Am cumparat cartea asta vara trecuta, din gresala. Cat am stat in Strasbourg, la internship, am avut ocazia sa vizitez frumoasa statiune din Baden-Wuerttemberg si m-am indragostit de ea, mai ales de baile si saunele de acolo. Dupa ce am citit postfata insa, mi-am dat seama ca romanul nu e nici pe departe o carte turistica, ci o lucrarea memorialistica despre Dostoievski.

Medicul Leonid Tipkin isi imagineaza calatoria cuplului Feodor si Anna Dostoievski in 1867, in Baden-Baden. Cei doi chiar si-au petrecut acea vara in Germania, insa Tipkin putea numai sa-si imagineze calatoria si evenimentele petrecute acolo. Romanul publicat de Humanitas descrie demonii lui Dostoievski, patima lui pentru bautura si jocurile de noroc, precum si sacrificiile sotiei lui, pentru a ramane alaturi de Feodor si a-l ajuta sa treaca de perioada aceasta.

Mi-a placut povestirea, descrierea evenimentelor, dar mai ales descrierea sentimentelor celor doi, a situatiilor de cuplu, a sacrificiilor pe care le fac unul pentru celalalt… Cele mai multe aspecte ale povestirii seamana mult cu stilul dostoievskian, prezenta “patimii”, a “petei de nebunie” caracteristica demonilor lui Dostoievski, pata care pune stapanire pe constiinta individului si il determina sa faca lucruri reprobabile, atat de catre societate, cat si de sine insusi.
Ideea centrala, cel putin asa cum am simtit-o eu citind romanul, este aceea a sublimarii artistului, in realitatea acelui secol, din lipsa posibilitatilor financiare de afirmare. Mi se pare trist ca mor artisti, ca, pana la urma, poate in fiecare zi moare un geniu, nu fizic, ci trebuind sa faca altceva decat a-si exercita genialitatea artistica.

Am urat sa invat comentarii la romana, in scoala; cred ca sistemul “educational” din Romania te departeaza rapid de placerea de a citi o carte buna, insa daca reusesti sa treci peste asta si sa citesti o carte, O vara la Baden-Baden merita investitia de timp si de efort.

Tags: carti, interesant, spare time