Pentru ca nu as vrea ca atunci cand imi spamez prietenii cu bancuri sau poze haioase, diverse alte persoane (rau intentionate) sa citeasca acest mail sau, mai rau, sa adauge/stearga poze/bancuri din el, si apoi sa spuna ca acel mail e trimis asa de mine, e o idee buna criptarea si semnarea digitala a respectivului mesaj.

Cum deja ne-am obisnuit cu factorizarea algebrica a modulului in clase mari de resturi, folosind Conjectura lui Goldbach sau cu optimizarea acestor calcule intr-un inel izomorfic folosind Teorema Chineza a Resturilor, ma gandeam ca poate gasesc o varianta mai sigura de a-mi proteja bancurile de personajele rau-voitoare care imi citesc mailul…

O astfel de “varianta” este folosirea criptarii cuantice sau distribuirii cuantice a cheilor. Principiul este cel interesant, pentru ca Ideea vine din fizica cuantica, asa cum apare in modelul de incertitudine al lui Heisenberg. Acest model demonstreaza faptul ca un sistem caracterizat de doua variabile nu poate fi complet identificat prin valori ale ambelor variabile, la un acelasi moment de timp si cu o anumita marja de eroare data. In fizica cuantica, particula este definita ca o unda: pozitia undei arata unde este concentrata acea unda la un anumit moment; pozitia ei este incerta in masura in care unda este imprastiata, iar momentul este incert in masura in care lungimea de unda este inexact definita:
: daca aceasta unda are o pozitie definita clar, atunci are o lungime de unda nedefinita, iar singurul tip de unda cu o lungime complet definita este oscilatia periodica infinita in spatiu, care nu are o pozitie definita. Principiul incertitudinii cere ca, atunci cand este masurata pozitia unui atom, procesul de masurare sa schimbe momentul acelui atom cu o valoare incerta, invers proportionala cu acuratetea masurarii. Cantitatea de incertitudine nu poate fi fi redusa sub o anumita limita, indiferent de procesul de masurare.

Acum, revenind la mailul meu criptat, cum ma ajuta “unda” asta sa nu-mi vada un eavesdopper bancurile? Se pare ca nu ma ajuta, cel putin nu in felul in care m-ar fi ajutat dificultatea matematica in a calcula inversul logaritmilor in clase de resturi prime mari (dificultate redusa la numarul de milioane ani MIPS dealtfel, deci nimic incantator aici). Toate schemele de securitate cuantica se bazeaza pe Principiul lui Heisenberg, anume pe faptul ca nu se poate realiza o masuratoare, fara a introduce o modificare in sistemul masurat. Astfel se poate realiza un canal de comunicatie intre doi utilizatori, imposibil de spart, fara a crea o anumita distorsiune. Orice tentativa de eavesdropping ar lasa un semn asupra atacului.

Pe 21 Octombrie, celebrul matematician si criptograf Bruce Schneier a publicat un articol pe pagina lui web despre criptografia cuantica, manifestandu-si “entuziasmul” pentru ideile aduse de aceasta in domeniul securitatii informatice: “While I like the science of quantum cryptography — my undergraduate degree was in physics — I don’t see any commercial value in it. I don’t believe it solves any security problem that needs solving. I don’t believe that it’s worth paying for, and I can’t imagine anyone but a few technophiles buying and deploying it. Systems that use it don’t magically become unbreakable, because the quantum part doesn’t address the weak points of the system.”

Un alt articol interesant a fost publicat ceva mai demult de catre CSA, membri ai Cambridge Information Group, intitulat Quantum Cryptography: Privacy Through Uncertainty. Acest articol mi se pare indeosebi interesant, deoarece face o scurta comparatie intre metodele matematice ale securitatii pe care o stim noi in acest moment si cele aduse de fizica cuantica. Este descris un model de distributie a cheilor, sunt investigate cateva tipuri de atacuri si e prezentat un inventar al tehnologiilor din domeniu la momentul respectiv.

Modelul este controversat, se pare…insa poate are sanse de implementare si…poate ca in acest fel bancurile mele vor fi in siguranta…

And I would send a message
To find out if she’s talked,
But the post office has been stolen,
And the mailbox is locked. – Bob Dylan

Tags: passion, techie