E povestea unui tanar student la Drept din Japonia, unul dintre olimpicii nationali ai tarii si fiul inspectorului sef al politiei. Urmarind pe unul dintre criminalii lasati liberi de “justitia” japoneza, Yagami Light gaseste un carnet pe care scrie “Desu Noto” (Death Note), cu indicatii despre cum poate fi folosit: daca scrii numele unei persoane in acel carnet si ai in minte fata acesteia, persoana va muri in 40 de secunde, facand atac de cord. Daca in urmatoarele 40 de secunde incepi sa detaliezi aspecte referitoare la moartea acesteia, ai inca 6 minute pentru a face aceste descrieri.
Tanarul testeaza veridicitatea carnetului pe cativa criminali raportati la stiri, si vede ca se afla in posesia uneltei perfecte pentru a crea o lume mai buna, o lume in care criminalii nu mai scapa nepedepsiti. Alaturi de carnet apare si Ryuk, un death god (shinigami), posesorul de drept al carnetului, pe care numai Light il poate vedea. Asa incep sa dispara, unul cate unul, cei mai cunoscuti criminali worldwide. O echipa de investigatii este alcatuita, sub conducerea tatalui lui Light si a unui tanar geniu, “L” /Ryuzaki; acestia il suspecteaza pe Light ca fiind misteriosul judecator, iar evenimentele care decurg de aici imi amintesc de un joc de sah.
Mi-au placut animele, si imi place si filmul (care pe alocuri distorsioneaza povestea initiala) . Abia ce am vazut prima parte; dar cum vreo 3 zile stau acasa, pe antibiotice, trebuie sa o vad si pe a doua.
Si cum veni vorba de Death Note, tare mi-ar placea si mie o jucarie din asta. Atunci chiar as avea un motiv sa-mi iau televizor si sa vad cum ii cheama pe iubitii nostri parlamentari si guvernanti. Cred ca as incepe cu Adrian Nastase, ca tot vindea el pe bucati Romania …..humm… sau cu deputatul acela care se ocupa de back-up-ul BNR pentru imprumuturile interbancare – pentru ca la 60 de ani nu e chiar normal sa se dea la tinerele auditoare financiare.
btw…cum tot se apropie ziua mea, poate primesc o jucarie din asta…I’ll let you know if I do :p
Tags: Add new tag, impresii, jucarii, passion
Se pare ca articolul meu de pe blog, postat acum ceva vreme buna, despre Capoeira: capoeira-amintiri, a atras atentia tocmai persoanei despre care scriam in articol, instructorul Florin Leu de la scoala de Capoeira din Resita.
Dupa o scurta conversatie cu domnul instructor, se pare ca am avea instructor… 
Partea frumoasa e ca toata faza e super profitabila pentru noi…dpdv bani de dat …ca tot e criza; omul respectiv va trebui sa vina de 1-2-3(?) ori pe luna in Bucuresti, pentru “hands-on”-uri, restul se pare ca va fi pe casete video. Oricum, cred ca putem negocia . Eu sunt responsabila pe Bucuresti, deci vorbiti cu mine 
btw: ne trebuie sala
Pana una-alta, omul asteapta un raspuns de la noi. 
Ce parere aveti?
Tags: arte martiale, passion, spare time
