Niciodata nu am neglijat sau ignorat inteligenta emotionala. Este un aspect al personalitatii unora* dintre noi care ajuta foarte tare in relatiile interumane. Sunt mai multe feluri de inteligenta, iar oamenii care poseda si pe cea emotionala se adapteaza foarte bine in societate si isi fac usor relatii si prieteni.

Ce te faci insa cand, desi exista inteligenta emotionala, lipsesc cu desavarsire alte forme de inteligenta? Eu cred ca uneori te poti descurca doar cu ajutorul inteligentei emotionale. Pana la urma, sunt carute intregi de prosti gata sa fie fraieriti de un sales-person (to be politically correct) mai dibaci sau de o fusta scurta sau un decolteu mai generos. Am trait printre altfel de oameni vreo 4 ani, in ASE, so I know what I am saying. Ba mai mult, m-am mai manechinuit si pe la cercurile de jurnalism, alaturi de don’soare pline de inteligenta emotionala (care mai deborda si prin decolteuri) si care apoi au urmat cariere de succes la posturile locale sau mai putin locale de TV.

Nu stiu daca din pricina urateniei mele proverbiale (intrebati si voi pe cei care ma cunosc sau uitati-va aici) sau a lipsei implanturilor sau poate si a unui dram de bun simt si afectiune pentru o anumita persoana din viata fiecarui om – anumite zone ale corpului sunt displayate numai in fata aceluia, dar aceste manifestari de inteligenta (sic!) m-au cam lasat rece, poate m-au si dezgustat pe alocuri. De aceea m-am indreptat spre o lume “de ciudati” cum le zicea un CEO la un moment dat, o lume in care am incercat sa caut aprecierea unanima, sincera si nereprobabila a unor oameni care poseda in primul rand inteligenta matematica si al caror respect cantareste mai mult decat banii sau recunoasterea sociala a unor indivizi indoielnici.

Iar postul asta, desi cand am inceput sa-l scriu nu era neaparat un indemn la sinceritate si apreciere pentru tehnicianul de retea/sistem care “vine si uneori doar apasa CAPS LOCK but..hey..hey!!…suddenly my password works”, cat la a fi mai drastici in aprecieri si a avea cerinte mai mari de la noi si de la cei din jur.

Tags: aiurea, ganduri

Era cinci si ceva, venisem pe la 8 jumate, iar seara precedenta plecasem la 11 si ceva, luata cu forta de monsieur. Plec, nu mai pot, ma doare capul,  e ultima mea zi…Ultima inainte de vacanta… Imi iau hainele de fitness de la etajul 6, camasile de la Naracamicie prinse pe muchie de cutit la reducere. Preferata mea, o camasa gen kimono, redusa de la 350 ron la 100 ron. Ma indrept spre casa, prin Cismigiu. Privesc in gol in jurul meu, oamenii de prin parc. Trag de plase, mi-e cald, as vrea sa ajung mai repede acasa, la racoare. Sper ca sora mea mi-a pregatit ceva rece de baut.

Apoi ma razgandesc, Angst, si schimb spre Universitate. E foarte foarte cald, trec Walter Maracineanu, 178-ul vireaza incet si greoi spre capatul de linie, ca un gandac mare si obosit, iar taximetristii obositi motaie la volanul gandacilor lor galbeni care se coc in soarele dupa-amiezii. Schimb plasele in mana si merg spre Novotel. Vad din nou reclama mare care indeamna pe femei sa poarte rochii si tocuri. Stai asa…sa vezi ce o sa mut eu echipamente printre rackuri in rochia aia imensa de satin roz si pantofii cu tocuri de 13 cm. Fereastra mare de la CEC Bank imi fura pentru o clipa reflexia, citesc afisul cu “Prima casa” si apoi uit. Casa mea, frumoasa, cu flori multe, cu pitici in livada, cu pomisori si o pisica frumoasa si iubareata…uneori mi se pare atat de departe, mi-e greu sa mai si sper sa o am…in fata la Novotel ma opresc instinctiv in fata terasei, au radiatoare cu apa rece, mi-e bine, rasuflu putin, pornesc din nou, ma impiedic, ca intotdeauna, de primul damb ceva mai inalt peste care dau pe strada. As vrea sa ma opresc la Demmers Teahaus, sa cumpar ceva bun, dar trec mai departe fara sa-mi dau seama, apoi o florarie frumoasa, imi aluneca ochii pe buchetele de trandafiri albi si galbeni, care zambesc fericiti asteptand amurgul. Nu stiu cum traversez…sunt undeva la Universitate, ma lupt sa stau treaza, sa stiu pe unde ma aflu, sa tin minte unde trebuie sa ajung… Aaaaa, trebuia sa mai pun niste bani la banca…dar precis au inchis toate bancile…azi e sambata, doar. Ah, nu e sambata, e vineri, vin de la job si ma duc. Incerc sa-mi amintesc unde…nu stiu, doar merg. Nu ma mai deranjeaza zgomotul masinilor, claxonatul si injuraturile soferilor bucuresteni nervosi. Le aud foarte bine, ca si pana acum, dar nu ma mai ating, parca trec prin mine.

Nu vreau decat sa ajung mai repede. Ce bune-mi sunt picioarele astea. Ele stiu sigur unde merg. Ma duc acolo cu exactitate, nestiutoare sau indiferente la faptul ca mintea mea a incetat sa le mai controleze, ca vointa mea a ramas undeva la birou, alaturi de configul ala complicat de EAP-AKA pe care nu am reusit sa-l termin. E mai bine asa, nici nu stiu cum ajung in 104, dupa o perioada pe care nu as putea-o estima de stat in picioare si holbat in gol, la cer sau la asfaltul incins. Undeva in minte se aude inca piesa cea mai recent ascultata…”Il me dit que je suis belle…qu’il n’attendait que moi…Il me dit que je suis celle…Juste faite pour ses bras…” Stiu ca trebuie sa ajung, sa stau in brate si sa fiu alintata. Merg spre locul in care imi este _bine_, dupa o lunga perioada de timp in care numai bine nu mi-a fost. Nu mai sunt doar eu, aiurea prin orasul asta mare si strain, acum ma duc _undeva_ si imi este _bine_.

Si vine vacanta, prima mea vacanta, adica un concediu pe care mi-l iau fara sa stiu ca ma asteapta cursuri de facultate sau master, proiecte la Oracle sau Java si nici examene. O sa stau degeaba, SPER sa stau degeaba, sa vad si eu cum e cu statul asta degeaba, oamenii spun ca ar fi interesant…Aproape am ajuns, vad RBS-ul de aici, atat de aproape…o sa uit de tot si o sa ma abandonez racorii cu mireasma de Provence de la Sabon…

Tags: aiurea, viata

Prima chestie care imi vine in cap, e intrebarea…ce inseamna “multi”? Pai, multi inseamna suficient de multi incat sa imi pot cumpara o casa, masina, sa nu-mi fac probleme ca familia mea nu poate trai decent, poate chiar luxos. Multi inseamna indeajuns incat sa pot calatori. Multi nu inseamna sa imi pot permite un avion personal, de exemplu, desi nu as exclude nici posibilitatea asta

Binenteles, cum nu joc la loto si nu’s nici o persoana buna sa fie mare afacerista, iar la capitolul coruptie si afaceri de genul nici nu se pune problema: as da faliment in secunda doi.

Si, sa revenim. Pun pariu ca toata lumea se intreaba ce ar face cu MULTI bani. Pai, eu una mi-as lua o casa, pentru mine, alta pentru ai mei, mi-as lua masina si…as calatori. Iar am citit azi Catavencu, iar am aflat ce petreceri a mai dat Poponet si ce super nunta a avut Maria Marinescu…sau ce-au mai facut smecherii din Dorobanti sau alti smecheri de pe unde-or fi ei. Si nu pot sa nu ma oftic. De ce?

De ce gunoaiele societatii, asteia sau oricare alta, o duc atat de bine, au atat de multi bani, au tot ce-si doresc, iar altii nu au? Daca as avea eu banii Mariei Marinescu as merge in Mexic, as vizita Piramida Lunii, as vizita Piramidele din Egipt, as merge in Islanda sa vad relieful vulcanic care le-a dar numele celor de la DimmuBorgir, as vrea sa vad Atena, as vrea sa vad Marocul…as vrea o tona de chestii, sa bag in cap la mine atat de multa cultura incat sa ma satur si eu, in sfarsit. Nu incep cu fazele demne de Miss Univers, as dona bani pentru saraci sau as construi spitale, desi nu ar fi o idee rea ca atunci cand ai o caruta de bani sa ii folosesti si pentru a-i ajuta pe cei mai putin norocosi.

As vrea sa vad EU, pe VIU, ceea ce filmeaza cei de la Discovery Channel/Travel&Living. Hmm…poate ar trebui sa-mi depun CV-ul acolo…

S-ar spune ca sunt frustrata…Pai, cred ca sunt. Muncesc un an de zile 12 ore pe zi, invat, ma zbat si ma uit ca din toata munca asta abia imi pot plati un concediu de o saptamana. Si asta, dupa ce am strans din salariu, cate putin, timp de jumatate de an. Trec prin fata unui magazin cu haine: “hm, sa-mi iau sau sa nu-mi iau bluza aia. Imi trebuie, ca poate merg la vreun client si nu pot sa apar in tricou portocaliu, dar e 100 RON, poate gasesc mai ieftin in alta parte”. Care ar fi solutia? Pai, una simpla ar fi sa fac si eu ce face Maria Marinescu. Arat bine, capul ma duce, ies si eu cu fetele in Dorobanti si m-o agata si pe mine vreunul cu X5, sau cu Ferrari…sau ce mai e la moda acum. Dar, nu pot. Si iar ma oftic pe ai mei. De ce pana mea mi-au bagat in cap ca trebe sa muncesc si sa-mi castig cinstit existenta? Pe de alta parte, daca nu m-ar fi crescut asa, marele meu vis ar fi fost sa fac blowjob lui Elan, nu sa vizitez ce-a mai ramas din Biblioteca din Alexandria.

Spuneti-mi si mie. Sunt defecta?

Tags: aiurea, draci

I’m on my time with everyone
I have very bad posture

Give me a Leonard Cohen afterworld
So I can sigh eternally

I’m so tired I can’t sleep
I’m anemic royalty
I’m a liar and a thief
I’m anemic royalty

Tags: aiurea

pentru ca tocmai m-am intors din Mall si

cu de la Catavencu zicere:

Cratiţa a murit. Trăiască ţoalele sub presiune

Fiţele vin din slăbiciunea omului, nu din tăria lui, vin din nevoia de a fi admirat, din narcisismul lui feroce… Ele se văd şi prin ce purtăm. Cînd nu există o unitate între personalitate, educaţie, stil şi statutul social poate lua naştere o fiţă sau un prost gust.

Tags: aiurea, fun, prost gust

De la mine se vede parcul…

Soare, lumina, caldura, vara, VIATA. Pe vremea asta as merge in parc, as alerga printre copaci si flori, m-as bucura de soare si de caldura care-mi gadila pielea semi-bronzata.

Am tanjit dupa vremea asta toata iarna, strangand inca un pulover pe mine, dorind atat de mult sa pot iesi afara cu o rochie subtire pe mine.

Chiar trebuie sa fac 50000 de politici de rutare, in loc sa stau la soare, sa ma bucur de lumina si de caldura… Abia astept week-end-ul, vreau sa merg la padure, la un gratar, asa cum faceam cu prietenii  mei acum cativa ani, sau sa ma dau cu barca in Herastrau, sau sa mananc vata de zahar prin Cismigiu sau sa ma joc de-a v-ati ascunselea prin casutele de la Muzeul Taranului. M-am SATURAT de stat in casa, de parca afara m-ar astepta tot frig, ger, zapada, noroi samd.

Tags: aiurea, nervi, viata

La Sibiu. In 2009: http://www.artmaniafestival.ro/

In 2009: My Dying Bride, Opeth, Tristania, Nightwish, Pain!!! In 2007 (parca) au fost Haggard, My Dying Bride, Anathema…

Pentru cei care se pot duce, go for it! My Dying Bride si Opeth chiar merita.

“Descult in Parc” – la Ion Dacian sau “Sase personaje in cautarea unui autor” – la Bulandra.

Sau “Vaduva vesela” – la Opereta. Sau “Privighetoarea si trandafirul” – la TNB.

Sau: who needs culture anyway…

Tags: aiurea, nervi, viata

I had a weird dream last night. Unul din alea…pe care le-am mai avut intr-o vreme. Nu sunt o persoana superstitioasa si nu cred in vise premonitorii, dar pana acum nu s-au inselat. Si de fiecare data, dar, de _fiecare data_, s-a intamplat ceva ce mi-a confirmat senzatia de peste noapte. Dimineata fac ceva stupid, care ma duce la niste descoperiri care-mi confirma visul…

And you realize what a nice life you have…sunt inconjurata de evenimente care ma fac fericita. Ma face fericita sa citesc o carte, sa fac sport, sa fiu alaturi de persoanele dragi.

Dar ce te faci cand cartea e o revista de mana a 15-a, sportul il practici alaturi de un incompetent fals, iar persoanele dragi se uita in ochii tai si te mint?

Well, asta e viata sau…it’s just a wierd feeling…anyway, astia sunt oamenii, de cacat,  nu ai ce sa faci. Se mai intampla.

Tags: aiurea, nervi, viata