Eh, ce sa-i faci, suntem oameni, ne plictisim si cautam mereu ceva nou si provocator. Secretul este sa-ti alegi o pasiune dintr-un domeniu pe care nu il vei stapani in timpul vietii

@Cristina exact Dacă cumva reușesc să termin cu Linux-ul, am la coadă niște BSD-uri și Solaris

Mie imi place entuziasmul lui Ovidiu. Cristina largeste domeniul ca sa-si caute noduri. Eu sunt prizonierul unor idei fixe. Consider ca pasiunea e cautarea unor raspunsuri, la ecuator. In functie de intensitate, putem plasa interesul, la polul nord si dragostea pentru celalalt, la polul sud.. Pitic fiind, am fost luat la pescuit o singura data. Insotitorii, pensionari fiind, mi-au lasat asta pe umeri imediat ce le-a aparut bastonul.. Au inceput sa apara magazine de specialitate vis-a-vis de mine. M-am apucat sa citesc singura revista din domeniu. Am ajuns repede departe, n-am avut balti si a trecut pe linie moarta. M-am inscris la cursuri de informatica. Foarte misto. Dar imi vin de la sine, ar trebui sa-mi gasesc ceva care sa ma motiveze sa ma dezvolt peste conditie. Mi-am lasat parul lung. Surpriza, conflicte cu toata lumea! Psihologie organizationala : vanator de capete vreau sa ma fac. In regula, scap de real, dau la psihologie, termin psihologia in cautarea unui raspuns. Acum mi se spune ca sunt un geniu, un mastermind si ca e pacat de mintea asta a mea. De ce sa ma compromit si sa fac lucruri in procese terapeutice?! Cauta legauri: Medicina, in regula mi-am zis.. Chimia si biologia m-au facut sa indragesc imunologia. E si activa, are si manifestari si proprietati de studiat, e si la nivel de molecula, e perfect. Serios? Se apuca Razvan sa faca altceva: Ca are nevoie de o pasiune, una pe care sa n-o murdareasca intr-un sistem. Si acum invat singur limbaje de programare. Imi place lumea open-source de foarte mult timp. De la o vreme, e cam innorat peisajul. Dar retele nu stiu deloc. Nu am unde aplica. Se pare ca sunt pragmatic. De ce caut insa un raspuns, daca raspund tot in felul meu? De ce consider ca cineva trebuie sa faca ceea ce i se pare greu pentru a-si acorda valoare? Chiar ne alegem meseriile dupa ceea ce avem la degetul mic? Pana la un urmator raspuns, sunt un caz particular. Aleg calea de mijloc, ma voi indrepta spre domenii de nisa.

1. Pe mine mă ajută întotdeauna o pauză
2. Ce mai cauţi ţopăind prin birou atunci? )

PS: am uitat sa mentionez ca am trecut si eu prin momente similare – nu legate de Linux trebuie sa recunosc – insa a gasi noi si noi provocari, lucruri care sa ma atraga la ceea ce faceam a functionat. Uneori le-am indentificat eu. Alteori lucrurile au venit cumva din afara (noi clienti, campanii aprobate etc. – fiecare cu domeniul sau).

Somalia/Phone Sex Operator?

Imi cer scuze. Comentam vizavi de unul dintre mesaje, iar actiunea mi-a fost echivalata ca idee.

Nu e vorba de o mentalitate de roman. Dar e adevarat ca sunt multe lucruri care merg prost si apare fenomenul intaririi. Asta daca tot discutam doar despre determinism si in-determinism si continuam sa excludem non-determinismul.

In non-determinism apare mentalitatea. Mentalitatea de invingator presupune, in fotbal, sa disconsideri mediul, sa nu mai vezi unde te antrenezi, sa uiti ce spune televizorul, ce spun cei care vin sa investeasca in infrastructura si ce spun cei 22 de milioane de antrenori. Si e sport de echipa. Nu vaslesc cu pagaia rupta, joc in nisip cu alti frustrati cu zilele numarate si cu gandul la performanta. Iar performanta se pare ca se face in alte parti. Nici nu mai conteaza unde. Sa fie departe de aici. Nu ne place cum traim si mediul e vinovat. Gresit. Cat de important e sa iti dai seama ca pasiunea ta=tu cand esti singur?! Singur la figurat.

Nu e redundant? Da, ea e o explicatie exact pentru fenomenele care apar cand nici nu iti mai explici de unde ai atatea resurse si de ce esti atat de disponibil.

Nu cred ca s-a discutat off-topic. A fi sau a nu fi, aceasta este intrebarea, spunea cineva. Cineva spune pasiunea e moartea mea. Cineva spune moartea caprioarei. Cineva spune moartea pasiunii.

Mi-a facut chiar placere.

Stiam eu ca cei mai mari filosofi sunt la bazele lor niste “realisti”(IT-isti):))

“a change is as good as a rest”

http://en.wikipedia.org/wiki/Attention_Restoration_Theory

Fă lucruri diferite … aici intervine imaginaţia …

Ieşi din rutină, citeşte o carte “altfel”, fă altceva (din domeniul în care lucrezi … ai ce alege). Citeşte cărţi de politică, sociale, sf, etc (nu IT că limbajul e de fel retardat în cele mai multe cazuri … motivele implică discuţii ample …)

Plimbă-te, prin parc peste tot … fă poze … acum nu tre’ să iei “latest and greatest shit for that” (a compact camera will do)

Vizitează muzee (îl recomand pe cel al Ţăranului Român – foarte frumos), galerii de artă … mergi la teatru.

Dacă te plictiseşti poate începi un proiect pe sourceforge (total diferit de ceea ce faci) sau poate faci o traducere în română a aplicaţiei tale preferate …

Ascultă alt gen de muzică …

Cum zicea Freddie Mercury: “so much to do in one lifetime”

Ai ce face … să vrei doar!

Drumul tău nu e neapărat “IT related” … doar nu eşti prizonierul tehnologiei.

Mă opresc … o avea si controlul ăsta limită de caractere ( –> deci IT-ul e limitat )

Baftă!

Sa vezi cum e cand ajungi la 30 de ani )

totdeauna ce e prea mult strica.
asta zic batranii si eu tind sa-i cred, macar ca pe majoritatea batranetea ii sclerozeaza!
altfel… sa iti exerciti pasiunea in imperiul lui “trebuie” devine necesitate, parerea mea.