howto: ppl

Acum ca am scapat de distractia cu PPL-ul, sa fac un scurt rezumat.

Notitele de la teorie si cam cum a fost la examene:

Dupa distractia cu teoria a urmat practica in destul de multe episoade

Dupa toata partea de practica, a urmat examenul final:

Long story short: cam asta presupune sa devii pilot.

ppl(a) – skill test

Azi avusei examenul practic.

Aveam asa un gol in stomac de la emotii, de n-am mai avut de mult.

Veni examinatorul, facui walkaround cu el si ii explicai la ce ma uit si cum la avion.

Dupa aia ne suiram in el, imi verificai instrumentele, pusei QNH-ul cum trebuie si incepui rulajul pentru aliniere. Decolaram de pe 16 in tur de pista.

Rata de urcare, viteza, bila pe mijloc (stresul vietii mele in scoala), virajul 2, iesi pe cap cum trebuie. La virajul 3 ala care e cel mai lung avusei parte de termice si mai urca avionul cate 50 de picioare. Cum mai taiam un pic din motor scadea mai mult decat trebuie. Pana la urma il lasai la 2200RPM si rezolvai urcarile cu mansa. Pentru ca zburam ba peste sere, ba peste camp, trimmer-ul era cam inutilizabil si renuntai sa mai incerc sa-l pun cum trebuie.

Anuntai virajul 3 spre 4, redusei motorul si incepui sa cobor un pic. Turul de pista aici e destul de lung si incepui coborarea destul de jos, dar ii tinui rata de coborare din motor si viteza 70kts pe panta si bila pe mijloc.

Facuram vreo 3 ture de pista, facui toate aterizarile cum trebuie pentru examen. Avusei noroc si de vreme buna si vant de doar 7kt transversal.

Dupa aia merseram in SE aerodromului si ma puse sa urc la 1900ft dupa QNH, fix sub TMA Bucuresti. Imi taie motorul si ma puse sa caut un camp unde sa aterizez. Facui ca la carte procedura. Prima oara trasei de mansa sa castig altitudine si sa scad viteza la 70kts de pe la vreo 100kts. Si cu 500ft/min rata de coborare incepui sa ma uit sa vad ce camp ar fi bun de aterizare. Imi alesei unul un pic cam departe si il prinsei la mustata asa.

Dupa urcai iar la 1900ft si imi taie iar motorul. Cu lectia invatata imi alesei o plantatie de porumb si venii super bine spre ea, flaps 40 si trecuram cre’ca la 30-50ft pe deasupra ei.

Dupa iar la 1900ft si cu motorul la 2200RPM, tras de mansa pana ajunse viteza super mica si mergea avionul asa in limita. Dupa aia imi taie motorul la viteza asta sa-l angajeze (stall) si ii dadui calumea de mansa in jos, ajunse viteza super repede la 70kts, motor si il adusei la orizontala. Nu-mi place deloc senzatia asta de cazut in gol.

Dupa facuram un low-pass deasupra pistei si o aterizare din priza directa. Imi zise ca e OK.

Ragusii cat am vorbit un avion, ca am explicat fiecare manevra, ce fac, de ce.

Dupa ce parcai avionul, oprii toate instrumenele electrice (statii radio si transponder), apoi motorul si luminile de avertizare.

Cand ajunsei langa hangar le zise celor de la scoala ca pot sa ma felicite, ca-s pilot si mi-a urat bun venit in familia aviatorilor.

N-am nici o idee cand trecu’ o ora jumate, eram transpirat mai ceva ca la sauna. Si emotii, si stres de examen.

Transpirat si fericit. Sunt pilot :)

ppl(a) – practica – (7)

20/07/2019

Azi zburai prima data dupa multe saptamani. Le-a expirat la instructori licenta si se pare ca dureaza pana se da alta.

Azi zburai cu un instructor “nou” si bagaram ture de piste. Fu interesant ca sa zic asa.

Asta e mai hands-off si ma lasa in mare parte in pace. Bagai vreo 6 aterizari.

Azi invatai un nou mod de a ateriza, pe finala cand trec de pragul pistei cam stallez avionul ca incepe sa tiuie goarna. Se pare ca este si asta un mod de a ateriza :)

Turele de pista azi le facui super stranse in idee ca daca imi moare motorul sa am timp sa ma intorc pe pista. Pe langa asta, primii si niste sfaturi cum sa-mi aleg locul de aterizare in care de pana de motor. Iarba maronie e cea mai buna alegere ca inseamna ca cel mai probabil este o pasune si pamantul e ok pentru aterizare. Si de evitat chestiile care arata ca verde praz ca de obicei inseamna culturi inalte sau pepeni/dovleci etc. care nu sunt ok pentru aterizari :)

Legat de aterizari, azi invatai ca pot sa tin panta din motor si viteza din mansa. Adica imi pun motorul la o turatie sa-mi tina panta de coborare care trebuie si din mansa imi tin viteza: botul in jos sa creasca si botul in sus sa scada.

Imi iesira niste aterizari, una fu’ nu prea in axul pistei dar per total fu super bine.

Si sunt spart, ca trebui sa gandesc tot ce fac cu noile instructiuni si ma simt de parca am zburat cateva ore.

Instructorul asta zice ca sa pornesti aparatura de bord abia dupa ce porneste motorul in caz ca e vreun soc de tensiune de la pornire. Logica are ce zice, dar regulile zic ca trebuie sa vorbesti cu GND sau TWR sa ceri permisiunea de a porni motorul. Problema asta se poate rezolva cu pornit radio, cerut permisiune, oprit radio, pornit motor, pornit iar radio. Mai mult e genul de “eu am alt stil”. Si partea interesanta e ca la examen esti evaluat dupa cum te-a invatat instructorul si uite asa sunt prin aer oameni cu idei diferite despre zburat :)

18/09/2019

Azi dupa doua luni de stat degeaba, ma apucai iar sa zbor. Cu instructor nou.

Dupa doua luni de pauza stiu sa decolez si sa iau viraje. Prima aterizare o ratai, gen “landing aborted”, flaps un pic sus, motor in plin si intrai din nou in tur de pista.

O ratai ca venii mult prea sus la pragul pistei si nu mai avusei timp sa pun avionul jos.

Mai incercai una si aproape iesi, da’ asa chinuita si scremuta.

Dupa a treia incercare chinuita, in care instructorul s-a bagat doar asa cand aveam workload-ul prea mare, mi-a explicat cum sa fac si a patra iesi cum trebuie.

Acu fara sa caut scuze, nici vantul ala lateral de 10kt de-l avusei azi nu prea m-a ajutat.

Dupa ce mi-a zis cum sa fac si anume:

  • viteza se mentine din atitudinea avionului (botul mai sus sau mai jos)
  • rata de coborare se mentine de motor (mai putin motor, coboara mai repede, mai mult motor coboara mai incet)

Ca sa n-am workload mare pe finala, ii dau flaps 10 in virajul 4 si incept sa cobor cu 100ft/min aproape constant. Pe finala ii dau flaps 20 in timp ce tin botul in jos cu mansa, ca altfel se umfla si ia altitudine si scade viteza. Cam dupa ce trec de jumatate de distanta de unde incep apropierea finala ii dau flaps 40 si mai reglez din motor rata de coborare sa ajung cum trebuie la capatul pistei si dupa sa-l pun jos pe pista.

Se pare ca o data ce sunt super aproape de pamant nu-l trag suficient de tare de mansa si intra in efect de sol si pluteste mai mult de cat ar trebui si dupa daca aterizez nu prea o sa mai am timp sa ridic flapsul la 20 si sa prind suficienta viteza pentru decolare.

Urmatoarele aterizari fura mai bune un pic, nu sunt chiar super multumit de cum iesira, da’ imi adusei aminte ok de restul de lucruri: comunicatii, secventa de pornire, decolare, viraje, capete.

Bagai doua ore de zbor, acu sunt un pic rupt de oboseala.

19/09/2019

Azi zburai la Clinceni. Unde e trafic. Si trebuie comunicatiile facute ca la carte, cu pornire motor, rulaj, aliniere, plecare, decolare.

Prima oara ma balbaii ceva p’acolo.

Da e buna pista si dreapta. Adica aia de la Targoviste e valurita si topai p’acolo la aterizare.

Pricepui turul de pista cum se face. Ma incurcai maxim cand sa cer permisiunea de touch & go. Ca aveam in cap pista pe care m-am dat ieri. Uitai sa zic ca sunt la virajul 3. Adica il zisei dupa ce gresii pista. Maxim de retardat.

Aterizarile iesira cam din pula. Ca duceam avionul jos pe pista, dar la cateva picioare deasupra pistei aveam tendinta sa-l pun jos pe toate trei rorile si nu trageam suficient de mansa sa se aseze intai pe rotile din spate si dupa pe aia din fata.

Mai trebuie sa ma prind ce sa sloboz iau altitudine cand fac viraje. Ca si ieri, si azi am facut asta. Adica stiu de senzatia pizdii ca mi se pare ca pic in jos in viraj, da ma minte capul si tind sa-l cred.

Dupa al doilea tur de pista incepui sa nimeresc comunicatiile.

Asa per total, e mai OK la Clinceni ca nu e vant lateral mereu pe pista si foarte important, e pista dreapta.

25/09/2019

Sunt praf la aterizari. Adica stiu sa aterizez, da o fac prost. Azi mi-am ars-o super retard. Prima am ratat-o. Ca am venit super sus si n-aveam cum sa fac touch and go si m-am ridicat, da am uitat sa pun motorul in plin si urcam asa ca o pasare beata. Cre’ca m-a injurat instructorul, ca era nervos un pic. Da’ dupa mi-a zis ca in conditiile date a fost o manevra corecta. Dupa mi-a zis ca, si avea dreptate, ca dupa ce am descoperit ca era avionul prea sus, n-am facut nimic sa incerc sa-l cobor. M-am blocat in “e prea sus”.

Am mai dat doua ture de pista, am futut ambele aterizari. Ca el imi zicea “tine botul jos” si eu apasam pe mansa si se ducea mult prea jos.

Dupa astea doua am inceput sa facem ture de pista super scurte. Dupa touch-and-go ii dadea omul gaz si intorcea avionul cu frana de mana, foarte tare, la altitudine super mica.

Apropos de altitudine, de obicei zbor dupa QFE, da azi ma bagai in avion fix dupa ce veni de la BBU si eram asa un pic obosit si cre’ca suparat ca statui sa astept vreo ora sa vina si uitai sa pun altimetrul pe QFE si trebui sa-mi fac un cap un calcul de QFE + cota aerodromului sa ma prind cam la ce inaltime ar trebui sa zbor dupa QNH, si dupa uitati sa recalibrez girodirectionalul.

Asa, inapoi la turele de pista. Primele fusei bou. Ca el imi zicea “tine botul jos”, eu apasam pe mansa si se ducea jos. Ce trebuia de fapt sa fac era sa nu mai misc mansa, ca el oricum se ducea in jos, numai ca jos intra in efect de sol si se umfla un pic si pune presiune pe mansa. Si mi se pare ca trebuie sa-i dau in jos, da de fapt trebuie sa ma proptesc in mansa sa nu se mai miste. Si dupa sa-i tai motorul de tot si cand e super aproape de sol sa trag de mansa sa aterizez cu rotile din spate prima oara si dupa sa pun roata din fata pe pista.

Ultimele doua cre’ca imi iesira cum trebuie.

Pe de alta parte imi zise ca restul de chestii le fac bine, asa ca nu sunt prost complet la zburat avionul :))

Ca si paranteza, trebuie sa uit ce mi-a zis instructorul celalalt, ca el m-a invatat sa tin viteza din motor si se pare ca nu e chiar corect. Se tine din unghiul de inclinare viteza (unghi mare, viteza mica) si rata de coborare (sink rate) se tine din motor (motor putin – rata de coborare mare, motor mai mult – rata de coborare mai mica).

Si se pare ca fac miscari ample cu mansa si se duce pe pula avionul, trebuie doar sa le fac mai mici si mai line si se duce cum trebuie.

Today was not really a good day for science.

27/09/2019

E super interesant cum intr-o pot sa mi-o ard complet retard cu niste chestii si in alta zi sa nu.

Azi am bagat iar ture de piste si am aterizat din prima. Am inteles cum sa fac ok ce aveam de facut si cre’ca am mai castigat incredere de sine. Gen, ce poate merge prost? Ca oricum bine nu stiu inca sa le fac, dar nu prea pot invata singur acasa sa aterizez. Nu d’alta da e mereu aglomerat pe Mihai Bravu si in spatele blocului nu prea am loc sa parchez avionul.

Azi am facut toate aterizarile. Unele dubios spre prost, si altele bine. Am facut vreo doua care chiar au fost aproape ca la carte. La multe din ele, ca nu mai stiu exact la care exact, n-a pus instructorul deloc mana pe mansa sau pe paloniere.

Azi nu m-a mai injurat :)) Chiar s-a bucurat ca am progresat super mult fata de data trecuta, adica de acu 2 zile :))

Mai am sa rezolv o problema cu redresarea avionului fix cand sa pun rotile pe pista.

Treaba e ca vin cu botul in jos pana e la 1-2 metri de sol si dupa trebuie sa fac vreo trei chestii coordonate in acelasi timp:

  • sa tin mansa dreapta sa nu mai coboarea avionul
  • sa incep sa reduc de motor si sa incep sa trag de mansa
  • sa tin directia cu palonierele

Lucru care-mi iese asa, mai mult pe simtitelea. Ca se pare ca asta e cheia, sa simt ce se intampla, ca daca o gandesc prea mult se duce tot setup-ul pe pula si cam dau cu avionul de pamant.

Invatati azi mai bine cum sa controlez rata de coborare din motor, cum sa tin mansa bine cand ii pun motor ca sa nu se umfle – e de incordat muschii un pic, ca trebuie s-o tin cu o mana ca ailalta e pe acceleratie.

Treaba cu rata asta de coborare e super buna de stiu, ca de exemplu aci unde zbor, fix inainte de pragul pistei e in momentul de fata un teren proaspat arat si pentru ca nu prea se incalzeste, deasupra lui se formeaza curenti descendenti si trag avionul in jos. Si trebuie pus motor sa nu cobor prea mult si dupa aia sa il reduc ca ca sa nu am viteza prea mare cand ajung deasupra pistei.

Today was a good day for science.

28/09/2019

Aproape ca incep sa pricep treaba cu redresarea si mai trebuie sa-mi iasa si aia cu trasul. Bucata asta e scrisa din amintiri ca ieri am uitat sa scriu si nu prea mai tin minte ce-am facut. Bine, ca m-a injurat in gand instructorul. Ca vin bine si la final de tot dau cu mucii in fasole.

Ce e cool e ca am facut practica la Clinceni si are destul de mult trafic. Si exersez foarte bine comunicatiile. Aerodromul asta are doua piste paralele, o cale de rulare. Si pentru fiecare chestie trebuie sa vorbesc cu turnul (desi la astia se cheam Startul).

  • “Aprobati rulajul pana la asteptare”
  • “Aprobati traversarea”
  • “Aprobati alinierea pentru pista XX”
  • “Gata de plecare”
  • “Sunt la virajul trei, aprobati aterizare cu touch-and-go pe pista XX”

29/09/2019

Azi am mai bagat doua ture pe Clinceni de cate 30min fiecare.

Prima a fost productiva, m-am tot gandit ce-am faut ieri prost si azi dimineata imi iesi una buna. Din 5 :( Adica si restul au fost okish asa, da nu suficient de bine.

Dupa statui de vorba cu cineva care se da cu avionul asta pe care zbor mai mult sa-l intreb cum sa ma prind de redresare si e la “feeling” – trebuie sa simt cand trebuie sa-l trag.

A doua tura a fost ceva mai bine, am facut una buna, a doua aproape buna, a treia am dat-o de gard si a patra a fost okish asa – nici buna nici rea.

30/09/2019

Azi iar ture de pista. Intr-un fel sau altul tot invat eu sa aterizez cum trebuie.

Dupa o ora jumate de aterizari cas sau dubioase, ultima jumate de ora mi-au iesit cum trebuie.

Pentru alea proaste am un fel de scuza, in sensul ca la Targoviste sufla mereu vantul transversal pe pista si aterizarile sunt mai complicate un pic. Azi aterizam pe 16 si aveam un vant asa puternic c-am facut un crab approach, apoi pus avionul centrat pe pista. My first ever crab si mi-a iesit :) E bine ca-mi ies lucrurile complicate, da nu alea simple, fute-m-as sa ma fut.

In fine, dupa centrare topiai, ca doar nu era sa fie asa ca’n filme cu iesit din prima pana la cap.

Dupa vreo ora de aterizari, in timp ce zburam eu linistit, se gandi instructorul sa-mi puna motorul la relanti si sa-mi zica “ti-a murit motorul, aterizeaza”. Distractiv.

Aveam viteza vreo 85-90kts, trasei de mansa sa-i scad viteza si sa iau altitudine, ajunsei la 70kts, bunghii pista si-l dusei jos fara prea mult stres. Dar futui aterizarea ca topaii pe pista ca trasei prea mult de mansa si cazu mai mult si se ridica si mortii lui. Dar hei, cine duse avionul din prima pe pista fara motor cand eram la virajul trei? Win some, lose some.

Azi imi facui singur turele de pista mai scurte sa prind mai multe aterizari. Urcare fara flaps, ca prind mai multa viteza si dupa vreo 150ft deja pot sa fac viraj in urcare cum trebuie. Si in mare parte cu bila pe mijloc. Daca n-as uita de bila vietii cre’ca ar fi si mai bine, da’ na… one problem at a time.

Today was a good day for science.

01/10/2019

Today was a good day for science. Am prins spilul. In principiu ce faceam eu gresit e ca nu simteam cand incepe sa se afunde avionul. Si treaba aia se simte cu nada curului, foarte stiintific de altfel :))

E, dupa ce m-am relaxat si mi-am ars-o un pic semi-zen asa, am inceput sa simt cand pica si sa-l trag cum trebuie. Si nu mai topai, merg cum trebuie :)

Am facut intoarceri din scurt cat sa vin de cat mai multe ori la aterizare sa ma prind de treaba mai bine.

03/10/2019

Yup, stiu sa aterizez :) Dupa vreo 2-3 aterizari facute in tur de pista, ca sa exersez si virajele in urcare, viraje normale si capete.

Dupa facui cu flaps pe 20 vreo doua. E mai dubios cu flaps pe 20, ca trebuie viteza mai mare si redresare mai lunga, dar e avionul mult mai manevrabil ca nu e asa infranat.

Dupa aia trecui la fara flaps. Astea fara flaps sunt dubioase un pic ca treuie sa vii cu viteza mare ca nu are ce sa te infraneze. Adica 75kts si redresare lunga si dupa aterizare. Trebuie sa le mai repet.

Avea instructorul chef sa facem si proceduri de urgenta, da’ azi nu fu ziua in care sa ma simt bine sa se opreasca ventilatorul de la avion in aer…

07/10/2019

Azi m-asteptam sa fie mai obositor ca aveam in plan proceduri de urgenta. Asta inseamna ca zbor si instructorul imi taie motorul si eu trebuie sa aterizez de unde sunt cand mi-l taie.

Practic weekendul asta mi-am adus aminte cum am invatat sa inot si azi a fost ok, nu m-am stresat mai deloc. Am avut ceva emotii la inceput sa stiam ce ma asteapta, dar in afara de asta, a fost totul bine si pilotai chiar relaxat cu o singura mana pe mansa.

Primul exercitiu l-am facut cand eram la virajul trei sa aterizez pe pista 16 si hopa, nexam motor. Avrem vreo 95kts, am tras spre mine de mansa pana mi-a scazut viteza la 70kts si am inceput sa ma duc spre pista. Coborare in viraj cu o rata un pic cam mare si fara flaps. In configuratia in care eram aproape de pragul pistei a pus instructorul full flaps si am prins pragul, altfel nu-l prindeam. Bine, nici nu stiam cand trebuie sa pun flaps sau daca trebuie. Jmecheria cu flapsul e ca umfla avionul un pic, bine il si infraneaza, si am mai castigat un pi de distanta de planare.

Asta a fost un fel te touch and go ca dupa ce am aterizat, pus flaps 10 si am decolat si pe la vreo 250 de picioare asa in urcare mi-a taiat iar motorul. Impins in fata de mansa sa tin viteza la 70kts si pentru ca eram sub inaltimea de siguranta singura optiune era sa aterizez pe un camp in fata mea. I-am explicat ce vreau sa fac si pe la vreo 50 de picioare a pus motor si ne-am vazut de zbor.

Dupa asta am facut niste exercitii de aterizat cu priza directa. Adica de exemplu combin virajele trei si patru si ma duc direct spre pista. E la latitudinea mea cat motor pun, cum tin flapsurile atat timp cat aterizez. Exercitiile astea ajuta la simularea penelor de motor ca e ok sa ma invat sa fac miscari elastice (sa zicem) si sa ma duc direct spre pista fara sa fac tot circuitul.

Dupa asta am facut un exercitiu de pana de motor cu avionul la verticala pistei. Adica zbor perpendicular deasupra pistei si cand sunt in dreptul ei raman fara motor. La treaba asta e bine de stiut la decolare cum sufla vantul la suprafara pistei sa poti alege o pista pentru aterizare ca poti ori una ori alta. Viteza aveam tot asa vreo 95-100kts si am tras de mansa sa ridic avionul si sa pierd viteza pana la 70kts si dupa sa incep coborarea pe priza directa spre pista. Pentru ca eram perpendicular pe pista a trebuit sa fac un fel de cerc mai larg asa ca sa pot sa ma incadrez cum trebuie si sa mai pierd si altitudine. Cum invatasem de tura precedenta treaba cu flapsul, cand eram aproape de pista aveam cam vreo 300ft inaltime (plecat de la 7-800ft) si i-am dat flaps full sa ma franeze, sa pierd si altitudine si sa vin cum trebuie pe pista.

Dupa asta am mai facut cateva prize directe, am mai facut o simulare la verticala pistei si de data asta aterizai pe 16, ca sa ma invat cu venitul din ambele parti. Pe asta venii un pic cam sus si fu topaita aterizarea ca nu ma infrana flapsul suficient si avusei viteza mare.

Ratai o priza directa ca venii prea repede ca prinsei prea multa viteza intr-un viraj si nu mai avusei timp sa-l infranez sa pot sa scot flapsul. Doar flaps 10, dar nu reusii sa scap de viteza sa-l scot de tot. “Ratare”, motor in plin cu flaps 10 si incepui iar urcarea.

La sfarsit mai facui doua prize din care una fu ok si la ailata o dadui de gard cu aterizarea ca nu-l tinui cat trebuie si incepui sa topai pe pista.

Per total fu super productiva ziua de azi.

08/10/2019

Azi am inceput cu un fel de simulare de examen: instructorul imi zicea ce vrea sa fac. Am pus altimetrul pe QNH si am decolat.

Am inceput cu un tur de pista care mi-a iesit cum trebuie :)

Dupa am urcat la 1800ft si mi-a zis sa fac un viraj de 360 de grade la inclinare mare, adica vreo 45 de grade. Aci am cam futut-o, ca imi tot scapa avionul in jos si era inclinarea prea mare sa ma simt confortabil. Am facut vreo 2 impreuna, da’ am zis ca ar trebui sa mai facem si alta data.

Dupa m-a pus sa fac o aterizare fara flaps. Mi-a iesit, desi am avut viteza un pic cam mare la contactul cu pista da am reusit sa-l stabilizez.

Dupa asta mi-a bagat o pana de motor pe decolare aproape de altitudinea de siguranta (~950ft) si am facut-o cum trebuie fara stres.

Dupa aia am urcat la vreo 1500ft, m-a dus la verticala pistei si mi-a taiat motorul. Am aterizat pe 34 fara stres. Am impresia ca incepe sa-mi placa sa zbor fara motor :)) Bine, si cand e pista pe aproape.

Bucuria mare asa a fost ca mi-au iesit virajele normale cum trebuie, adica am iesit de fiecare data pe capatul care trebuie.

Mai trebuie sa exersez limite: mers in viteza limita si angajarea controlata a avionului (stall). P’astea le-am cam evitat ca nu-mi place in mod deosebit senzatia. Mai ales aia de angajare cand scap in gol.

11/10/2019

Raid. Adica ma duc la plimbare pe alte aerodromuri :)

Fusei Targoviste – Craiova – Clinceni – Targoviste.

Azi fu o zi mare, mi-am depus primele planuri de zbor cu numele meu pe ele :)

Fix dupa ce plecai de la Targoviste si ma apui sa le zic celor de la Bucuresti Informare ce plan am. Le zisesi de unde plecai, unde ma duc, la ce altitudine zbor si dupa ce QNH e altitudinea aia. Tanti de acolo imi zise ca sunt vulpi dinspre Craiova spre Targoviste intre 2500ft si 4500ft. Ii zisei Confirm si incepui sa ma gandesc de cand zboara vulpile si de ce se duc la Targoviste.

Pe la Slatina asa, la PEBOK, intrai in comunicatie cu Craiova TWR si imi dadura sa vin direct pe finala pe pista 27. Facui finala 75% instrumental si 25% vizual. Misto jmecheria asta cu instrumentatalul, pui pe GI (Glideslope Indicator) frecventa de la ILS si iti zice ala daca esti prea sus sau prea jos. E mega neintuitiv, ca nu-ti zice unde esti tu fata de panta, ci unde e panta fata de tine. Partea interesanta e ca o mare parte din coborare o facui cu 3 grade, ceea ce e super tare. Aialalti 25% ii facui uitandu-ma la pista si la VASI (Visual Approach Slope Indicator): 2 becuri albe, 2 becuri rosii. Adica era pe panta. La un moment dat erau 3 rosii, da pana sa imi dau seama de ce, erau la loc doua cu doua.

Si mama cum e sa aterizezi pe asfalt pe o pista de 2500m cu un avion mic, pai poti sa plutesti pana te plictisesti. Aterizai bine, ma parcai la standul 7, asteptai sa plece un WDL Airways, ma pisai pe un stalp de acolo si o luai ca la carte: Aprobare pornire motor, aprobare rulaj pana la asteptare (holding point), intrarea si alinierea pe 27, gata de plecare si libera decolarea.

Degajai prin drepata destul de repede si luai cap de FLR (Floresti VOR) ca sa ocolesc CTR-ul de la LRBS/BBU. Ca fix dupa FLR e BABAK care e unul din punctele de intare/iesire din CTR si statui cu geana si pe Baneasa TWR in caz ca pleaca ceva de acolo.

La Clinceni intrai prin Vest la virajul 2 pentru pista 24. Pe deasupra cam intre 2 si 3, era un avion de facea acrobatie destul de jos. Cam intens sentimentul asta ca ai un avion care vine in picaj catre tine :)) Sa traiasca Ray-Ban si lentilele polarizate, ca aveam soarele la apus fix in ochi si fara ochelari vedeam io din pula pista. Dar ca stiam unde e, si o bunghii calumea de tot. Aterizat, degajat si decolat din nou pe 24R.

Mers usor spre vest pana am trecut de CTR-ul de la Baneasa, dupa aia iar FLR si de la FLR la Targoviste.

La Targoviste daduse boala in astia si zburau de parca intrau zilele in sac. Intrai spre Nord la virajul 2 si in timp ce ma apropiam se potolira cu zburatul. Venii usor pe 16 si gata.

Pentru prima oara, fu destul de intens raid-ul asta. Mai gresii pe ici pe colo comunicatiile, dar asa… subtire in sensul ca nu folosii chiar frazeologia corecta cap-coada, dar ne-am inteles si a fost OK.

elasticsearch fun

Elasticsearch asta e misto sa pui chestii in el si dupa aia sa le cauti si sa le analizezi.

Mai putin distractiv e cand de la o versiune la alta nu merg lucruri si in documentatia aia a lor care e scrisa de autisti nu gasesti nimic util.

Pe undeva pe la 6.8 sau 7.0, au renuntat la ideea de a face un index pe zi. Cazul cel mai comun e cand scrie Logstash in el si indecsii se chemau logstash-2019.04.01, logstash-2019.04.02 si asa mai departe.

E, au zis ei ca nu mai e modern sa folosesti curator sa stergi indecsii vechi si l-au invatat pe Elasticsearch sa faca asta. Si nu mai e chiar ok sa ai indecsi dupa data, ci sa ii ai dupa logstash-0001, logstash-0002 si tot asa. Si Logstash sa scrie in indexul numit logstash care e de fapt un alias la logstash-xxxx, care se roteste dupa “rollover policy” – policy care poate fi setat la numar de documente, secunde (gen cat de batran e indexul) sau marime.

Pana aici, nici o problema. Problema apare cand vrei sa pui niste setari mai aparte pe index, cum ar fi numarul maxim de campuri ce pot fi mapate intr-un index. Implicit vine cu 1000 de campuri, care de fapt sunt 1002, da’ nu e important ca nici eu nu ma pricep la matematica.

“Inainte”, dupa ce faceai primul index, ii ziceai asa:

~$ curl -XPUT 'localhost:9200/logstash/_settings' -H 'Content-Type: application/json' -d'{"index":{"mapping":{"total_fields":{"limit":"2000"}}}}'

Si acum poti sa-i zici la fel, da ce sa vezi, uita de treaba asta cand roteste indexul si aplica setarile implicite. Si cum ziceam, documenatie scrisa de autisti, ca nu zice nicaeri cum sloboz sa-l faci sa fie ca inainte.

Azi, dupa ce mi-am futut intermitent creierii cu asta am gasit cum se rezolva: trebuie modificate setarile de pe template la index cam asa:

~$ curl -XPUT localhost:9200/_template/logstash -H 'Content-Type: application/json' -d '{"index_patterns":["logstash-*"],"settings":{"index":{"mapping.total_fields.limit":"2000"}}}'

Care mapping.total.fields.limit “inainte” era un parametru prin elasticsearch.yml, dar daca il pui acum, crapa ca zice ca nu mai e OK parametrul.

Distractia asta a durat super mult timp pana acum gasit termenii pe care sa-i caut pe internet sa ma duca intr-o directie cat de cat ok, si dupa a durat mai putin pana am nascut un JSON care sa fie acceptat de Elasticsearch.

Long story short:

~$ curl -X GET "localhost:9200/_template/logstash?pretty"
 {
   "logstash" : {
     "order" : 0,
     "index_patterns" : [
       "logstash-*"
     ],
     "settings" : {
       "index" : {
         "mapping" : {
           "total_fields" : {
             "limit" : "2000"
           }
         }
       }
     },
     "mappings" : { },
     "aliases" : { }
   }
 }

Da, cand n-ai de lucru, iti dau upgrade-urile de lucru…

la incendiu

Din categoria “cand e sa ai ghinion gasesti cuie si-in pizda”, joi noapte m-am trezit brusc pe la vreo 03:30 asa ca a sunat cineva la sonerie. Bine, n-am stiut atunci cat e ceasul ca asteptam pe cineva dimineata si mi s-a parut dubios sa nu vad pe nimeni pe vizor cand m-am dus la usa.

Si daca tot ma trezisem, m-am dus in bucatarie (n-am idee de ce, da cre’ca e vreun automatism din asta, gen daca tot eram pe hol sa vad si ce e in bucatarie) si acolo m-am uitat pe geam. Afara vreo doua masini de pompieri si miros de fum si cativa oameni pe afara.

M-am gandit ca OK, arde un apartament in bloc si cine a sunat la usa a fost vreun pompier sa scoata lumea din casa. Super, incendiu n-avusesem pana acum. Opresc centrala, ca na – gaze si chestii, inchid geamurile la bucatarie si alalalt dormitor in ideea ca daca se propaga flacarile in sus sa nu intre in casa si sa strice zugraveala.

Dupa aia m-am imbracat, inclusiv mi-am dat cu deodorant, ca poate aveam de stat mai mult p’afara si caldura si chestii sa nu put :))

Impachetat go-bag, care la mine inseamna un rucsac cu laptop, autentificator de la banca, pasaport, portofel cu buletin si permis si m-am dus jos, pregatit de ce ar putea urma.

Well, jos era doar miros de fum si-o masina arsa fix langa a mea care s-a topit pe partea din spate si era asa scursa un pic. E genul ala de moment in care nici draci nu poti sa ai ca esti pus in fata faptului implinit. O mut un pic mai fata dupa ce se uita pompierii in portbagaj sa nu arda ceva mocnit, ii mai face poze un tip de la criminalistica ca nu stiau de ce la ce a fost provocat incendiul. Dau acte si talon la pompieri/politie si dupa ce s-au lamurit pompierii ca nu mai au ce stinge la masina aia, au inceput sa se impacheteze.

Dupa m-am dus cu un politist la sectie sa depun plangere, ca sa afle ce se s-a intamplat.

La politie e super, prima oara scrii de mana o plangere tipizata in sesul de frazeologie, pe care o semnezi si dupa aia politistul mai scrie una in Word care contine fix ce-ai scris de mana, o tipareste si o semnezi. Cine a inventat jmecheria asta nu prea doreste ca lumea sa scrie plangeri. A trebuit sa scriu in plangerea aia ca (literlamente) “Mentionez ca nu am relatii de dusmanie cu nimeni”. Mai ca incepusem sa fredonez in cap treaba aia cu “dusmanii imi poarta pica ca n-au valorea mea”.

Ziceam la inceputul postului de ghinion ca acu vreo doua luni mi s-a spart blocul motor la o alta masina fix dupa ce plecasem de la semafor. Si acu am o masina arsa. Interesant anul asta din punct de vedere al masinilor.

Acu urmeaza partea aia fascinanta de inlocuire a placutei de inmatriculare pe spate, ca e arsa mai rau ca tigaia si cautat piese si gasit service care sa vopseasca masina. Fix genul ala de distractie de care nu aveam nevoie. Si evident ca nu te poti duce la inmatriculari cu aia stricata si sa-ti dea una noua, trebuie sa faci cerere si sa vii cu acte in original si copie.

In retrospect, m-a bucut ca am luat-o logic cu analiza situatiei si a actiunilor de dupa, fara vreo panica sau in graba. M-a dresat bine oncall-ul cand trebuia sa fiu coerent indiferent de ora la care venea alerta si trebuia sa ma apuc de treaba.

hobbs and shaw

Seria asta noua de filme (ca o sa mai tot faca cu astia doi) se vrea un fel de Fast & Furious amuzant. Din pacate nu prea au nimerit actorii.

Filmul asta e un fel de spaghetti western in vremuri moderne. O sa ma duc si la urmatoarele ca nu trebuie sa gandesc doua ore cat ma uit la film si cre’ca e un lucru bun :)

unele zile…

Saptamana asta dupa ce am terminat de instalat si configurat un ESXi offline si am pus pe el un server de DHCP a venit vremea sa-l dau in productie sa inlocuiasca actualul server de DHCP. Easy peasy. Scoti cablul de la ala vechi din switch si il pui pe ala nou si gata.

Well… ieri m-am invartit ca un coi intr-o caldare toata ziua pentru ca dupa ce puneam serverul nou in switch, nu mergea DHCP-ul. Cu laptop si cablu direct infipt in el, mergea cum trebuie. Prin switch pula.

Am avut o zi din aia in care am avut un mica criza existentiala despre cunostintele mele de retelistica si Layer2 in special. M-am uitat in vSwitch-ul de pe ESXI mai atent decat m-am uitat vreodata la un switch virtual. La fel si pe portul de pe switch-ul fizic. N-a avut portul ala parte de atata atentie in viata lui.

Cablu direct merge, prin switch nu. Serverul de DHCP zicea ca oferea adrese IP clientilor, da aia nu faceau ACK. Si nu intelegeam de ce. De ce n-ar da? Le placea la clienti asa mult de serverul vechi ca protestau?

Pe la opt seara am cedat si m-am dus acasa deja aveam idei de schimbat cariera.

Am ajuns acasa, am desfacut o bere, am re-vazut jumate de Avengers si inainte sa ma culc am zis sa mai iau o data meniurile de pe switch la rand, chiar si optiunile alea care nu ar avea de ce sa se se aplice.

Si-am gasit ca pe switch exista un meniu de DHCP care are o optiune sa blocheze raspunsurile de DHCP de la adrese MAC necunoscute si doar sa accepte adrese permise. Adica scris MAC-ul acolo cu liniuta.

Primul MAC era pus acolo, pe al doilea l-am pus eu dupa alta criza de draci.

Unele zile…

accessibility

Eram Duminica un pic plictisit asa ca era mega cald p’afara si puteam sa ies afara doar dimineata sau seara. Cand ajung p’aci pe insula am tendinte din astea hipsteresti si de data am zis ca gata jmecheria, trebuie sa-mi iau si eu AirPods din astea noi care se incarca wireless. M-am plimbat cu bicicleta pana prin Chelsea ca stiam ca e un Apple Store acolo.

Si cum ma uitam eu p’acolo ca nu stiam la ce etaj sunt castile, m-a abordat o tanti care avea un “service dog” (habar n-am cum se cheama in roamana) pe langa ea si ma intreaba ce vreau. Cum mai nou asa mi-a trecut un pic frica de caini, m-am gandit ca pot sa mangai cainele, da avea un dictai semnul pe el cu “don’t pet” si m-am abtinut.

I-am zis ce vreau si a inceput jmecheria cu telefonul, ca in aplicatia a astora de vanzari ai meniuri, trebuie sa bagi parole etc. Si aci s-a terminat jemcheria, ca a inceput telefonul sa vorbeasca si s-o intrebe chestii si raspundea prin gesturi super simple, gen vrei sa dai click pe al patrulea meniu, aratai patru degete la telefon si stia ce vrei. Ai de baga o parola si nu vezi tastele virtuale pe ecran? Nici o problema, poti sa scrii litere si se prinde telefonul daca e litera mare sau mica si iti zice ce-ai scris. Daca nu a inteles ok, ii faci semn cu degetul si sterge si mai incerci o data si stie si unde ai ramas.

S-a miscat tanti aia cu telefonul cu capabilitatile alea de Accesibility mai repede decat multi din alti vanzatori cu care am avut de a face.

Versiunea pentru hateri: voiam sa ma laud ca mi-am luat AirPods din alea scumpe si nu stiam cum.

anna

Super misto filmul. Productie europeana din ce mi-am dat seama, dar Luc Besson asta stie sa faca filme. Cu execeptia faptului ca au incercat sa-l faca in genul filmelor dupa Agatha Christie si au cam futut-o un pic cu timejump-urile si plot twist-urile, e super jmecher filmul. Si are si coloana sonora calumea. Are un inceput mai greoi asa, dar dupa compenseaza maxim.

Sa zicem ca mi-a spalat ochii dupa Spiderman si MIB.

mib international

Efecte misto, povestea e un pic enervanta si cam atat. Chris Hemworth a ramas cu stilul de jucat ca in Thor, cam cum face Jason Momoa in toate filmele.

Presimt ca urmatorul film o sa fie WIB, ca tot au bagat pisaturi si apropo-uri de politically correctness in film.