Cartea mi s-a parut geniala si regret ca nu am citit-o mai devreme. Iar Stephen Hawking nu mai are nevoie de nicio prezentare.

Aseara am citit Concluziile si scurtele observatii despre vietile lui Einstein, Galilei si Newton.

Ca si la Michio Kaku (Fizica imposibilului), si in Hawking gasesc acel om pasionat de cunoastere, de intelegere, pasionat de a arata si a invata si pe altii, de a-i face mai buni, de a-i face sa cunoasca mai mult si mai multe. Mi se pare genial ca un om destept si instruit imparte din cunostintele sale cu ceilalti si isi doreste mai multa cunoastere.

In ultimul paragraf din Concluzii, dupa ce descrisese cu parere de rau ca cei mai multi oameni nu sunt interesati si nici competenti sa inteleaga si sa discute probleme filosofale si fizico-matematice despre crearea si existenta Universului si a Omului, Hawking isi manifesta totusi optimismul ca, poate si prin cartea lui, dar mai ales prin progresul stiintei, la un moment dat toti vom fi capabili sa ne punem intrebarea primordiala: “De ce?”

Tags: passion, science