Tags: draci, passion

Am regasit un album mai vechi…

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=PRPrtClpxPA[/youtube]

Pentru cei care si-i mai amintesc pe baietii de la Agathodaimon, in special Vlad care e acum in Ra-Geniu Pustiu. Niste romanashi (defapt, cred ca doar Vlad era roman, restul erau nemti) care au incercat sa puna pe muzica versurile lui Eminescu…Piesa de mai sus e dupa Minulescu, si se cheama Romanta noului venit.

Veniti, sa V-aprind in suflet lumina stinselor faclii
Si-n versuri fantasmagoria si vraja noilor magii
Iar cinturile voastre cu care azi cersiti o piine
Sa le cunun cu stralucirea aurorelor de miine

Dar poarta a ramas inchisa la glasul artei viitoare!

Iar din cele de Eminescu, imi amintesc de Epigonii, poezia mea preferata

O, sfinte firi vizionare
Ce faceati valul sa cînte, ce puneati steaua sa cînte
Ce creati o alta lume pe asta lume de noroi
Prosti si genii, mic si mare, sunet, sufletul, lumina
Toate-s praf, lumea-I cum este… si ca dînsa sîntem noi.

Tags: muzica, passion

In acest week-end am facut cu monsieur un maraton al filmelor, dupa cum se poate vedea la el pe bloggy. Din fericire pentru mine, doua dintre filme au fost cu actrita mea preferata, Jodie Foster, iar celelalte super bine alese. [Nota: Trebuie sa revad Nell, unul dintre primele filme ale lui Jodie Foster, cel mai bun, dupa parerea mea.] Mi-a placut “I love you, Man”, dar cel mai si cel mai tare mi-a placut “The pursuit of Happyness”, pe care nu stiu din ce motive, dar nu-l vazusem pana acum. Mi-a placut sa-l vad pe Will Smith intr-o postura de erou, dar alta decat cea de erou din “Hancock”, poate mai apropiata de cea din “Seven Pounds”, un rol foarte bine jucat si foarte captivant.

Imi plac filmele astea, care te pun pe ganduri la final, te fac sa-ti pui intrebari, pe care nu le urmaresti doar ca apare una dezbracata acolo Ma gandeam …oare eu sunt fericita? Dar…mai important decat daca EU sunt fericita, este daca cei dragi mie sunt fericiti, in special, daca eu sau ceea ce fac eu sau macar putin din ceea ce fac eu, ii face sau nu fericiti. Apoi ma gandeam, ca eu mereu is copil-problema, oare ma voi stabili si eu vreodata la “casa mea”, cum se zice, sa am familie si kinder/kinderi? Oare voi fi in stare sa-i cresc, sa-i educ, sa le creez niste directii prin care sa se dezvolte intelectual si spiritual, sa fie niste oameni de onoare, capabili sa se faca respectati…etc? Si, daca vreodata as fi in situatia din film, oare as avea moralul atat de tare, incat sa lupt atata pentru copilul meu? Oare as putea sa fac atatea sacrificii, sa nu dorm, ca sa muncesc/invat, sa am 2 job-uri, sa alerg, sa ma lupt, sa rezist, si in tot acest timp sa imi  mentin o atitudine parinteasca corecta fata de acel copil?…sau as abandona, precum mama lui Chris cel mic, din film?

Tags: fun, passion