copilul invizibil

In quest-ul meu de a rezolva tot felul de traume psihice, am ajuns la cartea numita Copilul Invizibil (la mine coperta arata un pic diferit, dar aia e cartea) scrisa de Gaspar Gyorgy.

Citind primele pagini ma bufnea rasul ca zic, ia uite unde am ajuns, citesc carti scrise de unguri. E amuzanta pentru mine treaba asta ca prin 2003 m-am dus pe la Sfantul Gheorge la o conferinta si m-am imbatat maxim. Rezultatul alcoolului e ca ma luam de unguri sa le explic ca aci e Romania. Mai ales ca tot pe atunci scosese BUG Mafia melodia numita Romania care avea un vers “Sunt roman in Romania”. Si eram fan Vadim. Cum nu mi-am luat bataie atunci nici acu nu stiu.

Anyway, inapoi in zilele noastre. Am luat cartea asta cu mine pe avion spre Mexic, ca la atatea ore de aveam sa le stau prin avioane mi s-au parut o oportunitate buna sa fac si ceva pentru mine.

Explica Gaspar in cartea asta cum a fost si viata lui, ca se pare ca majoritatea ca mine, cei nascuti la inceputul anlilor ’80 avem cam acelasi traume. Sa traiasca comunismul ca a tras la indigo si treaba asta. Zic majoritatea ca de cand cu discutiile cu psihologul m-am mai deschis sa vorbesc si de lucruri serioase cu lumea din jur si am aflat ca si altii au fost cam la fel, cu mici variatiuni in functie de loc, de sex, daca erau singurii copii sau aveau frati/surori.

Am citit-o asa cu tristete un pic, ca de multe ori parca imi descria viata din copilarie pana pe la 18 ani cand am plecat de acasa si nu m-am mai intors (decat o data pe an cateva ore).

Teoria lui Gaspar e ca in fiecare om e un copil. Bine, pe baza de tot felul de studii facute de unii si altii. Si ca in functie de ce lacune emotionale a avut, ne afecteaza prezentul pentru ca se manifesta cand ni se intampla lucruri similare cu trecutul. Lucruri pe care atunci n-am stiut cum sa le intelegem sau sa le discutam sau … ca nu ne-a zis nimeni sau nu ne-a sustinut nimeni.

Ce mi s-a parut misto la cartea asta au fost doua aspecte:

Primul ca explica cum sa faci pace cu tine si cum sa incerci sa tratezi lipsurile emotionale din viata de copil. Pe alocuri e un pic siropoasa, dar stie el ce zice acolo, ca fix asa asa faceam si cu psiholoaga. Pentru mine asta a fost complementar fata de sedintele de psihologie, ca am putut sa citesc de mai multe ori ce zicea, sa inteleg un pic mai bine anumite aspecte.

Al doilea ca explica cum sa faci sa fie bine cand o fi sa am copii si sa nu transferi mai departe traumele generationale – care nu stiam ca exista pana in momentul asta, dar da, chiar exista. In principiu, sa faci ceva nou si sanatos emotional pentru copil.

Am creat un tag numit terapie, ca vad ca tot imi sar degetele la scris despre asta. Si cine stie, in timp s-o aduna ceva util pe aici sa fie de folos si altora.

1 thought on “copilul invizibil

  1. Constientizarea faptului ca poți transmite mai departe traumele tale ca părinte, e ceea ce ii face mulți sa recurgă la terapie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.