. While arguing about these “sins”, we take a journey into Corey’s past, and have a look at his childhood and teenage years, find out about his wrong and good doings, about his troubles and his joys.

I can’t say I can relate to all of those experiences, but I get his point on all of the topics, and with some of them I can relate directly. What I relate most with is the religious part of the book. I loved to see that there are people with no studies and no diplomas so well documented and with such a good grasp and pertinent opinion on this topic. Yeah, folks, not all Americans are stupid! In fact, I’ve met quite a few myself and they are wonderful people.

Another thing I love about the book is that it is contemporary. Having my fair share of Kant and Schopenhauer, I am pretty sure I can digest fancy language and poetic expression in philosophy. But, hey, it is 21st century. We don’t necessarily have to be poetic to be able to express philosophic ideas. Corey’s language is current and friendly. Is like I have a talk to this guy over a cup of coffee, arguing about the sense of life and about the world and humans in general.

I believe it was written in 2010 sometime, but I barely now got myself to download it and read it. It’s worth every penny. And got to respect this guy even more .

Status update, pentru cei cu care nu am apucat sa vorbesc. Ultimele 2-3 luni au fost cam nebune: astept sa apara o carte, in care am publicat un capitol despre Next Generation Networks – nothing big nor important, dar e a lot pentru mine; mi-am luat examenul de CISSP (inca astept dupa confirmarea de endorsement, dar sper sa nu crape nimic pe-acolo si sa primesc licenta in curand), job change, schimbare grea si mare, dar trebuia incercata before settling down.

Sunt aici de aproape 2 luni. Voi incepe sa vad si partile negative: poate descopar gunoaie pe strada sau vreo persoana care are o zi proasta in vreun birou de la primarie sau alte legaturi cu statul, dar sunt convinsa ca nu-mi trebe decat sa revin putin in Romania ca sa-mi treaca. Numai prietenii nu sunt aici. Ma rog, o parte sunt, altii sper sa vina (CURAND! for you out there care va stiti).

Pana una-alta, apuc sa invat niste chestii misto in domenii colaterale retelisticii, dupa cum probabil ati observat din posturile tehnice. Si sper sa raman aici cel putin un an

Other than that, imi doresc doar sanatate. Si…poate-poate, sa-l intalnesc personal pe nenea Tanenbaum in curand ! :D:D Sau pe nenea Torvalds, daca am super noroc anul asta. Azi am bagat IPv6 si *nix kernel discussions …ca veni vorba…

Our Linus, who art in Finland,
assembled be thy name.
Thy operating system come.
Thy kernel be executed
on workstations as it is on PCs.
Give us this day our daily Shell
and forgive us our graphical user interfaces
as we burn windows.
And lead us not to KDE,
but deliver us from commerce.
shutdown -h now.