Pentru prima data in viata, as far as I can remember, am mers si eu in Cluj. Cred ca mai fusesem cu ai mei, cand eram micutza de tot, dar nu-mi amintesc mare lucru. Am ajuns pe seara, asa ca mare lucru din oras nu am vazut inca, poate astazi, printre “pauzele” de invatat pentru examene.
Mai interesant pentru moment este mica escapada propusa de monsieur la Cascada Lotrisor, unde am intrat fara nicio problema, nimeni sa ne intrebe ce e cu noi la accesul in parc. O singura masina venea din sens contrar (de sus), de pe cararea ingusta cu bolovani pe care abia de avea loc o singura masina, carare alunecoasa, cu multe portiuni complet acoperite de gheata si cu paraie cu apa curgand lejer de-a lungul ei.
Avand in vedere ca drumul era foarte prost, s-a decis de comun acord si cu vot democratic sa ne intoarcem. Zis si facut, ne intoarcem.
Posturi care merita mentionate:
1. eu admirand raul din josul drumului – sin incercand sa ma arunce in prapastie;
2. eu cu ghete cu toc de 7cm – sin care ma pune sa merg in fata masinii, sa testez terenul: adica unde e alunecos sa aiba mai multa grija cum conduce;
3. eu (cu aceleasi ghete pomenite mai sus, si un tricou cu maneca scurta, de care am uitat sa pomenesc) – sin (de la volanul masinii) dand indicatii: “muta si tu bolovanul ala!”
eu(mergand ca un sclav in fata masinii): “unde?”
sin: “ia-l si arunca-l in prapastie”
Era un bolovan mare pe care abia il ferisem la urcare. Il iau si il arunc in prapastie. Am uitat sa relatez ca burnitza, drumul era ud, plin de frunze ude, alunecoase si pline de noroi, noroi care nu a ocolit nici pe prietenul meu bolovanul mai sus mentionat.
eu: “cool! acum sunt plina de noroi” (deschid usa masinii si dau sa ma urc, apucand un servetel din portiera)
sin: “stai!” (si arata zambind smechereste spre drum) “mai sunt bolovani 10 metri mai incolo”
Pun o mutra nervoasa si ma duc (in aceleasi ghete dragi) sa mut bolovani.
Dupa inca vreo 10 bolovani mutati, astept pe sin sa opreasca masina (cu care tocmai ce trecuse de portiunea – acum FARA bolovani), astfel incat sa ma urc si eu. Aaaaarsh! Ti-ai gasit, sin al meu ii da inainte si imi face voios cu mana.
Concluzia: prietenul meu este un TIRAN fara suflet si care incearca sa ma omoare! X(
Tags: Add new tag, nervi, pto, viata
