Pentru ca nu am caldura, apa calda si nici Internet de cateva zile, am reusit sa termin de vazut serialul Toward de Terra si acum, cat prind o ora de Internet, sa fac un scurt review.

Toward the Terra e povestea oamenilor din viitor, controlati de masini, incercand cu ajutorul controlului masinilor sa isi elimine slabiciunile. O parte dintre ei dezvolta insa capacitati deosebite, numite Mu-factor, care-i face superiori celorlalti, buni telepati, buni luptatori. Serialul e lupta dintre oamenii “normali”, care se agata de un sistem informatic pentru a putea avea o directie in viata si oamenii Mu, care indraznesc, cel putin o parte din ei, sa isi decida singuri soarta si sa lupte pentru libertate. In episodul final se va vedea ca toti sunt oameni, pana la urma.

Mai presus de placerea de a vedea o poveste interesanta si un anime bine facut, m-a impresionat evolutia personajului Keith Anyan, “the bad guy”, un om perfect din punct de vedere genetic, programat genetic de si ca o masina, cu reactii logice si calculate, un strateg perfect si un luptator fara sentimente. Imi aminteste de placerea mea de lucra cu masinile, pentru ca au reactii previzibile si bine descrise, pentru ca nu e loc de erori, sau de sentimente. Oamenii gresesc, erorile sunt prin definitie umane, masinile sunt reliable si safe… Concluzia serialului de 24 de episoade este ca oamenii sunt cei importanti, dorinta lor de a trai, puterea de sacrifiu pentru ceilalti si puterea de a iubi. Realizand acest lucru, Keith ajuta la distrugerea sistemului alaturi de personajul principal, Jomy, si alege sa spere in puterea de a reusi a oamenilor.

Sper sa pot si eu sa invat ceva din seriale de genul asta…ca pana una-alta, revin la Asterisk-ul meu drag. Pe ordinea de zi: IVR, Megaco, Skinny, H323, H248, DVPN si IPsec NAT-T

Tags: viata