Tag Archives: diverse

cheltuieli anualizate

Una din chestiile pe care le-am invatat de cand am de a face in mod constant cu americanii e sa gandesc costurile la nivel anual. Sau cheltuieli cand vine vorba de persoana proprie.

Treaba asta cu anualizarea iti da o alta perspectiva asupra a cat cheltuiesti de fapt si te scuteste de capcane din alea temebele de genul: X este doar 20EUR/luna, nu e mare jmecherie, Y este doar 50EUR/luna si tot asa.

Jmecheria e cand incepi sa inmultesti cu 12 toate chestiile recurente, si atunci incepi sa-ti pui intrebari de genul: merita X 240EUR/an? merita Y 600EUR/an?

Optimizari se pot face la cheltuieli recurente precum abonamente de telefonie mobila, internet si orice alte servicii post-platite.Chiar daca nu pare mult ca scoti 10EUR dintr-o parte si 20 din alta pe luna, la sfarsit de an se aduna ceva :)

Cumva e usor mental sa minimizezi impactul financiar al diverselor cheltuieli, sa zici ca nu se simt 20EUR/luna. “Problema” e ca 20EUR de colo, 15EUR de colo, 50EUR de colo si asa mai departe se aduna la sfarsit de an si te intrebi pe ce rahat ai dat 4000EUR intr-un an si daca a meritat. Eu imi pun intrebarea asta ca de 4000EUR stau in vacanta o luna si ceva :))

the basics

Ca si prostituata intelectuala, sau consultant in exprimare acceptata public, am tot felul de situatii printre care design, implementari sau depanari. Cu cateva exceptii, mai toate se invart in jurul a: trebuie sa facem un sistem sa mearga, sa fie rezilient si preferabil sa nu se strice asa des. Ca e vorba de o infrastructura, de o retea sau de ceva de securitate, mai mult sau mai putin toate se invart in jurul unor concepte de baza care trebuie aplicate intr-un anume fel sau anume ordine pentru a ajunge la rezultatul final.

Pe langa asta, am mai prins si chestii de programat pentru a realiza integrari intre sisteme. Da si acolo am un API intr-o parte si alta si trebuie sa fac API-urile astea sa se inteleaga intre ele.

Ca sa mi-o ard asa filozofic, daca ai o fundatie solida, poti sa construiesti oricat pe ea.

Ce vreau sa zic cu asta? Pai faptul ca toate lucrurile se bazeaza pe niste standarde si pe niste principii.

Standardele sunt facute pentru interoperabilitate. Cum e de exemplu pentru TCP, UDP, HTTP, DNS, SMTP, VLAN, 802.11a/b/n/ac/ax etc.

Si daca sunt privite un pic de la distanta, sunt ca niste caramizi de lego cu care poti construi ce ai nevoie. Important e sa stii ce face fiecare caramida si cum se poate combina cu alte caramizi. Chiar nu e nimic special sau magic in asta, trebuie doar sa cunosti foarte bine caramizile astea.

Pentru ca lucrurile pot functiona doar intr-un fel, indiferent de implementare. Si Chrome si Firefox si alte browsere tot GET o sa faca sa ceara o resursa de la un server web la intamplare din Internet. TCP numai SYN o sa trimita primul pachet cand initiaza o conexiune si o sa astepte un SYN/ACK. Si exemplele pot continua.

Si atunci, daca intelegi lucrurile astea super bine, poti face aproape orice, ca diferentele sunt doar de configurare sau de implementare. Si Apache si Nginx sunt servere web, fac aceleasi lucruri, doar ca se configureaza diferit si au o filosofie de implementare un pic diferita, dar pana la urma tot HTTP vorbesc. La fel si BIND si PowerDNS… vorbesc DNS, nimic altceva.

Pe langa partea de design/implementare mai ai si partea de depanare, care e foarte importanta. Pentru ca trebuie sa repari pisatul stricat cat mai repede si preferabil sa-l faci sa nu se mai strice la fel si a doua oara.

Cand ai un serviciu de DNS care nu merge, e simplu sa stii cum functioneaza protocolul si implementarea aleasa sa stii de unde s-o apuci.

Si uite asa te intorci la “the basics”: ce ar trebui sa se intample si ce se intampla de fapt. Si daca stii astea, atunci poti sa-ti faci un plan de cum sa rezolvi problema sau daca e complicat, sa stii in ce directii sa te indrepti ca sa nu pierzi exagerat de mult timp dand de cap unei probleme.

La fel si cu retelestica: pachetele alea merg doar intr-un anume fel, nu pot merge altfel. Si daca stii cum ar trebui sa mearga, poti s-o iei de la OSI Level 1 pana la OSI level 5-6-7 si sa vezi unde da cu virgula.

Sau la WiFi, daca intelegi care e treaba cu cate canale ai disponibile in 2.4Ghz si ce e aia co-channel interference si de ce SNR e mai important decat “signal strength” poti rezolva problema.

Chiar nu e mare filosofie daca stii lucrurile de baza. Si n-o zic condescendent.

Acu vreo zece ani imi pierdeam noptile debugand firewall-uri de GTP. Si dupa ce am invatat un pic cum functioneaza un GGSN, un SGSN si alte chestii pe langa, puteam sa ma prind unde se impotmolea treaba si ce trebuia sa fac sa mearga iar. Suna telefonul la 4 dimineata, stiam sa zic imediat lucruri.

Azi am bunghit ce ma-sa avea un HBase de nu mergea cum trebuie luand-o de la baza: cum functioneaza, ce e aia un Region Server, ce face un Data Node sau un Master Node si dupa aia citind ce mai zicea prin log-uri si cum se manifesta.

Ce vreau sa zic asa in multe cuvinte, e ca important e sa stii cum functioneaza un protocol si pe ce standarde se bazeaza.

Cel mai daunator pentru o persoana e sa invete cum functioneaza un produs care implementeaza un protocol si sa se rezume la ce stie produsul ala sa faca sau cum. Ca de la standardul protocolului pana la o implementare reusita e cale lunga si multi nervi. Si multe presupuneri gresite.

De nu stiu cate ori a trebuit sa explic la tot felul de gigei de la producatorii unui produs sau al altuia ca lucrurile nu functioneaza cum isi inchipuiau ei si ca lumea reala e un pic diferita de aia imaginara in care traiau ei.

E OK sa stii si cum functioneaza un produs anume prin prisma intelegerii cum un producator a implementat un standard sau altul si cum faci sa-l configurezi si sa-l depanezi, dar mai mult de atat, nu.

the abcs
Don’t forget the A B C

diversitate si incluziune

Acu multi ani, marea distractie in companiile cu profil tehnic sa zicem era ca nu erau destule femei angajate. Pentru ca diverse si diversi au zis ca nu e bine sa fie barbatii majoritari angajati acolo, tre sa angajam mai multe femei. Inca nu m-am prins de ce, da’ ce stiu eu.

Multi ani mai tarziu, inca mai behaie unii pe ici pe colo ca nu toate companiile au destule femei angajate, dar se pare ca sunt suficient de multe corporatii acum cu femei angajate incat sa nu mai fie o problem asa mare (in ochii unora), asa ca s-a trecut la alte categorii.

Cumva daca esti companie cu ceva vizibilitate e musai sa ai angajati din toate categoriile: negri, asiatici, europeni, pitici, indieni, tigani etc. Sa arati ca-ti pasa, ca altfel inseamna ca esti din ala rau. Acum trebuie sa fii “divers”.

Astia de fac lobby pentru asa ceva, au dat-o din diversitate in incluziune. Nu esti “inclusive” daca n-ai si alti angajati decat rasa caucaziana.

S-au inventat si functii din astea C-level pentru asta: Chief Diversity Officer. Sa bage diversitate in corporatie, ca sigur daca e p’acolo un asiatic pitic transgender n-o sa mai aiba BUG-uri in cod sau o sa dea clientii navala la cumparata produsele corporatiei, ca uite are de toate tipurile de animale angajate. Mai ceva ca la zoo-urile alea mari si faimoase din lume.

Astept cu nerabdare noul val de incluziune, cand o sa te arate lumea cu degetul ca n-ai si animale la corporatie. Si sunt tare curios daca si treaba aia o sa trebuiasca sa fie all inclusive sau nu. Gen sa ai pisici, caini, soareci, serpi, maimute, elefanti etc. Sa nu discriminezi cumva vreo specie. Eventual sa trebuiasca sa tii familii intregi, sa nu moara de plictiseaala animalele.

Ultima chestie de m-a zgariat pe creier a fost o stire din UK, cum ca de ce din 500 de companii listate la FTSE, doar vreo 75 din ele au pe functii inalte de conducere si altceva decat albi. Si a zis guvernul UK ca trebuie sa se ia masuri, sa se aduca mai multi ne-albi in functii inalte de conducere, sa fie inclusive. Optional, dar probabil nu prea intr-un viitor nu prea indepartat. Pentru ca asa functioneaza democratia (aia de care zice lumea ca exista in UK): radem, glumim da pana la diversitate.

Personal ma doare fix la doi metri in fata organului de ce fac aia in UK, da’ problema e ca ideile astea prind si la alti cretini, si incet incet ajung in toata Europa. Si asta suge maxim. Ca o sa devina norma, in loc de exceptie.

Daca ai doi la interviu, sa zicem de competente egale, cerinte egale, totul egal si echipa existenta il prefera pe ala alb sa zicem, acu ce-o sa faci? Angajezi ne-albul si dai pe restul echipei afara sa arati ca-ti pasa? Sa mai creasca actiunile un pic? Ca sa dai bine la diversitate?

Mi se pare asa complet neconstructiva ideea asta de diversitate si incluziune. Nu mai angajezi oameni pe baza de capabilitati, acu trebuie sa-i angajeze doar daca fac parte din alta rasa. Nu conteaza ca tie iti trebuie un programator sau un consultant sau mai stiu eu ce, acu nu mai poti lua un alb ca aia sunt mai multi, e musai sa ai un negru sau un asiatic, sau pula mea orice altceva.

La fel, daca angajezi femei, iar nu mai poti lua albe ca esti rasist si xenofob, trebuie sa iei o asiatica, sau o pakistaneza sau o africanca, sau ce alta natie si culoare sa dai bine la diversitate.

Ca asa se face treaba, cu jde natii puse la un loc. Ce atatea competente, cine are nevoie de ele atata timp cat nu e corporatia diversa?

Dupa ce o sa ai corporatia diversa, dupa aia trebuie sa angajezi militieni care sa se asigura ca lumea e “politically correct” si nu cumva zice ceva sa afecteze emotional pe vreun coleg sau pe vreo colega, sau transgender ceva.

La fel si in media, acu avem filme cu negri care joaca roluri de albi. Eram intr-un aeroport aiurea asteptand sa treaca timpul si sa inceapa imbarcarea si ma uitam la stiri pe telefon, cand ce sa vezi, in 2018 prin UK o sa ruleze un serial despre Ahile si asediul Troiei cu un negru pe post de Ahile. Ma gandesc ca din alb l-au colorat pe baza unor noi descoperiri arheologice cum ca din cauza ca asediul a durat mult timp, Ahile a uitat sa se dea cu crema de soare si s-a ars…

Imi place cum incearca unii si altii sa rescrie istoria sa avem diversitate si incluziune… Imi inchipui ca intr-un numar oarecare de ani o sa lacrimeze niste comunisti la cat de bine vesticii liberi au rescris istoria asa cum n-au reusit comunistii s-o faca fortat…

analogii

  • Her face was a perfect oval, like a circle that had its two sides gently compressed by a Thigh Master
  • He spoke with the wisdom that can only come from experience, like a guy who went blind because he looked at a solar eclipse without one of those boxes with a pinhole in it and now goes around the country speaking at high schools about the dangers of looking at a solar eclipse without one of those boxes with a pinhole in it.
  • She grew on him like she was a colony of E. Coli and he was room-temperature Canadian beef.
  • She had a deep, throaty, genuine laugh, like that sound a dog makes just before it throws up.
  • Her vocabulary was as bad as, like, whatever.
  • He was as tall as a six-foot-three-inch tree.
  • The revelation that his marriage of 30 years had disintegrated because of his wife’s infidelity came as a rude shock, like a surcharge at a formerly surcharge-free ATM.
  • The little boat gently drifted across the pond exactly the way a bowling ball wouldn’t.
  • From the attic came an unearthly howl. The whole scene had an eerie, surreal quality, like when you’re on vacation in another city and Jeopardy comes on at 7:00 p.m. instead of 7:30.
  • Her hair glistened in the rain like a nose hair after a sneeze.
  • Long separated by cruel fate, the star-crossed lovers raced across the grassy field toward each other like two freight trains, one having left Cleveland at 6:36 p.m. traveling at 55 mph, the other from Topeka at 4:19 p.m. at a speed of 35 mph.
  • John and Mary had never met. They were like two hummingbirds who had also never met.
  • He fell for her like his heart was a mob informant and she was the East River.
  • Even in his last years, Grandpappy had a mind like a steel trap. The trap had been left out so long, it had rusted shut.
  • The plan was simple, like my brother-in-law Phil. But unlike Phil, this plan just might work.
  • The young fighter had a hungry look, the kind you get from not eating for a while.
  • He was as lame as a duck. Not the metaphorical lame duck, either, but a real duck that was actually lame, maybe from stepping on a land mine or something.
  • The ballerina rose gracefully en pointe and extended one slender leg behind her, like a dog at a fire hydrant.
  • It was an American tradition, like fathers chasing kids around with power tools.
  • He was deeply in love. When she spoke, he thought he heard bells, as if she were a garbage truck backing up.
  • She walked into my office like a centipede with 98 missing legs.
  • It hurt the way your tongue hurts after you accidentally staple it to the wall.

certificari

În lumea asta a tehnologiei s-a inventat acu mulți ani ideea de certificare pe abilitatea de a implementa, configura și/sau a depana un produs software. Că vorbim de un sistem de operare, sau de un software de să zicem securitate sau WiFi sau orice altceva. Teoria asta cu certificarea s-a născut ca să poți dovedi la un potențial angajator sau client că știi despre ce vorbești. În practică te ajută un pic să intri pe ușă în fața altora sau să te lauzi în diverse cercuri ce diplome ai si cât de dăștept ejti.

Pe vremea mea ™ când apărea o versiune majoră de software, după 6-12 luni apăreau și examenele: începător, mediu, avansat. Sau în anumite cazuri doar unul singur. Și era frumos, că nu scoate nimeni versiuni majore de software în fiecare an și cel puțin la sisteme de operare iese unul nou la 4-5 ani. Iar la diverse alte aplicații software ies cam la 3-4 ani.

Dădeai examen și era valid cât timp exista versiunea majoră de software. Apărea alta nouă, iți făceai mâna pe ea, așteptai să iasă noul sau noile examene și mai băgai o fisă și tot așa.

La un moment dat cineva s-a prins că hei, dar se pot face bani din ideea asta de certificări. Și uite așa s-au inventat certificăarile care sunt valide doar un număr de ani, în general doi.

Tot pe vremea mea ™, dacă luai examenul, așteptai cam o lună și îți venea prin curier o diplomă frumoasă, embosată și semnată de cineva șmecher de la compania respectivă. Tot ăia care s-au gândit ei că pot să facă bani cu cettificările astea au zis că ce-ar fi să scadă costurile și să nu mai trimită diplome daca iei examenul. “For your convenience and to protect the environment you ca download your certificate from our website in PDF format”. Un fel de du-te și suge-o, ia d’aci un PDF obosit generat automat și vezi-ți de treabă că noi suntem ocupați să numărăm banii.

Și treaba asta e să zicem OK daca ești din ăla focusat pe un produs. Că ai de dat unul sau două examene la fiecare doi ani și aia e. Oricum dacă toată ziua doar apeși butoane într-un singur produs, ajungi să-l știi pe de rost cum se zice. Dai $100 la doi ani și gata, poți să te lauzi în continuare cu cât de deștep ești.

Pe lângă certificările cu focus pe un produs anume, mai sunt alea care sunt agnostice din punct de vedere al produselor și se bazeaza pe lucrurile fundamentele sau pe tehnologii. Un exemplu bun e CISSP, care te trece prin multe domenii. Ăștia sunt ailaltă categorie specială, în care plătești taxă anuală de mentenanță și trebuie să dovedești că te ții la curent cu domeniile respective de tehnologie.

Problema e că eu nu sunt d’ăla de știe doar sa umble cu cheia de 10, și pe ce-am putut să pun mâna să învăț și să mă certific, am făcut-o. Și am acu un teanc de certificări care costă ceva bani să le mențin. Că azi implementez ceva pe Microsoft, mâine pun un firewall, poimâine fac o rețea WiFi și tot așa. Pentru varietate.

Așa am ajuns în situația în care pe an plătesc câteva sute de dolari la unii și la alții ca să pot să îmi mențin certificările și să nu expire. Anul și examenele. Că nu le-am luat pe toate în același an și sunt așa împărțite pe an. Vara dau examene de securitate, iarna infrastructură și între mai strâng puncte pentru chestii agnostice.

Ce mă seacă cel mai tare și mai tare e ca deși certificările astea au valabilitate doi ani, e riscant să dai examenul în ultima zi, că poate îți dă cu virgulă și trebuie să-l mai dai o dată. Și asa ca îl dai cu o lună înainte să expire, să ai timp de stat pe tușă 2-3 săptămâni înainte să mai poți să-l dai o dată. Și ce să vezi, dacă îl iei din prima, perioada de valabilitate nu începe după ce expiră certificarea existentă. Începe fix din ziua în care ai luat examenul. Și uite așa de fapt nu e pe doi ani, e pe un an și 11 luni. Că parcă vine apocalipsa dacă pun și restul de zile la certificarea nouă.

Pe de altă parte, aș zice ca e “the cost of doing business”… da’ parcă prea s-au lăcomit toți și nu știu cât o să mai meargă până o să ajung să dau examene anual. “For my convenience”, evident.


random stuff

Vineri dimineata cand am plecat d’acasa, in spatele blocului in drum spre masina, era un tip de parea un pic pierdut. Ma vede, vine spre mine si ma intreaba daca nu stiu unde e strada X (am uitat cum se cheama). Ii zic ca nu stiu daca e p’aci, imi arata o foaie cu numele ei si ca i-au zis unii ca e prin zona. Era vizibil nervos ca l-a pus nu stiu cine de la nus’ce scoala sa se duca pe strada aia si ca n-o gaseste si ca se plimba aiurea ca nu stie unde e. Nevand cunostinta de strada aia, scot telefonul, pornesc GMaps si dau sa caut strada. Ma opreste, scoate telefonul lui, porneste Gmaps si-mi zice sa pun la el in telefon numele strazii.

Ma uit la el asa blocat. Omul avea telefon cu internet, GPS si aplicatie de harti. Si cauta de nebun o strada, fara sa foloseasca telefonul.

Bag adresa in telefonul lui, imi mai zice acolo sa selectez mersul pe jos si sa apas “Navigheaza”, semn c’a mai folosit aplicatia aia, si se duce cum ii arata telefonul si imi multumeste ca l-am ajutat ca de jumatate de ora tot cauta strada aia.


Azi eram intr-un Media Galaxy sa vad daca gasesc ceva de cumparat. In principiu ma uitam dupa un adaptor de la USB-C la USB-2. Nu gasii si ma apucai sa ma uit la diverse.

Si ma uitai la diverse pana ajuns la raionul de masini de ras. Acolo ma oprii un pic ca aveau si din alea de aranjat barba si ma gandeam ca poate imi iau una sa nu mai duc asa des la coafor si sa ma aranjez o data la cateva zile.

In fata mea, doi, unul si una se uitau la masini de barbierit si masini de tuns parul (si nu ala de pe cap).

Si din masina in masina (ca vorbeau destul de tare incat sa-i aud) ajung la modele din alea mai avansate cu multe capete, moduri de functionare etc. In engleza se cheama “multigrooming” si la fel scria si pe eticheta in romana, ca na… acu nu mai e la moda sa traduci cum trebuie numele aparatelor.

El ia un aparat din asta, multigrooming, Ea ii zice ca “groom” e ginere si ca nu mai e cazul si sa se uite la alte modele.

Ajung ei la apartele de tuns parul si au o discutie un pic in contradictoriu ca nu priceapau cum poti sa te tunzi cu unul din ala, desi erau la sectiunea de aparate de tuns par. Faptul ca masinile de tuns erau in directia opusa si astea de tuns par erau fix langa epilatoare n-a reprezentat nici un indiciu pentru ei.

cambridge analytica butthurt

De vreo cateva saptamani, toata lumea se da cu curul de pamant ca vai, am fost manipulati pe facebook si am luat decizii gresite si vai si iar vai.

Astea dupa ce unu’ s-a apucat sa dea in gat compania pentru care lucra, ca uite, au luat datele de la multe milioane de utilizatori de pe facebook, le-au analizat si au inventat un algoritm (sau mai multe) prin care puteau sa zica cu o precizie destul de mare ce anume lucruri i-ar face pe un grup de oameni sa ia decizia A sau B sau C sau cate se doreau.

Si vai ca Trump s-a folosit de aia sa castige alegerile si acu britanii incearca s-o dea la intors cu Brexitul lor ca de fapt ei ar fi fost manipulati si de fapt le place in UE. Si vai ca in nustiuce tara din Africa au folosit facebook-ul sa-l sape pe un candidat la presedentie. Sau deja presedinte, da e irelevant pentru discutie.

In primul rand lumea uita ca daca nu platesti pentru un produs de-l folosesti, de fapt tu esti produsul.

In al doilea rand, cu cat dai mai multe informatii despre tine (gen ce-am scris eu de 12 ani pe blog) sau si mai rau, pe facebook, dai like la tot felul de crapuri, comentezi in anumite situatii si tot asa, cu atat poti fi profilat mai bine: ce-ti place, ce inclinari ai, ce nu-ti place etc.

Machine learning functioneaza super bine cand ai un set super mare de date (adevarate si false), ai un algoritm eficient care poate fi antrenat cum trebuie si dupa aia rezultatele, dupa ce-s corectate bagate la loc in el, gen sa le mai pitroceasca o data, o sa-ti zica lucruri despre oameni de nici ei nu le stiu despre ei.

Si asta e super adevarat pentru ca nici un om nu are un task in background care-i face introspectie la toate actiunile luat 24/7. De aceea, dovedit stiintific, in anumite situatii, prietenii tai te pot caracteriza mai corect decat o poti face tu.

Si ia si baga toate informatiile astea intr-un computer care n-are sentimente si nu pune problema intr-un fel in care sa nu te bosumfli cum mai fac prietenii cand vor sa-ti zica una sau alta, si o sa-ti zica niste chestii really scary despre tine.

Si modelul asta, cu suficient de multe date, poate fi extrapolat la populatii intregi (demographics) de subiecti.

Acum, ca am trecut de introducere, sa intre in scena politicienii. Care au un singur rol: sa stea lipiti de un scaun caldut super multa vreme si sa faca ceva util doar atunci cand locul ala caldut de pe scaun e un pericol. Si asta trecand peste diverse exceptii, ca mai dai de niste naivi gen USR prin .ro care cred ca o sa fie mega-apreciati ca ei sunt cinstiti da nu produc rezultate, sau pisti ala din UK de si-a dat demisia ca a intarziat 5 minute la nus’ce sedinta/discutie.

Si daca e sa ne uitam la politica in mod general, toata lumea promite si manipuleaza cu slogane, platforme electorale care de care mai fanteziste, cu televiziuni (gen Antena3 si RTV in .ro, fox news si cnn prin US si tot asa), presa si orice alt mijloc de a transmite un mesaj si de a castiga voturi.

Nu este absolut nici un fel de fair-play in treaba asta si nici nu ti se intampla nimic 3-4-5-6 ani de mandat daca nu livrezi absolut nimic din ce-ai promis. Poate eventual cand se ajunge la proteste masive mai misti vreo hartie sau vreun aviz si te faci ca ti-ai bagat mintile in cap.

E, butthurt-ul maxim cu Cambridge Analytica e ca unii au fost mai inteligenti si i-au folosit cu efect maxim sa schimbe opinia oamenilor intr-un favorabila lor (gen votati Trump sau votati Brexit sau votati GMO sau votati X) si altii au fost mai prosti si nu s-au gandit sa apeleze la date sa faca acelasi lucru. Si e tragedie mare si fiecare dintre pierzatori se victimizeaza cat se poate de mult, poate, poate le iese si poate, poate apuca si ei acolo un pic de ciolan.

Si indiferent de ce o sa iasa din scandalul asta, acum ca se stie ca se poate, chiar daca o sa se inchida Cabridge Analytica, o sa apara Oxford Insights, Amsterdam People Minds si o caruta de altii care o sa faca acelasi lucru, poate chiar mai bine. Si nu neaparat mai bine e important, ci mai subtil.

Si de ce, e super simplu: natura umana. Ca ne place sa ne laudam cu diverse, sa “keep up with the Jones’es” si tot asa. Si poate cel mai important, din observatiile mele sa zicem limitate, ne placem sa primim informatiile deja mestecate, sa nu ne batem capul prea tare sa ne formam propriile opinii pe baza datelor si foarte important, coroborarea lor. Pentru ca lumea are incredere in liderii de opinie, nu?

distributed teams

De cand o ard freelancer, cu exceptia proiectelor in care ma duc cateva zile la client sa fac cate o chestie punctuala, lucrez in echipe distribuite pe proiecte la distanta:

  • eu si cu oamenii de la client
  • eu, alti freelanceri si oamenii de la client

Ce inseamna distribuit? Pai ca fiecare suntem pe unde ne nimerim si facem treaba impreuna. Fiecare cu ce stie mai bine cand e super mult de treaba, sau fiecare cum e mai liber sau cand e ceva de depanat si trebuie sa ne punem capetele la contributie.

Cel mai important in toata treaba asta e sa ne sincronizam cu ce facem, ce planuri avem etc. Pentru ca nimeni nu poate tine minte tot ce-a zis, sau ce-o sa facem sau cum, mai ales cand nu ai mintea intr-un singur loc tot timpul, dar chiar si-asa.

Ce merg ca si tool-uri pentru asta:

  • Slack (in mare parte) pentru conversatii in timp real care sa ramana si scrise, snippet-uri de configuratii sau cod, iar in ultima vreme chiar si pentru conferinte. Skype e o idee super proasta pentru ca mai pierde mesaje, clientul se misca super greu cand sunt multi oameni care scriu (cel putin ala nou de pe mobil e o retardare crunta).
  • Skype/Hangouts in mare parte pentru conferinte. Desi pe Skype merge cu clientii corporate ca nu-i lasa politicile de firma pe Slack. In principiu merge orice solutie de videoconferinta care permite si screen-sharing.
  • JIRA. Urmarirea task-urilor, “accountability” in sensul de cine ce-a facut si cand. Exista si alte sisteme de ticketing, insa pe unde m-am dat doar JIRA era.
  • Google Docs pentru prezentari, scris documente in echipa (ocazie cu care am ajuns sa urasc mailurile alea cand se plimba un document pe la fiecare sa mai scrie ceva in el si dupa aia ala de trebuie sa le puna cap la cap se sinucide subit).
  • Confluence (unde e) pentru documentat procese, arhitecturi, howto-uri si alte cele. Acum mai nou (de anul asta) stie si asta de editare concurenta, ceea ce e foarte misto. Daca nu e confluence, atunci Wiki-ul din GitHub. Sau orice altceva tip Wiki unde sa ai mereu informatia la zi.
  • GitHub pentru cod. De obicei scripturi sau chestii de configuration management. Merg si solutiile hosted precum GitLab, da tre’ sa ai grija de ele :))

Ca toata treaba asta sa mearga bine, e nevoie de doua componente esentiale:

  • Comunicarea (duh). Adica sa fii la curent la ce lucreaza membrii echipei, sa spui cand te apuci sa faci ceva sa nu se trezeasca altul ca i-ai restartat masina pe care lucra, iar in cazurile sensibile sa explici ce vrei sa faci si de ce ca sa elimini erorile de gandire. Ca desi poate ai o idee buna, aplicand-o strici mai multe decat repari.
  • Procesul. Adica treaba de mai sus sa zici ce faci, tichete prin care se poate urmari progresul si documentarea operatiunilor sau, dupa caz, adaugarea de comentarii utile in cod sau pe commit-urile de git. E foarte important aici sa n-o arzi “cowboy style” ca se duce totul pe pula super repede.

Periodic, o data pe saptamana sau mai rar/des in functie de volumul de munca si de cati sunt in echipa, niste teleconferinte de sincronizare fac minuni. E ca terapia in grup: fiecare spune la ce lucreaza, raspunde la intrebari de la altii ca sa inteleaga lumea mai bine lucrurile, se formuleaza planuri, se dezbat si se trag concluzii.

Este de remarcat faptul ca in functie de cat de OK este echipa si de cum se raporteaza membrii echipei unii la altii, cu atat mai productive sunt aceste teleconferinte. Suna a truism, dar daca raportul de forte este dezechilibrat, rezultatele nu vor fi chiar cele asteptate.

Lucrul asta merge super bine cand te cunosti cu aia cu care vorbesti, si bine cand nu te cunosti dar esti “on the same page” sau la acelasi nivel de cunostinte. Si prost, evident, cand nu exista deloc aliniere intre oameni, cunostinte si proiect.

Ce nu merge prea bine e cand faci lucruri remote si nu te-ai vazut niciodata cu oamenii cu care lucrezi si exista intelegeri diferite asupra aceluiasi lucru. Treaba asta am rezolvat-o prin a ma duce sa ma vad cu oamenii, sa vorbim, sa discutam si de alte chestii in afara de munca si atunci lucrurile se imbunatatesc.

Fara un pic de “personal touch” nu prea merge treaba asa cum ar trebui, si prin asta se elimina multa neintelegeri si sincope in colaborare.

Evident, sunt si lucruri care nu merg distribuit daca co-echipierii nu au experienta cu ceva anume si este si greu sa explici cum vrei sa arate lucrurile de la distanta. Oricate desene ai face, nimic nu se compara cu dusul la fata locului si explicat/aratat ce si cum. Dar aici se aplica treaba cu vizita la fata locului descrisa mai sus.


Ziceam la inceput ca “fiecare pe unde e”. Asta poate insemna mai multe lucruri:

  • fiecare e in acelasi timezone sau +/- o ora, maxim doua.
  • fiecare e pe continente diferite.

Pentru proiectele care necesita lucru cu clientul in timpul programului lui de lucru, atunci e  bine sa nu fii la prea multe ore distanta fata de client; ca nu e nici o distractie sa ai conferinte la 4 dimineata sau la 12 noaptea, sau sa incepi programul la 17 si sa termini la 02. Sau sa incepi la 4 dimineata sa apesi butoane. Cel mai important aspect fiind ca-ti futi tot ritmul circadian si o sa fii mereu defazat fata de restul societatii, da daca esti mai “special” e ok, nu pierzi nimic :))

Pentru proiecte cu activitati asincrone si fara restrictii, cum ar fi tichete care trebuie rezolvate/implementate oricand, atunci orice loc cu ceva Internet e suficient, ca poti fi si +/- 11 ore fata de client ca n-are importanta.

Astea fiind zise, cand lucrezi distribuit sau solo, ideal ar fi sa ai numai clienti care nu necesita sa fii si tu treaz cand sunt ei la munca, si in felul asta sa poti sa te plimbi peste tot in lume ca n-ai nici un impediment. Sau mai bine zis, asta ar fi “the perfect work/life balance” ;)

freelancing

Problema, ca sa zic asa, cu job-ul e ca trebuie sa te duci la birou. Sa vezi oameni, sa interactionezi cu ei, chiar daca-ti place sau nu. Si sa stai la program. Nu peste tot e nevoie, da in mare parte cam asta e regula. Si pe langa chestiile interesante de la job,mai sunt si restul de cacaturi neinteresante si de-a dreptul complet enervante pe care trebuie sa le faci. Pentru ca ai sefi si pula mea, aia au idei. N-am vazut niciodata o fisa de post care sa nu se termine cu “si trebuie sa faci si orice alte lucruri pe care le zice sef’tu”. In caz ca au uitat aia de la HR sa scrie tot ce trebuie sa faci ca sa fie acoperiti legal.

Prin 2015 m-am gandit ca ar fi cazul sa renunt la ideea asta cu statutul de angajat asa in urmatoarea perioada. Mi-a placut in 2013-2014 treaba asta cu rolul de contractor prin desert. Vii, faci treaba, iei banu’ si pleci. Te eneverzi un pic, da la sfarsitul lunii te simti bine cand ai buzunarul greu :)) Cre’ca ce mi-a pus capac asa au fost cele 3 luni de UK cand ma sufocam in “procese si proceduri”. Cu chestiile astea sunt mai din topor asa: vreau sa fac treaba, nu sa ma fut in proceduri si sedinte si celelalte pisaturi corporatiste prin care unii si altii isi justifica existenta.

(poza luata cu nerusinare de pe imgur)

Si uite asa m-am apucat eu de prostitutie intelectuala. Pentru o suma oarecare, clientul are acces la cunostintele mele pentru o ora. Mai vrea o ora, mai baga niste fise. Ca la curve.

Pentru mine a cumva varianta OK de antreprenoriat in oferirea de servicii. Riscul e ca daca nu mai gasesc proiecte mai stau pe bara un pic, insa nu am stresul ala cand ai si angajati si te gandesti ce faci cu ei daca n-ai proiecte.

Uitandu-ma inapoi, e cea mai buna decizie de-am luat-o intr-o lunga perioada de timp. Imi pare rau ca nu m-am apucat sa fac asta cu mult mai mult timp inainte. Da-i prostului mintea cea de pe urma, cum zice proverbul…

Treaba asta e mai motivatoare ca orice bonus de l-ai putea lua ca angajat undeva: cu cat faci treaba mai buna, cu atat ai sanse sa mai ai contracte cu clientii si sa te recomande mai departe si tot asa sa iti faci un portofoliu frumos, sa castigi si mai multa experienta. Si sa faci bani. Ca pana la urma, trecand peste orice vise hippie pe care le mai am eu din cand in cand, fara bani poti s-o arzi romantic doar foarte putin timp. Si dupa o varsta parca dormitul pe jos intr-un sac de dormit sau intr-o masina nu mai e asa amuzat.  O dai de gard, nu faci bani, mori de foame. Cum zic americanii “it keeps me on my toes”.

Exista un singur stres, si ala e sa fii mereu la zi cu cunostintele, ca de aia te ia lumea – ca esti expert, cu ce se intampla in industrie, cine ce mai zice, cam ce se preconizeaza sa se intample in viitorul apropiat si tot asa. Bine, mult spus stres, ca e o asteptare normala sa fii la curent cu diverse chestii de pe langa tine. Noroc ca nu se fac revolutii tehnologice peste noapte.

Pe langa cunostinte, ce conteaza super mult e experienta. Din a mea am invatat ca daca stiu multe lucruri, pot sa iau decizii mai bune in proiecte, pot sa fac inferente mai bune cand ceva se strica si pot elimina repede posibile cauze sau pot gasi solutii creative.

Experienta cel mai bine si mai repede capeti facand lucruri variate si diverse. Intr-o zi o retea, in alta zi un deployment de servere, in alta zi un design sau o implementare de WiFi, mai o arhitectura completa de sisteme. Si bineinteles multa inginerie.

Daca trebuie sa faci treaba la sediul clientului, o sa ai mereu colegi noi, si cum contractele astea nu tin foarte mult, n-au timp sa te enerveze prea tare :)) Si cu unii chiar ajungi sa te intelegi OK si uite asa nici partea cu socializtul nu sufera prea mult.

Daca faci treaba la distanta, atunci si mai bine. Nu trebuie sa vezi pe nimeni in jur si poti sa-ti faci treaba linistit. Asta iarna n-am interactionat cu nimeni vreo 2 luni. Ma uitam pe geam, vedeam mormanul de zapada de afara, bagam repede un “Fuck this shit” si ma intorceam in pat la caldura. Singurele iesiri din casa erau la Mega Image si sa dau zapada jos de pe masina si sa fac curat in jur ca sa pot sa plec repede de acasa in caz de vreo urgenta ceva. Cumva, avand treaba, iarna asta am reusit sa nu ma ingras deloc stand in caz ca o leguma.

Dezavantajul in a lucra la distanta e ca te cam salbaticesti stand prea mult timp prin casa. D’aia in ultima vreme am inceput sa ma campez prin diverse firme, sa mai vad oameni la fata, chiar daca n-am nici un proiect cu respectivele firme.

Acum, cu treaba asta de freelancing, am cateva probleme:

  • Necesita foarte multe disciplina sa te concentezi la lucruri utile cand de exemplu ai de fapt chef sa te uiti la un film. Si nu se uita nimeni urat la tine ca e 11 si te uiti la seriale :))
  • Cateodata n-am chef de facut treaba cu zilele. Si asta ma costa mai mult decat vreau sa recunosc. Cre’ca mi-as da cu ciocanul in degete si cu tesla in coaie in acelasi timp daca as primi banii in avans si dupa aia ar trebui sa-i dau inapoi ca nu i-am muncit.
  • Nu scaleaza. Munca de facut e, dar nu te poti multiplica si nici nu poti munci 24 de ore pe zi. Si dupa 12-14 ore de munca zi de zi in perioadele aglomerate tot ce vrei e sa dormi si sa te mai trezesti peste o saptamana. Si cand esti liber si bagi acolo 3-4 ore pe zi iti doresti sa ai mai mult de munca. Si cand ai vrei mai putin si tot asa. Si piata e dispusa sa plateasca un om un maxim pe ora si nu poti cere mai mult doar ca esti tu super ocupat. Ca mai sunt si altii care stiu sa faca ce faci tu, si sunt mai putini ocupati. Si desi imi place sa cred ca’s super special, sunt la fel de super special ca restul de super speciali. Singura varianta e sa-mi construiesc o reputatie si mai buna, sa imi pun la punct niste procese de a face treaba super-eficient si atunci sa pot sa cer mai mult pe o bucata mai scurta de timp.

Pe langa cele de mai sus, cea mai mare problema pe care o am e ca atunci cand vine vorba de potentiali clienti si de explicat ce stiu sa fac, sunt mega autist. Adica pe scurt, nu stiu sa ma exprim in termeni prin care sa ma fac inteles. La intrebarea “ce stii sa faci”, se pare ca “ce vrei tu boss” nu e raspunsul potrivit… Da’ lucrez intens la asta sa invat sa ma promovez/vand mai bine. Noroc cu ma mai stie unul si altul si ma recomanda :))

Am primit un pic de feedback pe partea asta si se pare ca sunt prea exhaustiv in explicatii si nu sumarizez cum trebuie lucrurile importante. Cumva sunt constient de treaba asta, dar sunt un pic tras din spate de faptul ca eu cred ca daca cineva mai departe trebuie sa ia o decizie pe baza a ce spun eu, e bine sa inteleaga si cum am ajuns eu la concluziile respective. Asta si faptul ca mereu am fost deschis cu toata lumea.

Cel mai mare risc in treaba asta este sa sa se anuleze proiectul din senin si sa te trezesti ca daca aveai planuri, le poti tipari linistit pe hartie moale si dupa aia sa te stergi la cur cu ele. Si sa incepi sa-ti cauti proiecte noi daca nu cumva se anuleaza iarna cand e un moment bun sa te duci in vacanta.

Ce-ti da freelancing-ul e libertate. Libertatea de a alege ce vrei sa faci, cand vrei sa faci, cum vrei sa faci (in limite, ca poti sa ai cea mai mega geniala idee, ca daca clientul are buget de un arc cu sageti, n-o sa poti face niciodata un tanc de banii aia, desi tanc e ce-i trebuie). Si daca nu vrei sa faci ceva, iar e bine. Pana ramai fara bani :))

Bine, trebuie sa stii si ce sa faci cu libertatea asta, ca nu e chiar pentru toata lumea. Zic asta pentru ca am futut la timp liber… asa cu nemiluita. Ca nu stiam sa-l apreciez. Si acum nu mai pot sa-l iau inapoi. Ceea ce suge maxim, dar asa capeti experienta…

TL;DR: m-am facut freelancer, imi place, yay me!

PS: Nu mai scrisesem de mult p’aci, si nu, n-am mierlit-o ca am facut glume proaste la momentul nepotrivit, ci am avut super multa treaba si inca mai am. Si visez sa se termine anul o data sa ma duc intr-o vacanta super lunga sa-mi clatesc creierul.

the man rules

1.   Men are NOT mind readers.

1. Learn to work the toilet seat. You’re a big girl. If it’s up, put it down. We need it up, you need it down. You don’t hear us complaining about you leaving it down.

1. Crying is blackmail.

1. Ask for what you want. Let us be clear on this one:
– Subtle hints do not work!
– Strong hints do not work!
– Obvious hints do not work!
Just say it!

1. Yes and No are perfectly acceptable answers to almost every question.

1. Come to us with a problem only if you want help solving it. That’s what we do. Sympathy is what your girlfriends are for.

1. Anything we said 6 months ago is inadmissible in an argument. In fact, all comments become null and void after 7 days.

1. If you think you’re fat, you probably are. Don’t ask us.

1. If something we said can be interpreted two ways and one of the ways makes you sad or angry, we meant the other one.

1. You can either ask us to do something or tell us how you want it done. Not both. If you already know best how to do it, just do it yourself.

1. Christopher Columbus did NOT need directions and neither do we.

1. ALL men see in only 16 colors, like Windows default settings. Peach, for example, is a fruit, not a color. Pumpkin is also a fruit. We have no idea what mauve is.

1. If it itches, it will be scratched. We do that.

1. If we ask what is wrong and you say “nothing,” We will act like nothing’s wrong. We know you are lying, but it is just not worth the hassle..

1. If you ask a question you don’t want an answer to, expect an answer you don’t want to hear.

1. When we have to go somewhere, absolutely anything you wear is fine… really.

1. You have enough clothes.

1. You have too many shoes.

1. I am in shape. Round IS a shape!

— e ciordeles de pe undeva de pe internet, nu mai stiu de unde. sue me.