12/02/2018

Zburai cu un A330-300 nout asa. 3-3-3 scaune, nu prea lung. In spatele meu 2 gaite au avut ceva de povestit 3 ore jumate. In chineza din ce am reusit sa-mi dau seama. Nu prea am reusit sa dorm, da na… zbor de zi, ce atata somn.

Gasii pe unu’ de vindea SIM-uri in aeroport, ma oprii sa-mi iau unul ca il vazui ca avea POS. Macani el ceva ca cash, nu, ia d’aci cardu’. But sir, 3% charge. Da, da. Da sigur n-am cash la mine? Nu, baga cardu. POS-ul ii dadea un mesaj cu “Refferal requested, press Enter”, asta apasa cancel in disperare. Sir, card problem. Pay cash? Ii zic, boss, da de ce nu apasasi Enter? Pai Enter apasai, ca uite, si imi arata cum apasa el pe Cancel. Mai baga o data, apare mesajul, apas io pe Enter, ce sa vezi, merge. Il injurai, verificai ca merg datele pe telefon si imi vazui de treaba.

Si imi vazui de treaba inca o ora si ceva ca nimerii dictai coada la Immigration, nu se grabeau aia nicaieri. Mai un pasaport, mai un scan de amprente… bucurie maxima.

Imi gasii bagajul si trasei de el pana iesii din aeroport de ma plictisii, ca de la bagaj la iesire mai mergi juma de kilometru…

Comandai un Uber, ii zisei sa vina unde pula calului ma lasa aplicatia sa aleg. Statui si dupa ala juma de ora, ca ii baga gresit pin-ul pe harta. Apropos de Uber, muie multa, ca cre’ca si-au cumparat harti de la chinezi si e la ghici cu chematul prin Asia.

Intr-un final ma gasii cu ala, sarii un gard sa ajung la el. 78RM de la aeroport la hostel. Ieftin as putea zice ca a mers ala vreo 60 si ceva de kilometri si a mai platit si taxe pe autostrada.

La hostel dadui de un lacat la poarta. Asa e politica aci, inchizi poarta cu lacat :))

Facui repede un check-in, ma dusei sa halesc ceva la Jalan Alor ca e fix langa si e streetfood cat cuprinde.

Bagai cel mai bun crab de l-am mancat vreodata si super ieftin pentru un crab: 60RM.

Dupa ce prinsei putere o luai per pedes spre Petronas Towers ca le vedeam de unde eram si erau suficient de mari incat sa fie aproape de unde eram eu.

Juma de ora mai tarziu am facut poza de rigoare la turnuri. Incercai sa-mi fac si un selfie, da pentru ca batea lumina aiurea iesi de parca mi-am fotosopat mecla in poza. Si nu la modul ala profi.

Inapoi pe Jalan Alor sa vad ce mai e de facut. Gasii pe unu de vindea fresh de pomegrante si imi luai si io unul. Mega bun.

Inapoi la hostel ca mersei mult, eram obosit si ma culcai.

13/02/2018

Ma trezii pe la 9, ma invartii un pic prin camera si imi chemai un Uber sa ma duca la Batu Caves. La fel injurai un pic aplicatia ca il trimise pe sofer pe o strada aiurea, da reusiram sa ne intalnim.

Juma de ora mai tarziu ajunsei la Batu Caves, ca e un templu hindus unde intr-o pestera intr-un fel de munte. Unde trebuie sa urci niste trepte abrupte. Lesinai un pic pana ajunsei sus. Bagai niste poze care nu iesira chiar grozav ca aveau astia niste becuri + gauri in pestera pe unde intra lumina de afara si nu era prea bine de facut poze ca ieseau cam intunecate. Au si astia maimute la temple :)

Cand sa cobor, ma gandii io cum ar fi sa cobor pe scarile cele mai din dreapta si dupa 2 randuri de scari vazui un semn: Dark Cave. Zic sa vad ce e acolo si chiar era o pestera pe bune.

35RM beletul, asteptai sa se faca 11:30 sa vina ghidul, ne puse niste hardhats pe cap, ne dadu lanterne si hai sa exploram pestera. In pestera erau muuulti lilieci de vreo 2 tipuri: d’aia mancatori de fructe si din aia mancatori de insecte. Aia cu fructele erau draguti asa, aia cu insectele erau niste pocituri maxime.

Dupa ce merseram vreo cateva sute de metri aflai si de ce se cheama Dark Cave: daca stingi lanterna nu mai vezi absolut nimic. Pretty spooky asa, ca iti pierzi un pic orientarea in spatiu. Vazui paienjeni, niste greieri de mananca excremente de liliac si un fel de melc de mananca calciu. Si dupa aia o taratoare din aia cu multe picioare, fucking scary.

Liliecii doar i-am auzit, ca a zis tanti ghid ca ar fi neindicat sa ii cautam cu lanterna pe tavan  :)

Misto pestera, poze nu putui sa faca ca pula lumina si cu blit nu mergea ca se reflecta aiurea din stalactite si stalagmite.

Dupa aia luai un tren spre KL Sentral. Frumos, curat, ieftin. De acolo pe niste stradute pana la un parc cu fluturi. 25RM intrarea si vezi fluturi. Nici aci nu mi-a iesit cu facut poze, ca fluturii astia nu stateau la poze. La iesire erau si exponante impaiate si diverse animalute vii.

Asa aflai ca exista water scorpion. Ca nu era suficient cat de scary sunt scorpionii pe uscat, a trebuit natura sa inventeze si scorpioni care inoata.

Mai vazui insecte, niste chestii de se camufleaza in jungla. O s-o belim fara drept de apel cand o sa se hotarasca planeta sa ne omoare :))

Prin soare pana in Piata Independentei. Citii acolo despre cei 5 prim-ministri de i-a avut Malaezia pana acu.

Dupa aia la Central Market ca era peste drum asa si in peste drum de Central Market era Jalan Petaling. China town market :) Imi luai niste pantaloni. 35RM. Un pic scumpi, ca in .th am dat vreo ~15-20 pe ei… Anyway, mult mai bine de la 65 cat fura la prima strigare.

Azi mersei de-mi sarira mucii pe jos. Facui o mica pauza la hostel, dupa care ma dusei sa-mi caut de mancare.

Gasii pe unii de vindeau pisica de mare la gratar. Comandai una si kalian ca ierburi pe langa. Si un Asahi rece. 33RM pisica, 12RM kalianul si 12RM Asahi.

Bun gratarul, carnea e interesant aranjata pe oase, da nu stiu cum sa descriu in scris cum…

Ma mai invartii acolo pana gasii pe unu de avea inghetata de cocos, bagai una ca nu mai mancasem de cand eram prin .th.

14/02/2018

Azi ma trezii chitit sa ma duc la Aquaria KLCC ca pare misto din descriere. Google Maps si vreo ora mai tarziu eram acolo. Avusei noroc ca nu batea soarele asa rau.

Super misto acest Aquaria, la intrare aveau niste acvarii deschise si puteai pune mana pe pesti si stelute de mare, si hermit crabs.

“Sir, do not catch the fishy, just touch the fishy”. Trebuia sa incerc sa vad cum e un peste din asta de aci, local.

Pe langa pestii obisnuiti, vazui testoase de mare, un rechin ramas fara baterii, homari, crabi si spider crabs, caluti de mare. Si doar 65RM toata distractia.

Ma uitam asa la spider crabs, la cat de scary sunt, si ma gandeam: mmm, cata carne trebuie sa aiba astia… pui unul pe gratar te saturi sigur.

Dupa, ma dusei un pic prin parc, ca era fix langa si dupa aia in Suria la niste shopping. Mai mult de nevoie sa-mi iau niste chiloti si-un tricou ca am socotit gresit cate haine curate mai am versus cand mai apuc sa dau la spalat. Dupa aia gasii sa-mi cumpar niste caiete de scris ca sa am ca nu dau in fiecare zi de Muji.

Bagai un teppanyaki cu somon ca incepuse sa mi se faca foame si daca tot eram la mall, sa bag ceva ok ca aveam optiuni.

Ma mai holbai un pic la Petronas Twin Towers, ca arata misto asa cand bate soarele in ele. Si bate asa misto ca nu ies pozele neam de la cata lumina reflecta in toate directiile.

Hostel, odihnit un pic, si plecat la halit ca se lasa seara.

Bagai subtire niste felii de porc pe gratar, facute de chinezi. Mai vrusesem sa imi iau in Macao, da atunci eram maxim de stricat la burta si nu m-am riscat. Super bune.

Cat mancai o din aia si ma invartii un pic, venira unii cu o masina si cu niste stalpi cu suporti si dupa aia incepura niste chinezi sa bage un dans cu dragoni. Super jmecherie asta cu dansurile chinezesti, ca fac aia gimnastica sincron acolo… Treaba cu dragonii e ca sar de pe o stalp pe altul, si dragonii sunt formati din cel putin 2 oameni, care trebuie sa stie ce fac, cum se ridica unul pe altul si asa mai departe.

Mai bagai o inghetata de cocos, ca pe aici prin zona chiar stiu sa o faca buna si cu ingrediente de le cad in cap.

Ca era devreme, ma gandii sa ma duc la masaj ca la cat mersei astea 2 zile, n-ar strica. Si avusei parte de un masaj din asta asa mega laba, ca mai mult ma freca aia cu ulei de parca se pregatea sa ma bage la cuptor, nu sa ma maseze. 55RM.

Mai bagai niste porc la gratar, luai iar un fresh de pomegrante si cum ma plimbam io pe strada auzii muzica rock tare. O luai la mers asa dupa ureche si ajunsei la o gura de metrou unde bagau niste localnici rock. Not bad.

Bagami-as pula in uleiul aleia, ca trebui sa ma spal de 2 ori si tot nu iesi cum trebuie uleiul din mine.

15/02/2018

Azi ma trezii cu noaptea in cap, sa am timp sa ma duc la KL Bird Park si dupa aia sa ajung inapoi la hostel sa ma impachetez.

Uber repede pana acolo, ca nexam trafic ca’s astia plecati in vacanta de anul nou.

67RM intrarea la “world’s largest walk in Aviary”. Au multi pauni, papagali cat cuprinde, berze. Gasii o cusca cu emu si struti. Si langa o lada cu salata si ma apucai sa le dau de halit. Pretty nifty sa vezi strutul ala asa mare fix langa tine. Bagai si niste poze, da’ nu iesira chiar ok ca n-au dresat astia pasarile sa stea la pozat.

Impachetat si plecat spre aeroport. Ajunsei cam devreme si nu fu deloc coada la lasat bagaje si nici la imigrari.

Dupa ce mersei suficient cat sa fiu aproape de poarta, o schimbara astia. De tot, in alt terminal. Si da-i si mergi iar, ca d’aia venii mai devreme la aeroport, sa merg, ca nu mi-a ajuns cat am mers zilele astea.

E super trist terminalul asta, nici duty free n-au si optiunile de mancare sunt de parca am nimerit intr-o autogara din aia unde se da teapa la turisti…

07/02/2018

MNL asta la plecari internationale e mega trist ca si optiuni de haleala. Da’ trist din ala trist.

Gasii pe unii, Bo’s Cafe de vindeau si pizza, fu buna, n-am de ce sa ma plang. Bagai si o briosa si un espresso doppio de control. Brisosa fu ok, as putea zice buna.

Apucai sa vad si un episod dintr-un serial, ocazie cu care ratai apelul de imbarcare si alergai un pic prin terminal dupa ce facui socoteala ca exista o posibilitate sa plece avionul fara mine…

Zborul OK, cam lung asa, imi bagai niste muzica pe telefon sa mai treaca timpul, ca somn nu prea aveam, desi motaiam de la raceala.

Pot sa zic acu’ ca aterizai in gura, ca numele oficial al lui DPS e Ngurah Rai International Airport.

Trecut prin imigrari fara nici o intrebare. Cre’ca l-a convins pe ala de acolo toate vizele de pe pasport si cat am ars-o cu plimbatul prin lume.

Si ceva hatereala, ca pe banda 4 trebuiau sa ajunga bagajele de la zborul meu, da’ muistii au schimbat livrarea pe banda 5 fara sa zica la nimeni. Cumva s-a prins cineva care astepta la 4 si dupa aia incet-incet si restul de prosti ca mine de asteptau la 4.

Hostelul e in Kuta, pus bine in pula cu satelitul, ca e pe niste stradute intortocheate si super inguste. Trebuie sa ma prind cum rahat sa aleg hosteluri mai la strada asa. Ca fara Google Maps, mai ies in pizda la strada principala…

08/02/2018

Acu ma lamurii si de ce se cheama hostelul Bread & Jam: la micul dejun iti dau gem cu paine si atat. Cine s-ar fi gandit…

Imi facui un aeropress, ocazie cu care incepui sa ma intristez ca mai am cafea de o cafea, maxim doua.

Imi luai un Uber, ma dusei la un mall sa-mi caut SIM de internet. Gasii ceva de 15GB cu 200.000 IDR si il luai. Acu pot sa ma invart prin oras fara sa ma ratacesc.

Mi-era cam foame si gasii un restaurant cu sushi. Nu fu chiar grozav, da ma umfla un pic si imi trecu foamea.

Ma trezii pe ploaie, acu pe seara iar ploua cu bulbuci. Ocazie cu care aflai si de ce de la baiatul de la receptie: e sezonul ploios. Si ploua, nu gluma.

Vrusei sa mi-o ard jmecher si im luai o umbrela si un fel de pelerina de ploaie de la receptie si ma dusei sa infrunt urgia. Ca mi-era foame mai mult, nu neaparat ca nu mai fusesem plouat.

650m mai incolo ajunsei la o carciuma ud tot pana la coaie. Bagai o friptura la un resturant australian. Si imi luai o sticla de vin rosu ieftin. Reusii sa beau juma de sticla. Mai mult de draci ca eram leoarca. Luai sticla cu mine, infasurata in pelerina de ploaie. Ca nu mai ploua, si daca ploua, soarta, ca nu cre’ca poa sa ma ude mai mult decat sunt acu.

Bine, voiam sa beau ca e prima oara cand trec de ecuator si necesita un pic de alcool :))

E atat de in pula cu satelitul acest hostel, ca si localnicii cu Uber nu se prind cum sa ajunga la el.

Incep sa am un feeling bun ca o sa fie ieftineanu statul in Bali, ca la cat ploua nu prea am timp sa ies mai deloc.

Sa vad maine, ca imi luai o excursie la niste temple. Sa vedem daca tin zeii lor cu mine sau o sa ii doara in cur si-o sa dea cu ploaie si mai abitir ca azi.

09/02/2018

Ma trezii la zece jumate, fix cat sa ratez micul dejun.

Facuii ultimul aeropress cu ultima lingura de cafea. D’acu incolo espresso lung la dozator :))

Imi dusei hainele la spalat ca s-au tot strans si mai am un tricou, sper, pentru maine si aia e.

O arsei io aiurea pana la 2 pana veni soferul sa ma ia in tur. 5-6h pentru 350K IDR si ma duce sa vad stuff.

Ma duse omul prima oara la Garuda Wisnu Kencana Cultural Park. Era acolo pe lista la Google cu “stuff to do in Bali”. 100.000 IDR mai tarziu… ma lovii de o teapa. In tot pisatul ala de parc sunt un fel de 2 statui: una cu Wisnu si alta cu Garuda. That’s it. Ma gandeam ca in mortii lor de atatia bani au multe statui, ceva povesti nemaiauzite din aventurile lui Wisnu sau ceva. Da nu, 2 statui. Imi si inchipui ca seara dupa ce se da stingerea la cultura si numara banii se caca pe ei de ras la cati fraieri au mai dat teapa in ziua aia…

Dupa aia la cafea sa vad si io cum e Kopi Luwak. Platii 50000 pe o ceasca. Nu stiu cum fu facuta, da sa zicem ca nu m-a dat pe spate. Si unde am ajuns era doar un magazin de prezentare, asa ca mai bifai o teapa cu turul asta. Ca eu aveam impresia ca e si o plantatie acolo si niste animalute din alea de caca boabele de cafea semi-digerate si tot asa.

Si la final ajunseram la Uluwatu, care e un templu din asta undeva pe o faleza inalta in sud-vestul insulei.

Misto de tot, e prima oara cand vad cu ochii mei valuri din alea super super mari. Si au si maimute care o ard aiurea pe acolo si asteapta sa le dea lumea de haleala. Mai fura chestii de la turisti daca nu au grija de ele, gen ochelari de soare :))

Facui niste poze misto cu oceanul, cu valurile care se sparg de stanca de la faleza.

Uluwatu mi-a placut super mult. Incepu’ cu 2 tepe turul asta, da se termina bine. Nu chiar ieftin, da ma bucura ce vazui.

Ma lasa omul la hostel, mai invartii un pic si imi comandai un Uber Bike sa ma duca pana la Old Mans Bar undeva departe de unde stau.

Si fu departe, ca dura aproape o ora pe scooter plimbarea. Cu masina faceam doua fara nici o treaba.

Acolo bagai un Fish & Chips, vreo 4 Mojito si un San Miguel Light. Cre’ca dupa inca vreo 2-3 Mojito puteam sa-mi dau glorie, da se facuse tarziu si chemai un Uber.

Si aci incepu aventura. Ca si la astia e un fel de PSD de tine spatele taximetristilor si daca vine Uberul sa te ia din diverse locatii, le sparg la aia masinile si bat soferii. Din ce m-am documentat, e ca Uber e de vreo 10 ori mai ieftin versus taxi si evident ca alora nu le convine ca nu mai pot tepui turisti.

Si uite asa dura o ora pana gasii un sofer de Uber curajos care sa vina pe o alee la vreo 200m de zona si sa nu ne vada nimeni ca sa n-aiba dileme. Zici ca ma vedeam cu el sa cumpar cox si era important sa nu ne ia militienii lor la intrebari.

Intre timp, internetu’ pizdii refuza sa mai mearga vreo 15minute. Muie la Romtelecomul lor, ca de acolo am cartela.

Cu 16% baterie la telefon reusii sa ma urc intr-unul si sa ma duca la hostel.

10/02/2018

Ma trezii cu capu mare de la atata Mojito, bagai niste paine cu gem si tocmai bine ca veni soferul din nou. Azi il tocmii sa ma plimbe o zi intreaga, adica 10 ore pentru 550K IDR.

Eu voiam sa vad pasari, asta imi sugera sa ma duc la Bali Safari, ca au si aia si ca e frumos si bla bla. Ajunsei acolo, ma ruinai un pic platind 800000 IDR pe bilet. Ziua la astia incepu cu un show lesinat cu 2 tigri subnutriti care facura niste tumbe dupa care gasii cum sa ma duc in safari-ul minunat. Ca acest Bali Safari e un fel de zoo super mare in care nu sunt animalele in custi, si ce baga oamenii in custi pe o masina si sunt plimbarti sa vada animalele.

Vazui niste stuff, da’ n-au chiar asa multe animale pe cat pareau sa aiba in reclame. Si pentru ca era cam pe la pranz cand apucai sa ma dau eu printre ele, multe erau lesinate de cald si ascunse la umbra.

Teoretic aveau si un Aviary, practic era inchis.

Well, cam teapa acest Bali Safari. Ca e scump si nu vezi asa multe pe cat crezi. Da’ au reclama buna si te pacalesc.

Plecai d’aci un pic dezamagit si ajunsei la Bird Park unde-mi trecu’ supararea. Au super multi papagali din aia mari, poti sa-i tii pe mana sau in cap, faci poze sau selfie-uri cu ei… super jmecherie. Vazui o caruta de pasari, care mai de care.

Fix langa Bird Park e si un Reptile park unde vazui multi serpi, dragoni Komodo si ma jucaii cu niste iguane, chiar imi trasei si vreo 2 poze cu ele. Ar merge una de animal de casa, ca sunt asa ca niste mici dragonasi mereu suparati :))

Dupa Bird Park si Reptile Park ajunsei la Monkey Forest Ubud care e o dictai padurea cu maimute. Si alea se plimba asa de capul lor pe acolo si cumva tolereaza si oamenii care ajung pe acolo.

Facui super multe poze ca na… in afara de diverse specimene pe la clienti nu prea apuc sa vad maimute pe bune real-life. La un moment dat o maimuta sari pe mine si dupa aia se cobori pe mana si imi ciordi sticla cu apa. Da’si luara teapa ca o gaurira si pana se prinsera cum se desface dopul curse aproape toata apa din ea. Daca ziceau le dadeam io…

Dupa Monkey Forest, ca tot eram in Ubud, zic sa vad si palatul. Care palat fu de fapt un fel de curte mai mare in care nici nu prea imi iesira pozele ca era prea inghesuita. Trec si asta la categoria teapa. Si mai mult ca e traficul acolo super naspa si mai mult statui in masina pana acolo decat in “palat”.

Ultima vizita pe ziua de zi fu la cascada Tegenungan, care fu ok. Nu ceva super spectaculos, da facui miscare, facui poze la curcubeu la cum cadea apa, mersei pe diverse poduri si podete care de care mai subrede. Si asta in slapi, ca pe aici e ok sa mi-o ard cocalar ca nu stiu astia ce inseamna sa fii cocalar sa urci muntele in slapi :))

10 ore mai tarziu ajunsei la hostel, mort de oboseala. Azi mersei maxim de mult. Pot sa zic ca facui miscare :))

Ma hodinii un pic, imi chemai un Uber si ma dusei in Pantai Kuta sa-mi caut de haleala. Gasii acolo un restaurant italian asa si bagai niste bruschetta cu rosii, un platou de branzeturi (care fu scump si nu prea bun) si ca fel principal o friptura de ton pe pat de legume la gratar care fu super buna. Si un Mojito de control. Si apa, ca sa nu mai repet experienta de seara trecuta in care am bagat alcool fara apa si s-a suparat capul.

Cautai Uber, vorbii cu omul sa-l intreb daca vine, sa nu repet experienta de aseara.

Veni, si ce sa vezi, era ala de m-a dus la Old Mans :)) Stia unde stau asa ca incepu sa bage scurtaturi pe tot felul de alei, unele asa inguste ca abia avea loc scuterul.

La hostel aveam ceva seriale de recuperat. Si recuperai sticla de vin de am luat-o cu mine de la restaurantul australian si o terminai. Cu apa, ca sa nu ma trezesc dimineata cu capul umflat si cu o migrena din aia super naspa.

11/02/2018

Duminica. Ma trezii si io ca omul pe la 11, ma invartii un pic prin camera si imi comandai un Uber sa ma duca in Pantai Kuta sa halesc ceva. Acolo gasii un restaurant misto numit Kitchenette cu mancare buna, ieftin si super gustoasa.

Dupa imi adusei aminte ca ar fi cazul sa ma tund un pic si mai important sa-mi aranjez barba ca iar arat ca Guta in poze cand ranjesc.

Google Maps o cam supse cu ideea de traseu ca ma punea sa ma duc pe un drum inchis printr-o parcare. Ma dusei io singur cam in zona de zicea si gasii un barbier. Ii explicai aluia ce si cum, si cat de cat ne inteleseram. 120K tuns, aranjat barba si spalat pe cap.

Fiind super cald afara si eu ne-inteligent, o luai pe jos spre casa. Ajunsei transpirat ca porcu’ pe banda. O s-o bag la capitolul miscare.

Dupa ce ma mai spalai o data pe cap si pe barba sa scap de toate firele de par, o luai catinel spre plaja in ideea de a ma duce la Tanah Lot sa mai fac niste poze. Asta era departe, trafic mult, Uber era ok pana acolo… da la intoarcere era mai tricky. Asa ca o arsei aiurea prin oras pana incepu sa apuna un pic soarele, ma dusei pe plaja din Kuta sa bag o poza de apus. Bai mega mizerabila plaja aia, zici ca se aduna acolo toti meltenii si tiganii si toata ziua pe plaja stau sa arunce pungi, cutii si alte gunoaie.

Ca incepuse sa mi se faca foame, ma dusei din nou la Kitchenette si bagai niste cartofi prajiti cu cheddar pe post de aperitiv si un peste pe gratar. Peste avea un nume simpatic: barramundi :)

Gasii un Uber fix pe unde eram sa ma duca la hostel si o lua soferul pe niste scurtaturi, unele fiind pe niste alei pe unde erau si oameni. Au astia niste stradute inguste de trebuie sa stii sa conduci pe alocuri cu sper precizie sa nu zgarii masina.

Si cum mergea asta asa, la un moment dat nimeresti intr-o zona cu multi turisti si trebuia sa mearga “la pas” in ritmul astora. In fata masinii era una cu un cur super misto, niste pantaloni scurti si tanga. Si asta cu farurile pornite, ca era intuneric afara, fix in curul la asta de se vedea prin pantaloni, parca ii facea radiografie :)). Mai incerca el sa claxoneze sa treaca mai repede si eu eram “da unde te grabesti boss? lasa femeia sa mearga in ritmul ei”.

Acu o bere si un serial pana mi se face somn, ca dimineata tre’ sa fiu un pic functional sa-mi impachetez rucsacul si sa ma pregatesc pentru vreo 4 ore de zbor sau pe acolo, ca nu stiu daca se schimba si timezone-ul sau nu.

12/02/2018

Se pare ca nu schimb timezone-ul. Cre’ca explicatia e ca zbor un pic cotit si d’aia.

Impachetai tot stuff-ul, verificai ca nu uitai nimic in pat sau pe langa si ma apucai sa chem Uber.

La prima incercare dadui de un dragut, care se gandi el ca in loc de 22K IDR cat as fi platit cu cardul la Uber, ce-ar fi sa-i dau lui 50K IDR si biletul de parcare pe termen scurt in aeroport (4K IDR) il plateste el.

Anulat, cerui banii inapoi de la Uber ca a fost ala muist si cautai din nou. Gasii pe unul care veni, ma duse, platii biletul vietii ca nu e inclus in Uber si aia fu.

Surprinzator, nu fu coada asa mare la plecari internationale.

Gasii o carciuma unde sa halesc, ca m-am saturat de gem cu paine in fiecare dimineata. Pentru un restaurant de aeroport, mancai unul din cele mai proaste croissante. Ma asteptam sa fie mai proaspat la cat flux de oameni e pe acolo… da’ asta parca era din ala 7 days uitat intr-un colt prin magazin. Macar bagai un panini cu ochiuri si bacon care fu super bun.

Well, asta fu si Bali. Aci e de venit asa mai mult, cu mai multi bani si incercat diverse, ca e loc. N-a fost super on the cheap, dar nici exagerat de scump. Undeva la mijloc. Ca am si vazut multe chestii.

Nu stiu de ce, da ma bucur asa aiurea ca am reusit sa trec si Ecuatorul pentru prima data :))

29/01/2018

Impachetat stuff la hostel, comandat Uber si dus la aeroport sa am timp de check-in, sa las bagajul si ce mai trebuie.

Ajuns la aeroport, stat la coada la lasat bagaj si dupa ce-i dau lu omu’ ala pasaportul, problem. Desi nu-mi trebuie viza pentru Filipine, trebuie sa am un bilet de avion sa plec din tara. Si evident ca nu aveam ca nu stiu cat stau p’acolo. Optiunea era sa iau ceva super ieftin cat sa se puna OK pentru aia de la imigrari de la destinatie si sa nu-l folosesc.

Ma paseaza asta de la check-in la altul si ii explic la om ca nu vreau sa stau la ei prea mult, doar ca nu stiam ca trebuie bilet de iesire atata timp cand n-am nevoie de viza sau mai stiu eu ce. Omu’ zice ca da, da’ s-au schimbat regulile si ca nu-s primul care are parte de surpriza asta.

Zic bine boss, stai asa sa-mi iau un bilet si iti dau dupa aia PNR sa-l verifici ca e pe bune si sa ma lasati sa plec. Si imi zice omul ca uite, iti iau un bilet de intoarcere ca lucrez la aeroport si dupa aia il anulez dupa ce treci de imigrari si imi platesti doar taxa de anulare si ca o sa fie bine. Eram asa un pic in dubii, sa nu ma trezesc pe MNL si sa nu ma lase aia sa intru in tara. Da zic bine, hai sa facem asa. Il intreb cat costa distractia si zice ca intre 15 si 19 USD. Dau sa-i dau 20EUR ca doar EUR aveam in portofel si zice ca nu aci ca ne vede lumea, mai incolo.

Intre timp apuc sa-mi iau un bilet pe bune, ca sa am plan de rezerva.

Vine omul cu bilet, ma pun din nou la coada, accepta tipul ala ca e OK si-mi da boarding pass-urile.

Trec si de imigrari in SGN si cat asteptam eu sa inceapa imbarcarea incep sa ma gandesc daca n-o fi vreo combinatie si sa fie nasol la imigrari, ca i-al pe asta vin Vitenam de unde nu e. Da fiindca deja erau datele alea in sistem n-aveam ce face.

30/01/2018

Incepe imbarcarea si ma pun pe motait ca incepuse sa mi se faca somn ca era 1 noaptea. Ajung pe la 4 jumate dimineata in MNL, chiaun de somn.  Si dupa debarcare o iau la pas spre imigrari, ca si aeroportul astora e cam ca DXB (da’ un pic mai mic) asa la cat ai de mers de cand iesi din avion pana la control pasapoarte.

Acolo dau de o tanti, ii dau pasaportul, ma intreaba cat stau, ii zic ca o saptamana asa, incepe sa ceara detalii, ii zic ca pe 5 plec inapoi, zice ca bine si imi pune stampila in pasaport. Yey!

Dus de luat bagaj, lasat la biroul de transfer de la Cebu Pacific (ca cu astia am zburat) si sa caut ceva de mancare ca-mi cam era foame.

Ajung din nou la security, da acu la zboruri domestice. Incerc sa dorm un pic, ca astia cre’ca sunt printre putinele aeroporturi prin care am dat si nu au spatare la fiecare scaun. Si pula somn, ca de n-au avut ceva de anuntat aproape non-stop.

Imbarcare iar, si cum m-am pus pe scaun am atipit.

Bai si ma trezesc, avionul parea ca face taxi spre poarta si zic: ai dracu asiatici, nici n-am simtit cand au aterizat, asa bine au zburat. Incepusem sa ma simt chiar odihnit. Si nu termin eu bine cu minunatul ca si avionul in care eram intra pe pista, tureaza motoarele si decoleaza.

Am obosit instant la loc.

MNL-MPH a durat cam o ora si un pic. Dupa ce-am aterizat super misto pe insula pe o pista care incepea la apa si se termina la apa, au venit autobuzele sa ne preia si, pentru prima oara de cand zbor, au iesit astia cu autobuzul din aeroport si au inceput sa mearga prin oras. Pana la sosiri, care o curte undeva in aeroport, da langa aeroport si nu stiu de ce nu mergeau autobuzele prin aeroport. Am intrat intr-un fel de autogara, ne-au dat jos, au venit si bagajele si am iesit pe o alta poarta :))

Cum am iesit mi-am luat un transfer la hotel. Am platit cam mult pe el (vreo ~35-37RON) da a fost ok ca n-a trebuit sa gandesc cu mers pe jos dupa bilete de barca, transfer, cautat tuk-tuk si tiganit cu aia.

Si nici nu apuc sa ma pun bine in microbuz ca incepe sa ploua torential. Si evident ca m-am udat, ca din microbuz pana la Jettyport eram prin aer liber, dupa care trecut iar prin security ca la aerport, inregistrat pentru insula (nume, prenume, nationalitate, varsta) si dupa aia iar un pic prin ploaie pana intr-un loc de unde puteam lua o barca. Care barca era ceva foarte vechi, da plutea. Si de fiecare data cand sunt cu barca pe mare si ploua incep sa regret ca n-am un rucsac impermeabil si plutitor. Am un stres maxim cu telefonul si laptopul sa nu faca baie. Ploaie, valuri, apa. Ajungem in Boracay, iar ploaie si udat pana la microbuz. MIcrobuzul de fapt era un fel de vechicul electric de care n-am mai vazut pana acu si ne-a dus pe toti unde trebuia. Pana am ajuns la hostel nu mai ploua.

Cat am facut check-in si am stat aiurea o ora pe acolo pana m-am dus sa-mi caut de mancare, se uscase aproape de tot pe jos.

Si astia, si vietnamezii si romanii au o frica maxima de strazi ceva mai largi cu trotuare si canalizare in statiuni. Zici ca se scufunda statiunea sau ceva daca au canalizare.

Hostelul asta unde stau acu ce cel mai ciudat, si nu in sensul bun. La baie nu e sapun sau hartie igienica, dar iti poti cumpara de la receptie. 25PHP pe un sul care costa 11PHP la magazinul din colt. Mi-am luat de la magazin in ciuda, futu-i in dinti de ratoni.

Dupa check-in, care inainte de 2 nu s-a putut face am zacut un pic in pat, da nici nu dormeam ca mi-era frica ca adorm si dupa aia imi fut somnul pe urmatoarele zile, da nici nu eram prea treaz ca eram trezit de ieri de la 10.

Am stat ca leguma pana pe la 5, am iesit sa ma plimb pe plaja, ca insula e mica si in maxim 10 minute esti pe White Beach.

Baut un San Miguel Light, halit ceva… am si uitat ce si pe la 9 am ajuns in pat si somn.

31/01/2018

Bun somnul, ca m-am trezit pe la 8 si un pic aproape odihnit de tot. Facut un aeroporess, mancat aproape cel mai prost mic dejun de la vreun hostel si plecai sa caut un tur sa vad si eu ce e p’aci.

Pe jos in timp ce ma uitam la un poster cu preturi si chestii ma abordeaza unul care vindea tururi. Din una in alta, mi-a dat turul la cati bani ofereau si ailalti cu afistul (ca ieri am uitat sa zic, da era unul de-mi vindea ieftin, la doar 2000PHP dupa 50% reducere) adica vreo 1100PHP + ceva taxe de intrare. Am combinat si un Helmet diving la 1900 in loc de vreo 4500 cat dadeau altii si m-am dus  pe barca.

Barca la fel ca aia cu care venisem din Caticlan.

Un pic de vant, ceva valuri, stomacul a rezistat.

Vazut Puka Beach, dupa aia am bagat niste snorkeling intr-un loc unde era apa super super cristalina. Nu erau cei mai multi pesti in zona, da erau si apa adanca si se vedea pana la fund. Acu pot sa bifez c’am vazut si corali pe bune :)

E destul de departe Boracay asta ca p’aci vin multi asiatici in vacanta si pentru prima oara intr-un plimbare organizata eram singurul caucazian din grup.

Ma seaca ca nu pot sa tin bine pisatul ala de furtun drept si beau din cand apa de mare si ma panicheaza instant si tusesc si mortii ma-sii. Asa ca m-am invatat sa-mi tin respiratia cat vad pesti. Nu e cea mai eficient metoda, da pana ma prind cum sa tin sa nu intre apa…

Deci apa super clara. Prin decembrie in Thailanda am fost cu unii la snorkeling si am vazut o pula.

Dupa aia la Crystal Cove island unde au o mini pestera prin insula si e super misto ca in filmele cu pirati :)

Dupa aia la Magic Island unde am facut cliff diving. O data. Ca am sarit in apa si mi-a pocnit urechea dreapta si m-a durut maxim. Parca ma intepase ceva rau in timpan. A durat vreo ora sa-mi treaca.

E misto cliff diving, da trebuie sa-mi caut niste protectii de nas si de urechi.

Dupa insula magica m-au lasat cu barca la Helmet Diving, care inseamna ca-ti pun un borcan in cap prin care baga aer si capul sta intr-un fel de moonpool asa. Si e super tare, ca nu mai trebuie sa respiri pe gura si vezi pestii super clar.

Cat asteptam io acolo sa-mi vina randul, au aparut si niste arabi, una cu doi barbati. Si din ce am prins io acolo discutii, erau sauditi. Nu asta e important, ba’ da era aia de-o strambaciune demna de mentionat.

Mi-a facut unul poze, dupa care am dat de halit la pesti si erau asa toti in jurul meu.

Eram asa excitat cu mersul pe sub apa cu borcanul in cap ca am uitat sa le zic unde sa-mi trimita pozele.

Dupa aia a venit o barca si pe toti care eram acolo pe acest ponton plutitor in mare si ne-a lasat la Station 1. Mi-ar fi placut la Station 2, da un pic de mers pe jos nu strica.

Asa, eu cre’ca astia pe langa Boracay au dat cu antisusu in apa, ca dupa ce am bagat apa ca spartul in mine, imi pleznea vezica, da in apa nu iesea nimic, de parca aveam dop pus. Cum gaseam o buda normala pe cate o insula, no problem. Prima oara ever cand nu mergea sa ma susu in apa.

Si, dupa ce nu cre’ca am ratat pana acum vreo plimbare la mare in care sa stau in apa si sa nu ma ard maxim, azi dadu’ inteligenta in mine si imi luai crema de protectie din aia de 50 sa nu intre nici mama soarelui in piele si o bluza din aia wet de stat in apa cu ea sa nu ma mai ard pe maini si pe gat. M-am dat pana si pe ce a mai ramas descoperit pe picioare, in caz ca poate stau gresit si ma ard.

E super misto sentimentul sa se termine ziua in care ai stat mai mult in apa si sa nu fii ars ca un homar pe gratar.

Si… am stat pe barca aia care a avut destul de mult tangaj si doar un pic de ruliu si nu mi-a fost rau deloc. La fel si la helment diving, locul ala era o podea pe butoaie care se misca in toate directiile si nu mi-a fost rau. Adica eram asa un pic super putin cu greata, da eram dupa o zi intreaga de barca. Poate cine stie, printr-o minune mi-a trecut raul de mare. Cand m-oi intoarce trebuie sa dau o fuga pana la Mangalia sa ma dau cu barca sa vad daca e asa sau nu :))

Pe drum spre hostel am dat de o inghetatarie cu mango si am mancat cea mai buna inghetata de mango ever ever. Super super mega yummy. Sigur tre’ sa mai dau pe la aia o data.

Ajuns mega obosit la hostel, facut baie sa dau toata sarea aia jos de pe mine si sa ma duc sa-mi caut de haleala.

Cum cautam eu asa de haleala, am dat de unii de aveau spectacol cu foc si am stat acolo sa-i filmez. Dupa aia m-am mai invartit si am dat de unii de tot asa cu foc, da erau la un party de coreeni si dansau pe Gagnam Style cu foc, pretty nifty.

La 11 se intampla ceva dubios pe aci: se cam opreste muzica de pe plaja, ramane doar aia din carciumi la un volum acceptabil si cam tot White Beach se transforma in faleza din Pattaya: toate curvele se aliniaza la produs. “Special massaaage, sir” :))

01/02/2018

Dormit ca spartul pana pe la zece jumate, facut cafea, injurat pe astia de la hostel de azi vor 10PHP pe micul dejun care nu mai e moca. Nu banii sunt problema, ca 10PHP sunt 60-70 de bani, da ideea in sine.

Cat faceam io acolo la aeropress, vine unul de la recepti c’un CD si ma intreaba daca’s io ala din poza. CD-ul cu filmuletul si pozele de la Helmet Diving, au astiut oamenii unde sa-l trimita. Yeey, am poze si film cand eram cu pestii! Acu sa gasesc un calculator cu CD sa le transfer pe un USB stick sa le pot vedea la mine…

Dupa aia plecai sa caut un roman pe aci care lucreaza la o scoala de kitesurfing. Il gasii in 5 minute ca e pe plaja fix e langa hostel, aia cu vant mereu. Omul e pretty chill asa si o arde mega-zen.

La masa la scoala de kitesurf mai aparu si o filipineza care face kitesurfing si vorbeam de una alta si asa din ce povestea asta, in Filipine toti vor sa fie albi si fac nu’sce tratamente de albire a pielii. Se pare ca aia mai bronzati sunt considerati de la tara sau saraci si prin magazine sau mall-uri sunt discriminati, ca se considera ca n-au bani sau ca sunt pe ciordeala.

Mancaram, vorbiram, ma lasa intr-un loc unde sa fac poze la toata insula si ramase ca pe la 4 sa ma duc la el sa incerc kitesurfing.

Unde ma lasa e un fel de turn de observatie de unde se poate vedea toata insula care e destul de mica asa. Prinsei un moment din asta in care sa nu fie nimeni acolo si bagai doua poze panoramice.

Dupa aia lipa-lipa spre hostel ca era 2 si ma batea soarele in cap si nu voiam sa ma ard.

Ars gazul pana la 4, dus la kitesurfing. Asta ajunse la 5 ca nu’s’cine a avut accident cu o motoreta. Si pula vant, asa ca stabiliram ca ne vedem maine dimineata sa incercam din nou.

Au astia p’aci niste case asa pe stalpi sa fie un pic ridicate in deal cu niste vederi din alea de nu te mai saturi. Daca ar avea internet cum trebuie, m-as muta aci :)

Fara kitesurfing azi, ma dusei sa-mi caut de mancare si gasii un bufet. 700PHP mancare si alcool. Mancare nu bagai prea multa, da 2 pahare de vin fura tocmai ce trebuia dupa ziua asta, sa-mi dea somn.

La vreo 100m metri asa de carciuma unde mancai ma oprisem sa ma gandesc ce fac mai departe, ca inca era noua si un pic. Si ma intindeam eu ca era asa placut afara si imi aratam burta paroasa la lume cand se opresc doua langa mine, una imi pune mana pe burta si cica “you cute”. Right bitch, o burta paroasa, visul oricarei femei. Prietena ei se uita la mine si cica “you want to have fun with us at our hotel”? Bingo again.

Si cum mergeam io asa pe plaja dadui de unii de aveau bean bags pe plaja si serveau shisha. Si imi adusei aminte de cum bagam in Dubai pe malul apei si dupa ceva deliberari ma asezai la o masa sa bag o shisha de struguri cu niste fresh de portocale.

02/02/2018

Ma trezii cu noaptea in cap, pusei costmul de baie pe mine, bluza si hai la kitesurfing. Pana veni instructorul bagai o omleta cu legume.

Prima oara ne jucaram cu un zmeu mic de antrement sa prind care e treaba cu miscarile si cum il controlezi. Kite-ul asta e ca o parasuta din aia sportiva si in functie de cum ii pui marginile in vant se duce stanga sau dreapta, se coboara sau se ridica. Juma’ de ora de miscari si acu’ sunt convins ca trebuie sa-mi cumpar si eu un zmeu. Ca n-am avut niciodata.

Dupa treaba asta cu kite-ul de jucarie, scoase instructorul un kite pe bune din magazie si merseram sa-l umflam, sa legam liniile la el (care liniile sunt niste franghii super subtiri cu care controlezi kite-ul).

Kite-ul mic avea doua linii, una in stanga si una in dreapta. Asta mare are 3: stanga dreapta si una pe mijloc. Aia din mijloc se cheama power line. Si de fapt sunt doua si alea sunt legate de un harnasament cu care te cuprinzi la mijloc si le legi de el.

Principiul de functionare e relativ simplu si necesita un pic de antrenament si coordonare. Tot kite-ul asta functioneaza ca o aripa si mai putin ca o parasuta. Are pe partea din “fata” un tub care se umfla si vreo 3-4-5 tuburi prinse de asta care mentin aripa cum trebuie si ii dau un pic de rigiditate. In engleza se cheama struts, romanii ii zic struti :)

Controlul se face dintr-o bara pentru stanga/dreapta si mai multa/mai putina forta de tragere. E ca un fel de joystick cu acceleratie inclusa: tragi de el spre tine prinde viteza, il impingi in fata, se “franeaza”.

Intrat in apa cu asta, si inceput sa fac opt-uri cu el intre ora 11 si 1. Asta cu orele e simpla: 12 e directia vantului care-ti bate din spate in kite. 11 e la stanga un pic si 1, logic, e la dreapta un pic. Daca nu-l tii cum trebuie, o sa-ti cada in apa. Ocazie cu are invatai si cum sa-l ridic.

Si cum stateam eu cu el asa pe la 12 ca incercam sa-l tin fix, trasei din greseala de bara spre mine, se umfla si ma baga in apa si ma trase un pic. Si trage, nu gluma. Ca sa scapi, dai drumul la bara si nu se mai umfla ca are pe unde sa scape vantul.

Cre’ca cel mai bine de explicat ar fi ca daca tragi de bara e ca si cum ai lasa flaps-urile la un avion sa maresti portanta sau sa maresti un pic unghiul de atac. Daca esti in vant, incepe sa opuna o rezistanta super mare.

Tot facui teste, ma mai scapam sa trag de bara spre mine si mai imi dadea sa beau apa ca pana inchideam io gura dupa ce incepea sa ma traga cu viteza…

Intr-un final incepui sa-l bunghesc si sa il tin unde trebuie, sa invat sa-l ridic cand cadea in apa si tot asa.

Dupa aia incepuram cu “body dragging” care e o treaba super misto: te pui pe piept in apa si te tragi cu kite-ul prin apa :) Catch-ul e sa tii power-ul cum trebuie, ca daca te scapi si tragi bara spre tine prinde kite-ul o viteza de nu se poate.

Si atat fu’ prima lectie. E distractiv acest kitesurfing, ca e un pic tehnic si daca intelegi un pic niste lucruri de aerodinamica poti sa fii tata’ zmeului :)

De vreo 2 zile a aparut un coreean in patul de langa mine care sta mai toata ziua in camera si se uita la stuff pe telefon. Mai iese din cand in cand sa-si ia chips-uri si cola. Am impresia ca nu i-a explicat nimeni cum functioneaza treaba asta cu plimbatul in lume si statul la hostel :))

Dupa-masa statui cu treaba si seara iesii sa halesc. Gasii ceva de semana a souvlaki de pui, alesei carnea si bagai un San Mig Light ca are putine calorii, like 100 pe sticla. Si cum se facuse tarziu o luai spre hostel. Pe drum, pe langa niste palmieri ma acosta una care ma intreba daca nu vreau un blowjob pe plaja. Muie cu nisip imi lipsea, sa fie asa 2-in-1: muie si dick scrubbing. Imbinam utilul cu placutul.

Ajunsei la hostel, mai apasai niste butoane ca prinsei internetul fara sa sughite.

03/02/2018

Ma trezii cu capu mare ca m-a tras curentul de la un ventilator din camera. Impachetai stuff-ul, inclusiv hartia igienica ce-a mai ramas, ca ai dracu ratoni, sa ceara ei bani pe hartie igienica…

Ajunsei la timp la aeroport ca sa am de ce sa stau degeaba ca avionul era cu intarziere, adica nici nu aterizase.

Noroc c’un Starbucks acolo sa-mi iau ceva de haleala, ca plecai pe fuga dimineata sa nu intarzii.

Astia, maxim de inteligenti, incepura imbarcarea in autobuze si ne dusera pe pista langa un avion. Si statui in autobuzul vietii 45 de minute pana ateriza un ATR-72, care de fapt ala era avionul cu care trebuia sa zbor. Ii dadura repede pe aia jos de venira si ne imbarcara.

ATR-ul asta nou fu silentios de tot pentru un turboprop. Mai zburasem c’un -42 de la Tarom acu ceva ani si facea ala un zgomot de te trezea din morti.

Pe CEB trecui repede de security in tranzit si ii ginii pe unii de faceau pizza pe loc si mi se facu o pofta maxima. Dintre toate optiunile de acolo imi facea cu ochiu un pepperoni. Si dupa ce se scremura alea cu cum s-o faca, venira sa ma intrebe daca e OK sa faca piza cu carnat unguresc. Pula mea, d’aia am zburat miii de kilometri, sa mananc mancare bozgoreasca. Asa ca luai o margherita mica de tot, da fu buna ca era proaspat facuta.

Eu eram stresat sa mananc repede sa nu inceapa boarding-ul, astia nu se grabeau nicaieri ca nici avionul astalalt de trebuia sa-l iau nu venise. Imi inchipui ca daca cumva se intampla sa zbor cu 2 linii diferite sigur pierdeam legatura.

Intr-un final glorios dupa ce-au schimbat poarta, dupa care s-au razgandit cu schimbatul m-am imbarcat. Singur pe rand, putui sa atipesc un pic.

Si cand se pregateau astia de aterizare, incepu pilotul sa zica stuff, si era foarte mirat de ora la care trebuia sa ajunga, ca a zis-o asa… cu mirare maxima.

Pe PPS a tras undeva pe pista si la coborare, pentru ca era 4 si batea soarele in draci, ne-au dat umbrele sa mergem pe jos pana la terminal. Pretty nice.

Luat bagaj, luat taxi, dus la hostel.

Astia la hostel alti ratoni, da cu internetul de data asta: 200MB/zi. Ca cumva Filipinele inca e pe insula asta in anii ’90 cand erai pe dialup cu limita de minute. Si mai aveau si un afis la receptie in care explicau ca e pentru binele oaspetilor, ca altfel daca ar fi nelimitat ar merge prost. Ca sa tragi o coneixune mai buna… da-ai dreacu’ de turisti, ce atata internet…

Imi cam luai teapa cu Palawan, ca desi am tot citit ca’s lucruri misto aici, sunt departe. Si la cate zile aveam io planificat sa stau aici… nu s-a pupat deloc cu vizitat ceva util.

Asa ca maine dimineata am bilet spre MNL, ca macar acolo au MRT si ma pot plimba usor prin oras. Si la cate milioane sunt in tot Metro Manila, am ce vedea.

Gasii o carciuma, Tiki Restobar, cu ceva haleala cam meh, da macar facura un Mojito okish. Si nici nu fu scumpa. Mai bagara ceva cover-uri si asta fu.

Soferul de tuktuk ma intreaba in drum spre hotel daca nu vreau bumbum, ca stie el un club  cu fete ok…

Acu pot sa zic c’am vazut si Puerto Princesa…

Cre’ca aci e de venit asa vreo saptamana-doua si plimbat in lung si’n lat pe insula, ca e mega mare si sunt niste locuri de vazut, da cum aveam eu 3 zile de stat pe aici… nu prea e loc de manevra.

04/02/2018

Nexam apa la dus. Baie la lighean. Old school. Te invigoreaza maxim sa arunci cu apa rece pe tine dimineata. Pe de alta parte nu mai put. Tricouri sintetice si caldura nu e cu love deloc.

Cum stateam io in PPS asteptand sa vina avionul sa ne ia, era acolo o reclama la AirJuan, si cre’ca data viitoare cand mai ajung in Filipine o sa zbor cu ei. Ca au hidroavioane si elicoptere si te duc pe insule din alea unde nu e aeroport sau unde e vreun hotel din ala super jmecher.

Yey, Uber in Manila. Nu tre sa ma mai tiganesc cu taximetristii pentru cat costa sa merg din A in B. Tap tap si dupa aia magie si vine o masina.

In sfarsit civilizatie :)) Like dus care merge. Si mall. Imi luai soseste si gel de dus. Ca in pula cu satelitul n-am gasit de nici unele.

Si daca tot e civilizatie, am prins o combinatie buna pe Booking si mi-o ard super ieftin la 5* cu vedere la mare. Bine, de fapt cu vedere la portul comercial Manila. Probabil de aia era ieftin… Dar cata’ camera am acu’ versus 4-5mp de pat cat am tot avut pana acu :))

05/02/2018

Cre’ca m-au obosit un pic hostel-urile pe unde am stat pana acum ca m-am trezit c-o migrena din aia de prea mult somn. Fara telefon, fara treaba, era 11.

O luai incet la pas pe strada sa vad ce mai e prin jur si nimerii intr-un fel de mall. Treaba buna ca imi ghiortaia stomacul de foame. Nu eram foarte sigur de ce sa halesc, asa ca imi luai niste ou cu bacon bagat intr-un croissant de la Starbucks. Da, da, stiu, da’ mi-era foame.

Dupa masa imi luai un Uber sa ma duc la muzeu. Da’ ce sa vezi, lunea muzeele sunt inchise aci. Asa ca Uber inapoi la hotel, facut un aeropress si dupa luat Uber pana la un magazin de electronice. Care nu a fost chiar ce mi-am inchipuit io. Ca nu vindeau stuff decat daca stiai ce vrei si veneai cu lista dinainte. Nu fu degeaba vizita ca imi luai un ELM327 EOBD cu WiFi sa pun pe masina sa vad chestii de la motor si ce-o mai sti ala sa citeasca.

Dupa ma gandii sa ma plimb cu LRT care e un fel de tramvai care circula pe niste sine pe un fel de viaduct. Imi luai cel mai scump bilet, 30PHP si ma dadui jos cand incepu sa se schimbe orasul.

Manila asta e o combinatie asa dubioasa de shanty-town pe o strada cu cladiri foarte inalte si curate pe alta strada.

Pe unde ma dadui io jos, viaductul de metrou era cea mai noua chestie. Mersei hotarat ca sa scap de toti aia care voiau cate ceva de la mine, ca eram singuru’ alb de prin zona :)) Vrusei sa-mi comand un Uber sa ma duc prin alte locuri, oha, ca nu era nici o masina prin zona.

Luai alt bilet de tren si gasii loc intr-un vagon. Da’ nu stiam ca astia au doua vagoane pe LRT: ala din fata e de femei si ala din spate e mixt. Da, fix in ala din fata ma urcai si nu intelegeam de ce se uita lumea urat la mine. La urmatoare statie abia reusii sa ma dau jos ca alea din statie se ingramadeau in vagon de parca era sfarsitul lumii. Pe paznicul de pe peron l-a bufnit rasul cand m-a vazut, ca s’a prins ca’s turist si nu stiam jmecheria.

Cu nimic interesant de facut lunea, ma dusei sa beau un San Mig Light si sa-mi iau un tricou sa am cat sa stau aci + o zi unde oi ajunge sa imi dau lucrurile la spalat undeva unde sa nu coste spalatul la fel ca un tricou nou :))

06/02/2018

Ma trezii cu ceasul, ca sa ma duc la muzeu si sa am dupa aia timp sa mai vad ceva. Bagat repede un aeropress, luat un sandwich pe post de mic dejun si comandat Uber sa ma duc la Malacanang Palace. Ajunsei acolo, gasii intrarea si ii zisei la tanti aia ca vreau un bilet. Ma intreaba daca am programare, ii zic ca nu si imi zice ca trebuie sa te inregistrezi cu 3 zile inainte sa viziteti muzeul asta si drept urmare nu pot sa intru.

Alt Uber, dus la Upside Down Museum care de fapt e o cladire cu o singura camera impartita in sectiuni si toate exponatele sunt cu capul in jos: sufragerie, baie, bucatarie etc. Si e cam teapa asa la 450PHP intrarea.

O luai per pedes de la teapa pana la parcul Jose Rizal, care e eroul lor national. Are o statuie pazita ceremonial de 2 soldati care stau nemiscati acolo.

Dupa aia gasii muzeul de istorie naturala. Care era inchis ca inca nu s-a deschis. Ziceau ca anul asta… da nu stiu exact luna.

Incepu sa ma ia foamea de la atata mers pe jos si gasii un restaurant unde serveau pui la gratar. Juma de pui, niste salata coleslaw si un pic de porumb mersera de minune. Ar fi trebuit sa am si niste tortilla da au uitat sa mi-o aduca. La fel si cu sucurile, ii zisei lu’ pisti ala ca le vreau inainte sa vina mancarea, venira dupa mancare. Dupa ce imi repeta ce vreau si cum ca sa confirme ca si-a notat bine in carnetel.

Nu prea m-am nimerit bine in Manila si nici cu timing-ul nu stau bine, ca pe unde ma duc e inchis :))

Ma seaca ca astia au o obsesie cu prajitul de chestii. Pana si porcul il prajesc si nu oricum: deep-fried. Sa fie grasime si alte chestii naspa cat cuprinde. Si e greu sa gasesc pui normal la gratar fara nimic.

Acu pe seara bagai niste carne de burger de la Wendy’s… sa fie semi-natural asa :))

Partea buna cu camera asta de hotel e ca pot sa-mi fac curat in rucsacul cu haine si in ala cu laptopul ca pot sa ma desfasor.

07/02/2018

Reusii sa racesc. Acu’ am capu mare. Si nu la modul pozitiv. Tre sa vad daca au astia la hotel un loc cu priza sa mai ard gazu pe la ei pana mai pe dupa-masa cand trebuie sa ajung la aeroport.

Un Teraflu n-ar strica acu.  Da’ de unde, ca ultimu’ din rucsac nici nu stiu cand l-am consumat.

Cum ma impachetam io asa si imi adun boarfele, pe langa o priza vazui un gandac. Ii trasei repede cateva poze si dupa ce ma terminai de impachetat ma dusei sa fac check-out si le aratai si poza la gandac, sa se duca cineva si sa-l dea afara din camera.

La check-out avusei o surpriza nu tocmai placuta, ca pretul ala super bun de pe Booking era fara TVA si city tax si service tax si mortii ma-sii tax. Long story short, fusei potcovit cu inca vreo aproape 100EUR in taxe :( Invatatura de minte ca data viitoare cand mai prind “promotii” din astea sa citesc si fine print-ul. Asta asa, sa nu mai belesc portofelu’ ca nu’s atent la lucruri.

Cat stateam in lounge gandidu-ma ce sa comand, veni la mine o tipa, ceva manager sa-si ceara scuze pentru gandac si imi oferi o camera-apartament pana mai pe dupa-masa cand sa plec si o masina sa ma duc la aeroport. Macar cu masina aia imi mai recuperez si eu 10EUR din costul cu hotelul.

Cam subtiri peretii la apartamentul asta, ca aud ce vorbesc vecinii in camera ailalta. Din pacate nu inteleg ca vorbesc in cine stie ce limba…

Acu ce sa zic, ma dusei la capitala si cheltuii pe masura :))

Cam teapa MNL asta dupa ce treci de immigration si security. De halit doar o cafenea mai acatarii, in rest noodles si niste tristeturi de vand suveniruri. Terminalul domestic e mai interesant din punctul asta de vedere.

E, nevermind, inca un pic si o sa inceapa imbarcarea.

Acu’ pot sa zic c’am fost in Filipine :)