Monthly Archives: December 2018

aquaman

diverse

Aquaman intra cam in aceeasi categorie cu Mortal Engines. Efecte super misto, ca doar au bani astia de la DC de ele, da in rest povestea cam suge si jocul actorilor e asa… p’acolo.

Pe langa faptul ca toti de transpun benzi desenate in filme simt ei nevoia cretina sa schimbe istoria personajelor si sa creeze un nou univers sau ce mortii lor incearca sa faca, adauga si actori lame. Black Manta e genul ala de negru care stie sa faca doar ce stiu negrii sa faca: sa dea cu pumnul si sa scoata pistolul la lume, ca se simte nedreptatit sau ceva de genul.

Jason Momoa a cam ramas cu acelasi stil actoricesc de cand era la inceput si juca in Stargate Atlantis: pew-pew-pew, ha-ha-ha. Amber Heard a mai scos un pic filmul din rahat ca face rol bun. Iar pe Nicole Kidman imi cam scapa de ce-au bagat-o in film in afara de nume, ca rolul de i l-au dat n-o ajuta deloc.

mortal engines

diverse

In ultima vreme, am tot vazut filme cu efecte speciale misto, da’ pula substanta. Am impresia ca astia prima oara fac efectele speciale si dupa aia din banii ramasi mai vad ei ce actori iau, si la sfarsit de restul de bani cauta pe cineva sa le faca dialogurile.

Mortal Engines e din categoria asta. Efecte misto, dar dialogurile sug maxim, personaje inspide, e siropos cand nu e cazul si nu are poveste mai deloc. Dar are efecte speciale misto si grafica super.

Am zis ca are dialoguri cretine?

diversitate si incluziune

diverse

Acu multi ani, marea distractie in companiile cu profil tehnic sa zicem era ca nu erau destule femei angajate. Pentru ca diverse si diversi au zis ca nu e bine sa fie barbatii majoritari angajati acolo, tre sa angajam mai multe femei. Inca nu m-am prins de ce, da’ ce stiu eu.

Multi ani mai tarziu, inca mai behaie unii pe ici pe colo ca nu toate companiile au destule femei angajate, dar se pare ca sunt suficient de multe corporatii acum cu femei angajate incat sa nu mai fie o problem asa mare (in ochii unora), asa ca s-a trecut la alte categorii.

Cumva daca esti companie cu ceva vizibilitate e musai sa ai angajati din toate categoriile: negri, asiatici, europeni, pitici, indieni, tigani etc. Sa arati ca-ti pasa, ca altfel inseamna ca esti din ala rau. Acum trebuie sa fii “divers”.

Astia de fac lobby pentru asa ceva, au dat-o din diversitate in incluziune. Nu esti “inclusive” daca n-ai si alti angajati decat rasa caucaziana.

S-au inventat si functii din astea C-level pentru asta: Chief Diversity Officer. Sa bage diversitate in corporatie, ca sigur daca e p’acolo un asiatic pitic transgender n-o sa mai aiba BUG-uri in cod sau o sa dea clientii navala la cumparata produsele corporatiei, ca uite are de toate tipurile de animale angajate. Mai ceva ca la zoo-urile alea mari si faimoase din lume.

Astept cu nerabdare noul val de incluziune, cand o sa te arate lumea cu degetul ca n-ai si animale la corporatie. Si sunt tare curios daca si treaba aia o sa trebuiasca sa fie all inclusive sau nu. Gen sa ai pisici, caini, soareci, serpi, maimute, elefanti etc. Sa nu discriminezi cumva vreo specie. Eventual sa trebuiasca sa tii familii intregi, sa nu moara de plictiseaala animalele.

Ultima chestie de m-a zgariat pe creier a fost o stire din UK, cum ca de ce din 500 de companii listate la FTSE, doar vreo 75 din ele au pe functii inalte de conducere si altceva decat albi. Si a zis guvernul UK ca trebuie sa se ia masuri, sa se aduca mai multi ne-albi in functii inalte de conducere, sa fie inclusive. Optional, dar probabil nu prea intr-un viitor nu prea indepartat. Pentru ca asa functioneaza democratia (aia de care zice lumea ca exista in UK): radem, glumim da pana la diversitate.

Personal ma doare fix la doi metri in fata organului de ce fac aia in UK, da’ problema e ca ideile astea prind si la alti cretini, si incet incet ajung in toata Europa. Si asta suge maxim. Ca o sa devina norma, in loc de exceptie.

Daca ai doi la interviu, sa zicem de competente egale, cerinte egale, totul egal si echipa existenta il prefera pe ala alb sa zicem, acu ce-o sa faci? Angajezi ne-albul si dai pe restul echipei afara sa arati ca-ti pasa? Sa mai creasca actiunile un pic? Ca sa dai bine la diversitate?

Mi se pare asa complet neconstructiva ideea asta de diversitate si incluziune. Nu mai angajezi oameni pe baza de capabilitati, acu trebuie sa-i angajeze doar daca fac parte din alta rasa. Nu conteaza ca tie iti trebuie un programator sau un consultant sau mai stiu eu ce, acu nu mai poti lua un alb ca aia sunt mai multi, e musai sa ai un negru sau un asiatic, sau pula mea orice altceva.

La fel, daca angajezi femei, iar nu mai poti lua albe ca esti rasist si xenofob, trebuie sa iei o asiatica, sau o pakistaneza sau o africanca, sau ce alta natie si culoare sa dai bine la diversitate.

Ca asa se face treaba, cu jde natii puse la un loc. Ce atatea competente, cine are nevoie de ele atata timp cat nu e corporatia diversa?

Dupa ce o sa ai corporatia diversa, dupa aia trebuie sa angajezi militieni care sa se asigura ca lumea e “politically correct” si nu cumva zice ceva sa afecteze emotional pe vreun coleg sau pe vreo colega, sau transgender ceva.

La fel si in media, acu avem filme cu negri care joaca roluri de albi. Eram intr-un aeroport aiurea asteptand sa treaca timpul si sa inceapa imbarcarea si ma uitam la stiri pe telefon, cand ce sa vezi, in 2018 prin UK o sa ruleze un serial despre Ahile si asediul Troiei cu un negru pe post de Ahile. Ma gandesc ca din alb l-au colorat pe baza unor noi descoperiri arheologice cum ca din cauza ca asediul a durat mult timp, Ahile a uitat sa se dea cu crema de soare si s-a ars…

Imi place cum incearca unii si altii sa rescrie istoria sa avem diversitate si incluziune… Imi inchipui ca intr-un numar oarecare de ani o sa lacrimeze niste comunisti la cat de bine vesticii liberi au rescris istoria asa cum n-au reusit comunistii s-o faca fortat…

cn & san

diverse

Pe vremea mea ™, când voiai să generezi un certificat, îi puneai acolo la CN sau Subject cu ce nume îl accesai sau cum îl validai, că poate îl puneai la SMTP sau la alt serviciu, trimiteai CSR-ul la semnat, primeai certificatul și erai fericit.

După aia s-a inventat SAN-ul (Subject Alternative Name) și puteai să ai mai multe “nume” pe același certificat, gen alias-uri. Și regula era cam așa: la CN puneai FQDN-ul primar și la SAN băgai cum era hostname-ul sau adresa IP sau alte FQDN-uri etc… și nu-ți dădea oroare indiferent de cum accesai serviciul atâta timp cât nimereai unul din numele alea pentru care era emis certificatul.

Acu ceva vreme m-am învârtit ca un coi într-o căldare neînțelegând de ce accesând un serviciu cu numele din CN, Chrome și Safari îmi dădeau prin gură că nu e certificatul valid, deși dacă mă uitam la Chain of Trust îmi zicea că certificatul e valid. Un fel de e valid, da de fapt nu.

Dacă accesam serviciul folosind ce mai pusesem la SAN în certificat, nu mai dădea oroare. Evident că a urmat un bă ce morții și răniții mă-sii.

După ce-am terminat de înjurat, m-am apucat să sap să văd daca m-am tâmpit sau ceva.

CAB forum a decis că utilizarea CN este opțională (secțiune 7.1.4.2 din Baseline Requirements) și chiar descurajează treaba asta.

Ei și se pare că de la nu’șce versiune, browserele astea noi precum Chrome si Safari (deși cre’că și Firefox face la fel), ce treci în CN trebuie să existe și în SAN, că acum se uită doar în SAN după sub ce nume este valid certificatul. Sau mai bine zis, CN nu mai are nici o relevanță; sau îmi scapă mie la ce mai e folosit.

Asta din categoria cum învățăm despre evoluția tehnologiei “the hard way”.

analogii

diverse,
  • Her face was a perfect oval, like a circle that had its two sides gently compressed by a Thigh Master
  • He spoke with the wisdom that can only come from experience, like a guy who went blind because he looked at a solar eclipse without one of those boxes with a pinhole in it and now goes around the country speaking at high schools about the dangers of looking at a solar eclipse without one of those boxes with a pinhole in it.
  • She grew on him like she was a colony of E. Coli and he was room-temperature Canadian beef.
  • She had a deep, throaty, genuine laugh, like that sound a dog makes just before it throws up.
  • Her vocabulary was as bad as, like, whatever.
  • He was as tall as a six-foot-three-inch tree.
  • The revelation that his marriage of 30 years had disintegrated because of his wife’s infidelity came as a rude shock, like a surcharge at a formerly surcharge-free ATM.
  • The little boat gently drifted across the pond exactly the way a bowling ball wouldn’t.
  • From the attic came an unearthly howl. The whole scene had an eerie, surreal quality, like when you’re on vacation in another city and Jeopardy comes on at 7:00 p.m. instead of 7:30.
  • Her hair glistened in the rain like a nose hair after a sneeze.
  • Long separated by cruel fate, the star-crossed lovers raced across the grassy field toward each other like two freight trains, one having left Cleveland at 6:36 p.m. traveling at 55 mph, the other from Topeka at 4:19 p.m. at a speed of 35 mph.
  • John and Mary had never met. They were like two hummingbirds who had also never met.
  • He fell for her like his heart was a mob informant and she was the East River.
  • Even in his last years, Grandpappy had a mind like a steel trap. The trap had been left out so long, it had rusted shut.
  • The plan was simple, like my brother-in-law Phil. But unlike Phil, this plan just might work.
  • The young fighter had a hungry look, the kind you get from not eating for a while.
  • He was as lame as a duck. Not the metaphorical lame duck, either, but a real duck that was actually lame, maybe from stepping on a land mine or something.
  • The ballerina rose gracefully en pointe and extended one slender leg behind her, like a dog at a fire hydrant.
  • It was an American tradition, like fathers chasing kids around with power tools.
  • He was deeply in love. When she spoke, he thought he heard bells, as if she were a garbage truck backing up.
  • She walked into my office like a centipede with 98 missing legs.
  • It hurt the way your tongue hurts after you accidentally staple it to the wall.

certificari

diverse, ,

În lumea asta a tehnologiei s-a inventat acu mulți ani ideea de certificare pe abilitatea de a implementa, configura și/sau a depana un produs software. Că vorbim de un sistem de operare, sau de un software de să zicem securitate sau WiFi sau orice altceva. Teoria asta cu certificarea s-a născut ca să poți dovedi la un potențial angajator sau client că știi despre ce vorbești. În practică te ajută un pic să intri pe ușă în fața altora sau să te lauzi în diverse cercuri ce diplome ai si cât de dăștept ejti.

Pe vremea mea ™ când apărea o versiune majoră de software, după 6-12 luni apăreau și examenele: începător, mediu, avansat. Sau în anumite cazuri doar unul singur. Și era frumos, că nu scoate nimeni versiuni majore de software în fiecare an și cel puțin la sisteme de operare iese unul nou la 4-5 ani. Iar la diverse alte aplicații software ies cam la 3-4 ani.

Dădeai examen și era valid cât timp exista versiunea majoră de software. Apărea alta nouă, iți făceai mâna pe ea, așteptai să iasă noul sau noile examene și mai băgai o fisă și tot așa.

La un moment dat cineva s-a prins că hei, dar se pot face bani din ideea asta de certificări. Și uite așa s-au inventat certificăarile care sunt valide doar un număr de ani, în general doi.

Tot pe vremea mea ™, dacă luai examenul, așteptai cam o lună și îți venea prin curier o diplomă frumoasă, embosată și semnată de cineva șmecher de la compania respectivă. Tot ăia care s-au gândit ei că pot să facă bani cu cettificările astea au zis că ce-ar fi să scadă costurile și să nu mai trimită diplome daca iei examenul. “For your convenience and to protect the environment you ca download your certificate from our website in PDF format”. Un fel de du-te și suge-o, ia d’aci un PDF obosit generat automat și vezi-ți de treabă că noi suntem ocupați să numărăm banii.

Și treaba asta e să zicem OK daca ești din ăla focusat pe un produs. Că ai de dat unul sau două examene la fiecare doi ani și aia e. Oricum dacă toată ziua doar apeși butoane într-un singur produs, ajungi să-l știi pe de rost cum se zice. Dai $100 la doi ani și gata, poți să te lauzi în continuare cu cât de deștep ești.

Pe lângă certificările cu focus pe un produs anume, mai sunt alea care sunt agnostice din punct de vedere al produselor și se bazeaza pe lucrurile fundamentele sau pe tehnologii. Un exemplu bun e CISSP, care te trece prin multe domenii. Ăștia sunt ailaltă categorie specială, în care plătești taxă anuală de mentenanță și trebuie să dovedești că te ții la curent cu domeniile respective de tehnologie.

Problema e că eu nu sunt d’ăla de știe doar sa umble cu cheia de 10, și pe ce-am putut să pun mâna să învăț și să mă certific, am făcut-o. Și am acu un teanc de certificări care costă ceva bani să le mențin. Că azi implementez ceva pe Microsoft, mâine pun un firewall, poimâine fac o rețea WiFi și tot așa. Pentru varietate.

Așa am ajuns în situația în care pe an plătesc câteva sute de dolari la unii și la alții ca să pot să îmi mențin certificările și să nu expire. Anul și examenele. Că nu le-am luat pe toate în același an și sunt așa împărțite pe an. Vara dau examene de securitate, iarna infrastructură și între mai strâng puncte pentru chestii agnostice.

Ce mă seacă cel mai tare și mai tare e ca deși certificările astea au valabilitate doi ani, e riscant să dai examenul în ultima zi, că poate îți dă cu virgulă și trebuie să-l mai dai o dată. Și asa ca îl dai cu o lună înainte să expire, să ai timp de stat pe tușă 2-3 săptămâni înainte să mai poți să-l dai o dată. Și ce să vezi, dacă îl iei din prima, perioada de valabilitate nu începe după ce expiră certificarea existentă. Începe fix din ziua în care ai luat examenul. Și uite așa de fapt nu e pe doi ani, e pe un an și 11 luni. Că parcă vine apocalipsa dacă pun și restul de zile la certificarea nouă.

Pe de altă parte, aș zice ca e “the cost of doing business”… da’ parcă prea s-au lăcomit toți și nu știu cât o să mai meargă până o să ajung să dau examene anual. “For my convenience”, evident.


big apple vibes

diverse,

In ultimul an si jumatate am tot facut naveta la New York pentru diverse proiecte. Anul trecut am rupt norma, anul asta mai usor. Cumva, dupa o noapte de somn acolo a doua zi ma trezesc cu chef de munca. Nu prea mi-am dat seama de asta decat in ultima vreme cand am avut perioade mai lungi in care n-aveam chef de nimic p’aci pe plaiurile mioritice, da’ cum ajung acolo… da cheful peste mine ceva de speriat.

Cumva toata aglomeratia (“draceasca” cum a zis un coleg), inghesuiala maxima din metrou la ora de varf, imi da asa o motivare ca “i will get shit done” si imi dispare tot ne-cheful de munca si imi vin idei de facut treaba sau de optimizat lucruri sa fie si mai bine (da, da, stiu ca dusmanul binelui e mai binele). Si vara masinile cu inghetata la colt de strada.

Asta si statul pe santiere stiind ca o bucata din rezultat e si contributia mea.

Daca mi-ar da si inspiratie sa scriu mai mult si mai des…