Archive for August, 2009

20
Aug

duality

   Posted by: cristina_crow    in media-culture

YouTube Preview Image

Tags:

18
Aug

Big In Japan

   Posted by: cristina_crow    in media-culture

Mi-era dor de Guano Apes… :d

Tags: ,

18
Aug

Cisco – sau un alt fel de Windoza

   Posted by: cristina_crow    in technical

Se da una bucata s72033-ipservicesk9-mz.122-18.SXE1.bin

Buna bucata de timp (vreo saptamana sau doua adica) functioneaza OK. Singurul lui task e sa ruteze intre niste vlan-uri si pentru anumite IP-uri sa faca un nat static.

Ieri pur si simplu nu mai facea nat. Da-i, investigheaza, cauta in config (nu am numai eu acces la el, mai face si alta lume confige pe el). Nemaistiind ce sa fac, ajung la solutia suprema (zic eu, din activitatea mea de 2 ani jumate de lucrat pe Windoza), anume: “hai sa-i dam restart”. Adun pe toata lumea care il mai foloseste si le cer acordul.

Buun, vine ziua (ora/minutul) cea mare…Dau reload. Si… ca sa vezi: MERGE!

La naiba, pentru unele device-uri de pe lumea asta, si pana sa faci un amarat de nat static chior is sometimes _too much_.

Tags: ,

11
Aug

poze cu mine

   Posted by: cristina_crow    in travel

prin turcia – bodrum

Tags: ,

9
Aug

turcia

   Posted by: cristina_crow    in travel

Se pare ca sunt in vacanta pana la urma. Si mai exact in Turcia. Stiind ca am si eu de scris pe blog despre vacanta…imi dau seama ca nu stiu ce sa scriu. Pozele sunt la monsieur pe site, la fel si agenda fiecarei zile. Hotelul e Arinna, din  Bodrum, 4 stele – dragutel.

Oamenii sunt foarte amabili si veseli si frumosi. Astazi ne plimbam prin statiune si oamenii ne tot invitau sa intram la ei in magazin, restaurant sau ce aveau ei acolo. Un nenea chiar ne-a intrebat de unde suntem. La auzul numelui Romania s-a oprit o fractiune de secunda si a zis “buana seara”. Frumos. Mai rar prin Romanik amabilitati din astea. Mi-as face tatuaj…o reminiscenta a adolescentei mele “rebele” :P …insa stiu bine ca ma voi plictisi repede de el asa ca mai bine ma abtin…apoi am de facut operatii ca sa-l scot si nici macar nu stiu daca se poate. In rest, multe tarabe cu fake-uri…dar e si asta un farmec al acestui loc. Imi place aici.

Azi a fost naspa, ca lui monsieur i-a fost rau, de la prea mult soare si nu stiam ce sa-i fac sa nu-l mai usture :( Nu sunt buna de doctorita/asistenta si am asistat neputincioasa la chinul bietului tiran. Sper sa-i treaca repede si sa ma poata tine in brate. (Interesul poarta fesul, you know :P ).

O sa inchei aici cu postarea. Ma doare un pic capul de la soare…dar o sa-mi treaca…Pentru alte detalii, probabil o sa scrie monsieur pe unde-a mai fost el …si cu poze.

Tags: ,

4
Aug

in vacanta

   Posted by: cristina_crow    in personal

Cred ca primul lucru care trebuie mentionat despre vacanta noastra (adica a mea si a lui monsieur) este ca fiecare si-a gasit drogul si se pune pe consumat la greu.

Mai exact, monsieur: Aircraft carrier U.S.S. Ronald Reagan

Iar eu ma lupt cu niste puzzle-uri. Pentru ca nu mi-am gasit unul cu mii de piese si o pisica frumoasa, azi, in Auchan, am recurs la JigZone. Variantele de 247 de piese in stil triunghi sunt _criminale_

jigzone

Tags:

2
Aug

abandon

   Posted by: cristina_crow    in thoughts

Era cinci si ceva, venisem pe la 8 jumate, iar seara precedenta plecasem la 11 si ceva, luata cu forta de monsieur. Plec, nu mai pot, ma doare capul,  e ultima mea zi…Ultima inainte de vacanta… Imi iau hainele de fitness de la etajul 6, camasile de la Naracamicie prinse pe muchie de cutit la reducere. Preferata mea, o camasa gen kimono, redusa de la 350 ron la 100 ron. Ma indrept spre casa, prin Cismigiu. Privesc in gol in jurul meu, oamenii de prin parc. Trag de plase, mi-e cald, as vrea sa ajung mai repede acasa, la racoare. Sper ca sora mea mi-a pregatit ceva rece de baut.

Apoi ma razgandesc, Angst, si schimb spre Universitate. E foarte foarte cald, trec Walter Maracineanu, 178-ul vireaza incet si greoi spre capatul de linie, ca un gandac mare si obosit, iar taximetristii obositi motaie la volanul gandacilor lor galbeni care se coc in soarele dupa-amiezii. Schimb plasele in mana si merg spre Novotel. Vad din nou reclama mare care indeamna pe femei sa poarte rochii si tocuri. Stai asa…sa vezi ce o sa mut eu echipamente printre rackuri in rochia aia imensa de satin roz si pantofii cu tocuri de 13 cm. Fereastra mare de la CEC Bank imi fura pentru o clipa reflexia, citesc afisul cu “Prima casa” si apoi uit. Casa mea, frumoasa, cu flori multe, cu pitici in livada, cu pomisori si o pisica frumoasa si iubareata…uneori mi se pare atat de departe, mi-e greu sa mai si sper sa o am…in fata la Novotel ma opresc instinctiv in fata terasei, au radiatoare cu apa rece, mi-e bine, rasuflu putin, pornesc din nou, ma impiedic, ca intotdeauna, de primul damb ceva mai inalt peste care dau pe strada. As vrea sa ma opresc la Demmers Teahaus, sa cumpar ceva bun, dar trec mai departe fara sa-mi dau seama, apoi o florarie frumoasa, imi aluneca ochii pe buchetele de trandafiri albi si galbeni, care zambesc fericiti asteptand amurgul. Nu stiu cum traversez…sunt undeva la Universitate, ma lupt sa stau treaza, sa stiu pe unde ma aflu, sa tin minte unde trebuie sa ajung… Aaaaa, trebuia sa mai pun niste bani la banca…dar precis au inchis toate bancile…azi e sambata, doar. Ah, nu e sambata, e vineri, vin de la job si ma duc. Incerc sa-mi amintesc unde…nu stiu, doar merg. Nu ma mai deranjeaza zgomotul masinilor, claxonatul si injuraturile soferilor bucuresteni nervosi. Le aud foarte bine, ca si pana acum, dar nu ma mai ating, parca trec prin mine.

Nu vreau decat sa ajung mai repede. Ce bune-mi sunt picioarele astea. Ele stiu sigur unde merg. Ma duc acolo cu exactitate, nestiutoare sau indiferente la faptul ca mintea mea a incetat sa le mai controleze, ca vointa mea a ramas undeva la birou, alaturi de configul ala complicat de EAP-AKA pe care nu am reusit sa-l termin. E mai bine asa, nici nu stiu cum ajung in 104, dupa o perioada pe care nu as putea-o estima de stat in picioare si holbat in gol, la cer sau la asfaltul incins. Undeva in minte se aude inca piesa cea mai recent ascultata…”Il me dit que je suis belle…qu’il n’attendait que moi…Il me dit que je suis celle…Juste faite pour ses bras…” Stiu ca trebuie sa ajung, sa stau in brate si sa fiu alintata. Merg spre locul in care imi este _bine_, dupa o lunga perioada de timp in care numai bine nu mi-a fost. Nu mai sunt doar eu, aiurea prin orasul asta mare si strain, acum ma duc _undeva_ si imi este _bine_.

Si vine vacanta, prima mea vacanta, adica un concediu pe care mi-l iau fara sa stiu ca ma asteapta cursuri de facultate sau master, proiecte la Oracle sau Java si nici examene. O sa stau degeaba, SPER sa stau degeaba, sa vad si eu cum e cu statul asta degeaba, oamenii spun ca ar fi interesant…Aproape am ajuns, vad RBS-ul de aici, atat de aproape…o sa uit de tot si o sa ma abandonez racorii cu mireasma de Provence de la Sabon…

Tags: ,