Prin 2020 cand ieseam pe ascuns la intalniri sa nu ma prinda militia sa ma amendeze, am iesit si cu o psiholoaga. Care contrar cumva asteptarilor mele, era un pic prea “judgy” pentru gustul meu. Si nu stiu, n-a mers, ca parca analiza mereu totul, si am ramas cu gandul asta, ca bai te duci sa-ti spui of-ul si femeia te judeca maxim in loc sa incerce sa iti inteleaga punctul de vedere. M-am gandit foarte mult timp la asta. Si azi cand ma apucai sa scriu articolul.

Nu eram foarte convins ca vorbitul asta e bun la ceva, chiar eram convins ca e asa un semn de slabiciune. Pe principiul ca barbatii nu vorbesc cu nimeni de probleme, ci doar strang in ei si mor de infarct la 40 de ani :)) Si evident, la “Ce faci?” raspund cu “Bine”.

Si uite asa a venit 2022, si dupa alte aventuri, am zis sa bag o fisa, ca prea mi se parea ca tot calc in strachini cu partea asta personala si in sfarsit am ajuns la concluzia, si impins un pic de la spate, ca singur nu pot s-o rezolv. Eu n-am reusit sa aflu singur de ce sunt asa cum sunt. Si probabil oricate articole sau carti as fi citit, tot n-ajungeam undeva. Cam ca la spital, chiar daca ma pun maine sa citesc despre creier, n-o sa ajung neurochirurg in 6 luni :))

Acum, sa gasesti un psiholog nu e asa usor. Nici pe departe. Am luat-o naiv cu “psiholog bucuresti” pe gugle si nu era cum imi imaginam c-o sa gasesc acolo cabinete sau practici individuale, cu descrieri si ce se intampla si experiente si cum. Down the rabbit hole I went si am ajuns in tara minunilor.

In primul rand nu exista un singur tip de terapie, sunt cel putin vreo trei mari, ca europenii au fost mai cu mot si prin regiuni s-au dezvoltat mai multe curente din astea de analizeaza mintea si comportamentul uman. Si scoli pe baza astora.

Long story short, dupa ce am petrecut vreo aproape doua saptamani citind pe internet despre tipuri de terapie, review-uri si opinii, m-am hotarat ce sa aleg si am dat de un cabinet si am sunat acolo cu “Buna ziua, vreau si eu niste terapie, cum este programul de lucru?”. A fost amuzant ca printre primele intrebari m-au intrebat daca am vreo preferinta de cu cine sa incep, si zic nu, ca n-am preferinte. Am stabilit data si ora si m-am dus.

I-am zis la tanti povestea mea cu psiholoaga si ca sper ca n-o sa faca la fel. Acum nu stiu daca face sau nu, ca n-am intrebat-o cat de tare ma judeca pe o scara de la 1 la 100 :))

Am inceput normal cu o sedinta pe saptamana si dupa o luna mi-am dat seama ca nu e suficient daca vreau sa am niste rezultate intr-o perioada de timp rezonabila. Unde rezonabil probabil aici inseamna un an. Asa ca am trecut la categoria de avansati si bag de doua ori pe saptamana sa am timp sa ma gandesc intre sedinte la lucruri si sa am timp sa le procesez.

Anyway, cum ziceam si la inceput, m-am dus pentru o treaba si e cam ca la spital dupa o varsta, afli ca ai mai multe probleme. Si ca ar fi bine sa iei un loc ca e mult de explicat :))

Pentru ca nu e internetul loc unde sa zic lucruri prea personale, sa zicem ca a fost si este “eye opening” toata experienta si sunt “aha, da, si acolo e ceva, dar nu stiu de unde, hai sa vedem”. Mi-a schimbat un pic (chiar mult as zice) perceptia asupra lucrurilor treaba asta si desi maxim de inconfortabil procesul, am inceput sa inteleg lucruri. Mai ales pe alea de le fac sau le simt inconstient – ca “sunt de la Caracal” nu e chiar o explicatie pentru tot ce zic sau fac. Era mai mult asa, fenta ca nu stiam ce sa zic. Acum am o idee mai clara si cat de cat stiu cam ce am de facut. Dar tot maxim de inconfortabil, mai ales anumite zone. Da’ e ca la operatie, tre sa fie rau inainte ca sa fie bine dupa.

Genul asta de chestie mi se pare asa ca parca te desface la minte pe componente, le curata, iti face un pic update la soft si ti le pune la loc. Si mental esti o verstiune imbunatatita a ceea erai inainte. Sau macar mai fara praf. Explicatia mai tehnica e mai jos.

Acum sa rezolv si partea a doua a titlului: regex-uri. Asta e oarecum simpla in sensul ca mi-a explicat-o un prieten ceva in genul: tot ce facem incercam sa matchuim niste pattern-uri pe care am fost invatati sa la matchuim si sa daca iese match-ul sa facem o actiune, de cele mai multe ori inconstient din cauza de sa zicem muscle memory (termen folosit generic ca sa ilustrez ideea). Si la terapie invatam regex-uri noi si le rescriem pe alea vechi astfel incat sa optimizam rezultatul. Sa fie mai bine. In caz ca mai citesc programatori sau sysadmini p’aci sa explic si pe limba lor ideea de terapie :P :))

Din toata distractia asta mi-am dat seama ca treaba asta cu sanatatea mentala nu e chiar o gluma si ca ar fi trebuit sa fac ceva in privinta asta acum mult mai multi ani. Dar n-am stiut pe de o parte si pe de alta credeam ca e vreo inventie americaneasca precum alergiile la alune si fructe de mare.

Dar vorba poetului, mai bine mai tarziu decat niciodata. Ca vorba aia, sa faci mereu acelasi lucru si sa astepti rezultate diferite… imediat apar dupa colt oamenii in halate albe care o sa vrea sa discute ceva cu tine intre patru pereti capitonati frumos :)

Anul trecut am fost pus in legatura cu niste oameni de si-au facut un startup de vandut credite de carbon (sau certificate vezi cum se zice pe aici). Ideea lor a fost super simpla: gasesc pe unii de au nevoie de arda gazul la ei in tara mai mult decat o pot face conform cotelor de carbon alocate si ii conving sa investeasca in energie solara pe undeva prin Africa, unde sunt multe comunitati care n-au curent. Africanii consuma energie dupa ce isi cumpara televizoare, frigidere, aer conditionat si masini de karaoke. Si pentru ca nu ard nimic fosil facand asta, toata energia aia produsa si consumata se transforma in certificate verzi dupa niste formule agreate de agentiile de mediu internationale.

Pe scurt, versiunea moderna de hai sa mai jefuim Africa de o resursa :))

Ca sa faca rost de bani au zis ca solutia lor o sa fie bazata pe blockchain, sa sara lumea cu cascavalul cum trebuie. E ca’n reclame, tre’ sa plusezi cu capabilitati :))

Mno, toate bune si frumoase pana aici, numai ca toti astia cu firma lor tehnic n-aveau nici o idee despre cum ar trebui sa se intample treaba. Nu ca sa stie cum sa programeze la un blockchain, ci cum merge el de fapt. Si nici neaparat cum scot datele din toate instalatiile puse pe case africanilor in afara de “there will be a communication device that does this”.

La inceput a fost super amuzant, ca am studiat niste tehnologii de blockchain si le-am zis, o sa mergem cu un blockchain bazat pe Ethereum ca in general face ce vreti voi. Prima intrebare a fost “si trebuie sa cumparam ETH sa folosim?”. Vreo trei luni a durat pana i-am lamurit ca e al lor si nu trebuie sa cumpere nimic. Inca nu’s convins ca ei au inteles, dar macar nu ma mai intreaba de asta.

In fine, am inceput dezvoltarea la solutie, merge, arata cum vor ei, toata lumea destul de fericita. Dupa ce am ajuns suficient de avansati cu blockchain-ul, le-am cerut sa imi zica cum o sa-mi vina datele alea de la toate instalatiile solare, sa stim cum le citim si sa le transformam sa le bagam in blockchain. Ca au zis ca se ocupa ei de gasirea unui furnizor.

Cum sa zic, nu e nici un furnizor care sa-ti dea un API prin care sa iei date care sa-ti zica cat au produs panourile solare si cat din cat au produs alea s-a consumat, a doua parte fiind aia importanta. Toti de fac contoare din astea destepte de masoara cat intra si cat iese, sunt in general firmele de distributie de curent si pe aia ii intereseaza sa puna contorul intre tine si ei si sa-l citeasca din cand in cand. Da un invertor sa faca asta si in mod precis nu.

Am invatat anul asta despre invertoare si chestii solare mai mult decat imi imaginam c-o sa ajung sa stiu vreodata. Majoritatea solutiilor off-grid iti dau o aplicatie care face grafice frumoase sa te bucuri ca ai curent cand stai in pizdia. Via BLE. Sau alea de au un “cloud” fac sampling din cand in cand, un pic de integrare pe intervale de timp (desi nu cred) si isi fac un grafic frumos sa te bucuri ca uite, produci mai mult decat consumi si poti sa ai curent si noapte din bateria incarcata peste zi de invertor. Ca poate dai un karaoke party noaptea si nu vrei sa ramai fara muzica ca n-ai soare.

Cei mai amuzanti cu fost niste nemti de aveau o solutie din asta cu trimis date in cloud, bine, daca ai si internet, ca e treaba ta cum faci sa ai internet sa conectezi invertorul la internet, si ca nu pot da acces programatic la solutia lor ca “privacy reasons” si “GDPR” :) Joaca-o p’asta. A, si puteai sa-ti faci un cont per invertor daca luai modulul de comunicatie de la ei. Vrei 1000 de invertoare, pai fa-ti 1000 de conturi :))

La un moment dat, strainii mei mi-au dat un link de la un indian de pe Youtube care si-a facut el un contor acasa si i-am intrebat daca simt nevoia sa-l certifice in Africa ca masoara corect lucruri si le-a trecut de “hai sa facem design de PCB-uri si de stuff si sa facem hardware” :)) Mai ales ca ala facuse un circuit activ in serie. Iti pocnea o rezistenta pe acolo, pula curent dupa.

Intr-un final i-am gasit pe unii care au port serial pe invertor si un protocol semi-text prin care pot interoga invertorul sa-mi dea valorile instante in momentul ala. Si mi-a basit mintea o idee: daca am datele alea si le citesc o data pe secunda, ca stiu exact cat inseamna un Watt*Secunda in kW/h, pot sa pun un mic controller care sa faca asta si nu trebuie sa-mi bat creierii cu “hardware from scratch” – ca asta imi mai lipsea, R&D pe hardware, cand io nici nu stiu ce inseamna culorile pe o rezistenta si ce e ala un tiristor.

Am zis, ca hei, iau eu un Raspberry Pi 4 si va fac contor sa dea fix ce date aveti voi nevoie. De ce n-am pus chiar un micro-controller? Pai ca alea au memorie limitata, internet nu stiu exact cat de robust e pe acolo si nu e exclus sa dureze o saptamana pana pot trimite citirile la procesat undeva in cloud.

Cum sa zic, ce-a urmat intareste ideea ca in practica nu e ca in teorie. Si nici teoria nu seamana cu practica.

Am comandat invertor, baterie si panouri solare sa fac un PoC.

Am inceput simplu: conectat bateria la invertor. Bateria are un sistem de management si e pe lista de baterii interoperabile a invertorului. Tot ce trebuie sa pui un cablu intre ele si sa-i zici la invertor ce baterie ai.

Documentatia o aveam pentru revizia B de la baterie, eu am comandat revizia C – ca doar aia se gaseste. Teoria zice ca nu trebuie sa existe diferente majorre intre reviziile minore. E, intre B si C s-au sucit oamenii cu bateria si au schimbat pinii pe care vorbeste invertorul cu ea. Si au pus pe dos si nite dip switch-uri Am stat o zi intreaga c’un prieten facand combinatii intre pini pana i-am dat de cap. Si nu, cablul nu e reversibil, trebuia musai sa plece ceva din invertor pe niste pini si sa ajunga pe alti pini la baterie.

Intr-un final glorios a inceput invertorul sa afiseze faptul ca discuta cu baterie si ca acu stie ce are de facut, ca pana atunci, dupa cam 10 minute incepea sa bipaie ca ceva nu e ok. Partea buna e ca nu am ars nici un circuit cu testele astea. Ca ne-a trecut si asta prin cap, ca poate am muit ceva p’acolo.

Dupa a venit distractia cu vorbit cu invertorul. Am luat laptopul, am pus o seriala in el, d’aia USB-RJ45 si s-a incins microchip-ul din seriala de puteam sa gatesc pe el. Am zis, ia sa vezi ca am futut ceva. Dar nu, a fost ok, probabil s-a incins de cat de incet l-am setat, ca duda aia de invertor stie doar 2400 baud rate. 2400 in 2022, sa-mi bag pula. Maca run 9600 asa ca acu 30 de ani sa fi stiut. Cu alt USB-2-Serial a mers.

Teoretic comenzile sunt simple, ii zici la invertor Qceva+checksum la toate literele alea si ala iti raspunde cu un sir de caractere urmat de un checksum. Ca sa poti valida ca ti-a raspuns invertorul corect.

Checksum-ul a fost o intreaga poveste. In documentatia astora era si o bucata de ceea ce se dorea a fi cod C pe post de exemplu de cum il poti calcula. Cod C care nu se compila neam. La un moment dat mi-am dat seama ca se vrea a fi de fapt un C++ antic. Cateva zile mai tarziu am gasit pe internet ce mortii lor de algoritm au folosit pentru checksum. Ca macar i-a dus capul sa de exemple de cum arata checksum-ul la niste comenzi.

XMODEM in mod CCITT. 16 biti. Inventat undeva prin anii 70. Am gasit si o implementare in Python, am validat-o si zic bine, sa ma apuc de treaba. Exemplul lor din manual mergea prin gura. Ca ei acolo ziceau gen, QSTAT3DFA ca exemplu. Dar ce vroiau ei sa zica de fapt e ca aia doi octeti, 3D si FA trebuiau trimisi fix asa, ca octeti, nu ca string. Adica in Python trebuia sa-i zic QSTAT\x3D\xFA si cireasa de pe tort, new line nu era \n. Era \r. De ce era asta cireasa de pe tort?

Pai pentru ca niste inteligenti de mentin pachetul de PySerial au zis ca incepand cu Python 3, scot optiunea de new_line=” din parametrii de setat seriala. Si ca daca e orice altceva in afara de \n, folosesti o functie de-a lor read_until(). Care citeste caracater cu caracater output-ul pana da de ce i-ai dat acolo ca parametru.

Intr-un final glorios, am reusit sa conving pe RPi sa vorbeasca cu invertorul. Si sa-mi iau datele de care aveam nevoie. Si cu asta am trecut iar printr-o dilema de poate am ars ceva.

Da ce sa vezi, ca invertorul ala nu se grabeste nicaieri. Dureaza fix ~ 600msec sa-mi returneze un raspuns. Pentru ca probabil au un SoC mai lent ca un Arduino pe invertorul ala. Planul meu sa interoghez invertorul de doua ori pe secunda s-a dus pe penis. Ca pe langa QSTAT trebuia sa-l mai intreb si de un QOPER, sa vad daca e bine sa nu si cum se mai simte… Am ajuns la concluzia ca pot sa-l intreb mai rar de sanatate, sa nu-l stresez prea tare.

Initial aveam in cap tot felul de avioane, despre cum sa pun un system de queuing pe RPi4, gen un Redis cu persistenta, si sa fie totul mega dinamic si super high-tech si sa fac o gramada de chestii pe dispozitiv si la “centru” sa trimit date deja serializate, aranjate frumos. Edge computing pe bunelea. Mi se sculase un pic de la atata excitatie.

Dupa aia mi-am adus aminte ca eu nu prea stiu sa programez si ca sunt prea multe lucruri in miscare daca vin cu ideea asta, si am luat-o pe dos: am facut cel mai dumb Raspberry din lume si toata procesarea o sa fie la “centru” unde pot sa fixez tot felul de bug-uri.

Bine c’am citit si eu cartea aia a lui Exupery de zicea ca perfectiune se atinge cand nu mai ai nimic de scos, nu de adaugat. Stia baiatul ala ce stia. Da si io dastept c’am citit o carte.

Anyway, am rezolvat-o cumva cu invertorul, acum zic sa pun si panourile. Initial luasem doua ca zic, na, pentru PoC sunt de ajuns. Dupa inseriatul lor am mai stat cateva zile sa-mi vina niste conectori MC4 – ca nu stiam ce sunt aia pana nu am desfacut panourile. Ca astia au inventat conectori separati, nu iti dau panourile si cu niste cabluri care se falfaie asa…

Cu doua n-a mers, licurea o iconita pe invertor de era pom de craciun. Pai ce sa vezi, voltaj insuficient. Ca invertorul vroia minim 120V si doua panouri fac doar 84 :) Am mai comandat doua ca unul s-a sinucis in timpul unei furtuni si cu trei panouri am scos cam 119-121V, suficient cat sa fericesc invertorul vietii sa nu mai beculeasca a jale.

Alta faza misto cu panourile solare, la modul general, e ca merg cel mai bine la frig – cel mai bun randament il au intr-o vara polara la latitudini extreme :))

Am descoperit cu ocazia asta asta ca exista sigurante automate pentru curent continuu. Ca nu vrei sa-ti trazneasca invertorul :))

Si uite asa mi-am scris cu manutele astea doua primul meu soft cap coada: citirea si trimiterea datelor pe de o parte, primirea si procesarea lor pe de alta parte sa scot ce imi trebuia din ele. Cu fucking error checking. Si retry-uri si morti in inima. Mega mandru.

A venit si clientul in vizita sa vada minunea si a plecat super fericit.

Pai am scris eu stuff care merge? Am scris. Am scris eu webservice-uri? Am scris.

Care e morala povestii? Ca la un moment dat prin niste tari din Africa o sa instaleze unii foarte multe mii de Raspberry Pi facute de mine (adica dupa o imagine de microSD facuta de mine) si o sa fie datele alea procesate tot de ceva facut de mine. Can eram in chiloti, cu laptopul in brate si picioarele sus pe masuta de cafea :)))

Am mai facut si ceva super exciting pe langa lucrurile care’s ceva mai plictisitoare.

Acu vreo cateva saptamani m-am dus intr-un weekend la un mini-curs de vorbit in public.

Ultima oara cand am vorbit la multi oameni a fost acu vreo zece ani si de atunci am mai facut asa cate o prezentare pe ici pe colo, dar n-am mai prins audiente cu 100-150 de persoane.

Si cand nu faci ceva mult timp, sansele ca data viitoare cand trebuie sa-ti iasa din prima nu sunt asa grozave. Plus ca m-am gandit ca s-or mai fi inventat metode noi de vorbit sau ceva sa prinda mai bine si sa plece lumea cu ceva dupa ce te asculta acolo juma de ora sau o ora.

Anyways, am platit, m-am dus si am aflat ca’s doua tipe de tin cursul asta. Care printre altele fac si teatru si au si cursuri de actorie.

In general, oamenii au emotii cand trebuie sa vorbeasca in fata unei audiente de la cativa oameni la cateva zeci/sute de oameni. Mai ales cand nu ai o relatie de colegialitate/prietenie cu ei. In sensul ca ti-e mai usor sa faci o prezentare in fata unor colegi versus in fata unor necunoscuti.

Aici avantajul meu a fost ca toata viata profesionala a trebuit sa vorbesc cu necunoscuti si sa le prezint una alta, in functie de topicul intalnirii. Ca asa e in consultanta, prima oara trebuie sa convingi oamenii din vorbe pana sa apuci sa faci si ceva practic pentru ei.

Revenind la emotii, treaba sta cam asa:

• Audienta: trebuie sa vezi publicul ca pe niste prieteni, cu ca pe niste “inamici”. Inamici cu ghilimele, ca e cumva implicit in gandirea noastra sa ne asteptam ca aia sa ne judece.
• Situatia: nu este un show cand ai de tinut un discurs, este o conversatie. Un fel de semi-monolog. Te intrebi si iti raspunzi singur :)
• Miza: nu trebuie sa fie pe ceva din viitor, ci discutia sa fie ancorata in prezent.

Partea de pregatire e in felul urmator:

• Planificare:
  • Subiect: despre ce o sa vorbesti
  • Public: sa-ti faci cat de cat o idee care e publicul. De exemplu in ce fac eu, cateodata am public care este non-tehnic si trebuie sa-i fac sa inteleaga lucruri tehnice, cateodata am public tehnic, dar care nu este neaparat familiar cu ce am de spus si trebuie sa fac analogii legate de ceva cu care oamenii respectivi sunt familiari. Si exista si varianta mixta unde e mai tricky si trebuie sa vorbesti cumva intre :)
  • Obiectiv: asta e simplu, ca trebuie sa te intrebi ce vrei sa obtii in urma prezentarii.
  • TImp: cat timp ai la dispozitie sa faci prezentarea. Asta dicteaza cat de amanuntita va fi. Cu cat timpul e mai scurt, cu atat trebuie sa fie mai concisa si mai la obiect, ca nu prea ai timp de paranteze.

Dupa ce iti faci o idee generala despre ce o sa vorbesti, intra partea efectiva de pregatire si structurare a discursului:

• Deschidere: cum incepi discursul. Poate cu o gluma, poate doar nefacand nimic si asa semnalizezi subtil ca esti gata si lumea sa nu mai vorbeasca etc.
• Introducere: o combinatie intre de ce v-ati adunat, cine esti si cam ce vrei.
• Structura: asta e mare parte din discurs, si ai cam asa:
  • cateva idei principale pe care le prezinti
  • descrii o problema pe marginea ideilor principale
  • si vii cu o solutie pentru problema respectiva
• Caz concret: optional, dar poti prezenta un caz concret, real (sau mai multe) si vorbesti despre problema si rezolvare
• Utilitate/benficii: Pe baza celor de mai sus, poti prezenta utilitatea/benficiile a ceea ce prezinti
• Rezumat/recapitulare: un overview a ceea ce ai povestit. In principiu mai faci o data prezentarea, dar in mult mai putine cuvinte si sari peste exemple (dar le poti mentiona)

Livrarea e ultima: tragi aer adanc in piept si iti inchipui ca vorbesti cu oameni cunoscuti :)

Influenta limbajului non-verbal si para-verbal, dupa cum zice un grup de cercetatori britani, este impartit in:

• Cuvinte: 7% (ce vorbesti)
• Corp: 55% (miscare scenica)
• Voce: 38% (cum vorbesti)

Partea de corp, si cam ce tine lumea minte se imparte in:

• Chip: ochii, zambet (sa pari prietenos)
• Postura: sa fie dreapta
• Gesturi: cum gesticulezi cu mainile ca sa-ti sustii cuvintele
• Picioarele: in general e bine sa nu topai prea mult pe scena sau in camera unde ai o sedinta :)

Partea de voce:

• Volum: sa vorbesti cam la 70% din volum, adica nici incet, dar nici sa nu tipi
• Tonalitate: preferabil una mai joasa, dar sa nu ajungi la sunete inalte
• Infexiuni: sa pui corect accentul pe cuvinte
• Dictie: sa vorbesti corect, fara sa te impleticesti
• Pauze: sa le pui unde trebuie, mai ales cand vrei sa subliniezi o idee
• Ritm: se zice ca un ritm mai rapid este mai persuasiv. asta e o treaba relativa, ca nu trebuie sa vorbesti super repede si sa nu te poata urmari lumea, ci sa nu vorbesti monoton si foarte rar (gen robotul ala de Iohannis, moartea pasiunii)

Ca fi ceva info, se pare ca in Romania, top 3 calitati pe care trebuie sa le ai sunt:

• Prezentator:
  • Tinuta
  • Simtul umorului
  • Interactiune
• Prezentare:
  • Concisa
  • Clara
  • Relevanta

Am avut si-o tema sa pregatec un mic discurs. Si cum aveam o audienta destul de variata, ca toti colegii erau complet din alte domenii, le-am facut o poveste scurta despre viata cu pisici. Ca vorba aia, sa nu lasam un text bun nefolosit :))

Dupa asta, toti participanii si trainerele mi-au oferit feedback. Asa am facut pentru toti, dar mai jos o sa pvestesc feedback-ul primit de la lume. Colegii o sa fie de la A la cat o iesi si trainerii o sa fie X si Y in cele de mai jos:

• A
  • + Prietenos
  • + Glumele
  • + Partea personala
  • + Entuziam
  • – Pauzele la un moment dat
  • – Tonalitatea subtire la un moment dat
  • – Nu a avut o concluzie
• B
  • + subiect interesant, original
  • + voce clara
  • + relaxare
  • – gesturile uneori nu ajutau subiectului
  • – mutat de pe un picior pe altul
  • – pozitie corp uneori
• C
  • + mi-a placut subiectul cu pisicile
  • + mi-a placut pasiunea cu care a vorbit despre pisici
  • + umorul
  • – putina atentie la miscarea scenica
  • – mi s-a parut ca s-a incheiat cam brusc
  • – structura a parut putin haotica
• D
  • + umor
  • + structura
  • + original
  • + entuziasm
  • – eye contact
• E
  • + relaxat
  • + mimica vesela
  • + calmitatea din voce
  • – nu faci contact vizual
  • – lent in discurs
  • – gesticulat si cu mainile si cu picioarele
• X
  • + ai simtul umorului
  • + postura buna
  • + poveste personala
  • + voce calda, blanda
  • + ai vorbit tare
  • + zambesti foarte frumos
  • + bravo pentru entuziasm
  • – nu am inteles mesajul
  • – nu te-ai uitat la toata lumea
• Y
  • + simt al umorului cald si uman
  • + un subiect bine ales, care s-a armonizat excelent cu body language folosit
  • + relaxat si simpatic
  • + entuziasm
  • – atentie la limbajul informal si la cuvintele folosite (bai, asta etc.)
  • – a lipsit concluzia sau motivatie pentru a ne prezenta acest subiect
  • – am simtit nevoia unei structuri mai ferme
  • – nu te-ai incadrat in timp

Feedback-ul de genul asta arata ca fiecare se uita dupa altceva la ala de vorbeste si isi creeaza o opinie pe baza experietenlor si asteptarilor personale. Asta inseamna ca n-o sa fie niciodata toata lumea multumita, insa important e ca per total sa fie cat mai echilibrata treaba.

Au fost niste bani bine investiti pentru o activitate de weekend.

Firma care se ocupa cu asta se cheama Dream & Act si pe langa asta mai fac si cursuri de actorie, creative writing si improvizatie.

Cursul este tinut de doua femei, pe una o cheama Irina si pe cealalta am uitat cum o cheama.

• Irina e super calma si calda, o placere sa discuti cu ea.
• Cealalta e asa super energica si mi-a lasat impresia ca parca incearca cam mult.

All in all, recomand.

Ma plictisesc ingrozitor stirile despre ce se mai intampla peste gard. A devenit un fel de Tinar si Nelinistit, variante pe pumni. Ca asta citesc la stiri: ucrainenii au dat la rusi doua bucati, rusii au dat la ucraineni trei bucati. Si printre astea s-au mai scuipat si injurat peste gard.

Eu tot sper la faza pe nucleare, ca asa bine i-ar sta vestului Ucrainei nivelat… sau macar niste bombe chimice, date din multe AN2-uri ca la ierbicidat. Sau din niste rachete, nu stiu, cum slbz se dau cu armele chimice. Da sunt super convins ca rusii au chimicale din alea bunele puse la pastrat pentru ocazii speciale, cam cum e asta.

UE a decis ca e cazul sa se sinucida ecomic ca sa le arate la rusi ce jmecheri suntem noi si ca putem da la nevoie si 20 de lei pe litru de benzina adusa din pizdia pe vapor, doar sa nu luam ieftin de la ei.

Si tot UE e suparata pe China ca nu le zice nimic la rusi, ca aia era singura problema care nu mai fusese rezolvata.

Serios, hai in slbz cu nuclearele, sa stim o treaba. Ori la bal, ori la spital.

Cat a fost pandemie, astia in NYC au imbunatatit masiv sistemul de plata a calatoriei la metrou si in autobuze. Se poate plati cu aproape orice, inclusiv Apple Pay fara sa dai dublu click sa “pregatesti cardul”. Cand am ajuns pe JFK am primit mesaj de la Revolut, ca “heya, uite am activat toch to pay si doar pui ceasul pe cititor si gata, platesti”. Nu mi-a fost atunci prea clar ce si cum, da e magie curata noul sistem. Dau cu ceasul si se face asa rapid plata de nu-mi vine sa cred. Cam asa arata cititorul:

---

Prin 2019 prin vara ma aflam prin NYC si am zis sa-mi iau AirPods, mai ales ca tot iesise versiunea a doua. Zilele trecute mi-am pus AirPod-urile in urechi si carcasa pe langa buzunar, ca la un moment dat am vrut sa le pun la loc si pula carcasa. Am cautat-o pe unde credeam ca as fi putut s-o scap, nema. Find My se uita dupa AirPods, nu dupa carcasa. Din fericire, pentru doar $78 poti sa-ti comanzi una noua de la Apple. M-am dus la Apple Store, am pus comanda de carcasa, ca pe stoc n-aveau in magazin si a doua zi am ridicat-o. Anyway, de ieri a inceput sa ploua si azi cica “light rain”, da de unde ca m-am udat maxim mergand prin ploaie. Ajunsei acasa, si in inteligenta maxim, ma dusei sa-mi pun blugii, incaltarile si sosetele in uscator. Ocazie cu care trebui sa platesc $10 sa incarc intr-o aplicatie sa pot sa pornesc uscatorul din “laundry room” ca menajerele au incurcat cardul de spalatorie si mi-au lasat unul care nu era contactless si well, n-aveam cum sa usuc alea. Dupa o ora ma dusei sa-mi iau catrafusele si cand deschisei usa, ce era in uscator? carcasa desfacuta de la AirPods si un singur AirPod inauntru. Carcasa fututa maxim de la atata invartit. Il cautai pe alalalt pana innebunii, si era cumva prins in usa. Casca alba, usa alba, abia il bunghii. Imi trecu asa prin cap ca poate acu trebuie sa-mi iau casti noi. Dar nu, le pusei la urechi in casa si merg bine mersi amandoua.

Carcasa nu arata grozav, si nici castile, dar merg. Asa ca yey! Si sa le traiasca familia inginerilor alora de hardware de la Apple care nu le-au facut sa se dezintegreze la temperaturile din uscator.

---

Astia in US au niste reguli cretine, printre care faptul ca daca la un barman i se pare ca esti baut, nu-ti mai da de baut. Sau daca aia care sunt cu tine par bauti bine, nici tu nu primesti. Problema e ca e foarte greu sa te imbeti aci, ca pun o gramada de gheata in cocktail-uri si se topeste repede si sloboz, trebuie sa bei tone de cocktail-uri sa te imbeti calumea. Anyway, am dat de un muist de barman care n-a vrut sa-mi dea un cocktail ca eram cu niste persoane care pareau baute, da de fapt doar vorbeau tare. Judgy motherfuckers.

Cum sa zic, am avut treaba si m-am mai calmat un pic cand mai citesc cat de inepti sunt rusii impotriva ucrainenilor. Tot nu pricep de ce nu-i niveleaza cu artilerie non-stop, si de ce nu dau cu niste nucleare mici sau cu niste “nerve gas” sa-i scoata din buncare ca pe sobolani pe ucraineni.

Ca in curand cred si sper sa treaca la faza pe nucleare, sa-i dispara ranjetul de golan a lu’ Zelensky ala, ca prea insista in ultima vreme cu faptul ca-i datoreaza lumea arme si chestii. Ca e el razboinicul luminii si alte dude din astea.

Azi sau ieri, nu stiu exact, ca’s pe alt fus orar, au fost si romanasii in delegatie la ucraineni, in frunte cu plagiatorul sef. Si surpriza, cu ala de a pierdut insula serpilor cand s-au judecat cu ucrainenii la Haga sau ceva de genul. Au zis c-o sa fie bine ca sa nu fie rau sau pe acolo si probabil s-au tirat, ca fix urmatoarea stire prin ziare era cum o sa creasca numarul bugetarilor si probabil erau ocupati sa decida ce rude trebuie puse in diverse posturi caldute.

Cum ziceam, sper sa inceapa cu nuclearele curand, ca in 20 de ani am avut parte de doua recesiuni, o pandemie, urmeaza o alta recesiune… asa macar niste mici nuclare in direct n-ar mai insemna nimic si ar fi cum se zice “a once in a lifetime opportunity” :))

M-am mega agravat maxim in ultimele saptamani de cand n-am mai scris pe tema asta. Ba cat de incompetenti sunt rusii, it’s a fucking joke. Cat de greu e sa dai cu bombe non-stop pana nu mai e nimic sa-i potolesti pe ucraineni? De ce trebuie sa fii selectiv? Ca nu cre’ca duc rusii lipsa de obuze, bombe si ce-o mai fi de explodeaza dupa ce e aruncat la distanta.

Ailalta suparare e ca ma seaca maxim tupeul lu Zelensky cum latra el ordine la toata lumea, sa i se dea arme, sa i se faca favoruri si alte cele. Mai nou vrea sa se desfiinteze ONU ca nu-l ajuta destul. Al dracu pitic a vorbit el in parlamentul .ro si dupa a declarat ca e dispus sa inceapa discutii despre minoritatile romanesti din .ua, nu ca “hei, uite acum facem ceva” – ci doar ca “e dispus sa inceapa discutii”. Cum ziceam, Ucraina n-a fost niciodata prietena Romaniei, doar o tara cu politicieni golani.

Alta chestie care ma seaca maxim, e ca daca nu esti impotriva Rusiei, esti cu Rusia si esti dusmanul poporului. Nu exista notiunea ca poti fi si impotriva Rusiei si a Ucrainei. E musai sa fii pro Ucraina, ca altfel esti dusmanul planetei. De asta imi place mie internetul, ca se polarizeaza imediat intr-o extrema sau alta in functie de emotiile stoarese de presa. Si dupa aia toti politicienii miauna dupa cum e sentimentul, ca e gratis si asa isi asigura voturile. N-au plans romanii dupa negrii omorati in Ethiopia ca erau din tribul gresit, n-a fost nici un politician obfuscat pe tema asta. Plang romanii dupa ucraineni, imediat s-a obfuscat clasa politica.

Bai da sa mor daca-i inteleg pe rusi, ce mortii lor au de nu-i pisa pe astia intr-un mod din ala epic cum doar rusii poa’ s-o faca? Ca asta e tot ce vroiam de la razboiul asta, niste distrugeri epice de care sa am ce povesti la nepoti. O nucleara in Kiev ar face minuni si l-ar linisti instant pe batausul ala de Klitschko de e primar acolo, i-ar scoate instant toata jmecheria din cap. Si la fel si lu Zelensky asta, ca pare ca sta mai mult pe acolo prin oras. Sau doua-trei sa fie siguri ca devine instant camp arabil orasul ala.

Fucking disappointing.

Mi-a dat prin cap citind postarile trecute ca parca din ele suna c’as fi pro-rus un pic (mai mult). In principiu sunt anti-ucrainean, si pe principiul asta, tin cu aia care le da bucata astora.

Un alt fel de a vedea lucrurile, ca si o analogie, Ucraina e o firma. Care pe diverse planuri competitioneaza cu firma numita Romania. Cateodata cinstit, cateodata mai putin cinstit (gen incercat sa fure din Dunare la propriu prin mutarea balizelor de frontiera). Angajatii acestor firme sunt populatia efectiva. Acum, asta face ca lucrurile sa fie simple si sa impac si capra si varza: imi pare rau ca angajatii de la firma rivala raman fara job, dar ma bucur ca firma rivala probabil o sa dea faliment, si atunci mai ramanem fara un competitor. Pe unii din angajati o sa-i angajeze romanii, pe altii polonezii, pe altii nemtii si tot asa. In general firmele dispar, angajatii isi cauta joburi in alta parte.

Asta e un aspect. Alalalt aspect e ca imi place ideea asta de anarhie si daca e sa fie anarhie, sa fie ca la carte si preferabil nu pe aici si peste granita :))

Acu sa revin la dilemele mele existentiale cu Ucraina: cum sloboz ditamai puterea (conventionala si nucleara) nu e capabila sa pisa o tara semnificativ mai mica? De ce ii bombardeaza doar asa putin si nu-i niveleaza cum i-au nivelat pe sirieni? Care e schema? Ca e mult mai usor aici sa aduci toate bombele de care ai nevoie si cate ai nevoie sa faci o campie si mai campie de cat e acum Ucraina? De ce mai exista Odesa? Cate de mare e Mariupol asta de nu poa sa dea 3-5 bombe din alea masive sa-l niveleze?

In continuare sunt dezamagit de prestatia rusilor, chiar pica de prosti in fata lumii. Pe de alta parte, incapatanati ai dracu’ ucrainenii astia. Daca n-as considera Ucraina inamicul Romaniei, mai ca imi vine sa le zic “Bravo ba golanilor, sunteti fix mardeiasi asa cum va credeam!”.

E greu sa gasesc cuvinte pe cat de mult ma supara performantele rusilor pana acum. Ma simt ca atunci cand ma duc la cinema sa vad un film ca a avut un trailer super bun si de fapt filmul sa fie o basina totala si trailerul sa contina de fapt toate scenele misto din film. Macar asa ma duc acasa, bag 10 torrente de filme pe care poate as fi dat banii pe ele numai sa ma racoresc de la dezamagirea de la cinema. Da aci e mai greu sa ma duc sa-i dau doua perechi de palme lu’ Putin. Mai ales ca nici n-am dat bani pe invazie.

Ma asteptam sa fie epica invazia asta, russian style, cu bombardat tot ce le sta in cale zi si noapte, sa faca campie din orice blocuri sau orase le ieseau in cale. Si astia ce fac? Mai pe ici pe colo niste obuze, aviatia lor abia ca e prezenta. Unde sunt toate bombele alea cu submunitii de niveleaza tot in jur? Unde sunt termobaricele gramada? Unde e FOAB-ul? Unde’s rachetele de croaziera? Unde’s rachetele alea mai dumb, dar pe care le lansezi cu miile sa linistesti tot in zona unde cad? Unde e apararea antiaeriana?

Argh! Maxima dezamagire. Fix ca’n’trun trailer din asta e tot ce se intampla in Ucraina: la exercitii au lansat mai multe bombe ca in invazia asta. Macar la filme trailerul are scene din film, da astia parca au facut trailerul inainte si dupa aia cu ce bani le-a ramas s-au apucat de film.

Fucking annoying.

Partea buna e ca a castigat Romania niste capital din asta de ospitalitate si omenie, ca au primit pe toti de au ajuns la frontiera, au salvat si niste indieni si alte natii de care mai ziceau astia la stiri.

N-are si Putin asta cativa comandati capabili la bataie sa stie cum sa conduca o lupta si sa castige? Chiar asa sa fie toti praf si pulbere? Ca daca e asa, inseamna ca asta doar s-a laudat ca stie bataie da de fapt nu stie si putem sa mergem toti sa-l batem ca ne-a pacalit.

Fuck!