Pentru ca au venit ai mei parinti pe la mine si au luat-o si pe bunica. Si, cu toata bucuria de a-i vedea, nebunia care se isca de fiecare data cand ne vedem ma scoate din ritmul meu de duminica dimineata.
“Ti-am adus lenjerie de pat cu Formula 1, ca stiam ca-ti place” ->”Da, mersi, o sa o pun pe pat data viitoare” ->”Hai, mami, desfa-o sa vezi cum e” -> “Nu acum, ca nu e loc, hai sa aducem fotoliile”
meantime: “Vreti cafea??!!” -> noi, tare, in cor: “DAAA!!!”
“De ce tipa?…Hai, mami, ca desfac eu lenjeria. Sa vedeti ce frumoasa e, o am de la fina ..” -> “Nu o mai desface acum, ti-am zis” -> conversatie care dureaza, sisific, inca vreo 5-6 replici, iar rezultatul este o lenjerie de pat imensa, intinsa pe covorul din camera.
Apoi cafea, zahar, frisca, la ibric sau la filtru sau la expresor, fotoliile din piele noi, unde le asezam, cum le asezam, aruncam sau nu biroul actual, luam altul sau nu, ne mai place sau nu frigiderul sau luam altul, “ar trebui sa renovati si voi baia”. Iar ceea ce ma calca pe nervi de fiecare data este faptul ca mama atenteaza la pinguinul si la pisica si mai nou la perna cu Mickey&Minnie de la monsieur.
Nebunie, forfota, agitatie, nervi intr-o dimineata frumoasa de duminica, dimineata in care as fi vrut sa dorm mai mult de 7 jumate …ca in restul saptamanii si sa ma plimb prin Herastrau.
Tags: masochism, nervi, oameni, viata