Azi m-am trezit cu drag si spor la ora 6 jumate, sa merg la exam, sa ma fac doctoranda.  Toate bune si frumoase, exceptand ora mult prea matinala, dar asta este, militarii se trezesc devreme, se pare.

Ajung ca o floricica la ATM, cei de la poarta nu au idee unde sa ma trimita, asa ca ma duc si eu spre locul unde imi depusesem dosarul. Norocul meu ca proful meu preferat, Ion Bica (nu gasesc link la CV, ca l-as publica cu mare drag), tocmai isi parca masina in curtea academiei. Merg la locul cu pricina, la examenul de engleza. Toata saptamana mi-am facut probleme, ca nu mai stiu engleza la un nivel bun, am facut teste online de gramatica and so on. Parerea mea: examenul de engleza de la ATM e unul mai degraba inchipuit…asa, ca sa nu se spuna ca nu dam examen de engleza dar ce mai conteaza. Apoi prezentarea despre mine si despre ce muncesc eu si …despre ce vreau sa cercetez :-b

Sunt acceptata si sunt bucuroasa. Astazi. Pentru ca din experienta altora, viata de doctorand la nenea Patriciu nu este una dintre cele mai usoare. Dupa toate interviurile si prezentarile in fata comisiei plictisite vine partea cu alergat dupa profesorii-membri, sa ne semneze actele. Norocul meu ca celalalt coleg a terminat ATM, si ii e usor sa caute pe cei 5 semnatari ai actelor de acceptare.

Cu chiu cu vai strangem toate semnaturile. La ultimul dintre profesori, stau cu colegul pe hol. El in fata usii, eu ceva mai departe, pe holul gol si galben, cu peretii vopsiti in crem si putin cam deprimanti. Imi amintesc de liceu, de aceiasi pereti goi si de un crem murdar, care ne facea sa spunem ca Bratianu (asa se numeste colegiul) a fost candva spital de nebuni – si ca geamurile mici sunt puse atat de sus, pentru ca “locatarii” lui se nu se arunce.

In fine…intra tipul la profesor, cu foile la semnat. Profesorul cred ca se uita pe foi, pentru ca intreaba “Cristina … . Asta ce a terminat?” Colegul: “Cibernetica, in ASE”. Replica profesorului se aude ironica: “Deci este straina de cauza”. Ma amuz de parerea domnului profesor universitar si ofiter in Armata Romana. Colegul meu iese cu proful pe hol, unde ma uitam spre usa cu o privire hazlie si amuzata. Omul sta cateva clipe cu gura deschisa, apoi se repede: “Domnisoara! Sa va ofer o cafea? Pana terminam noi aici… Sau un ceai?” Refuz. “Avem apa minerala si plata…” Plec cu colegul meu, amuzata de faptul ca mai nou sunt “Straina de cauza”…care cauza, nu stiu. Poate cauza de a fi femeie…sau aceea de a fi terminat o facultate “de balet”…sau aceea ca unul dintre cei mai respectati profesori universitari din ATM a “indraznit” sa creada ca o femeie care a terminat o facultate de balet este o tipa super smechera pe chestii tehnice si poate face un doctorat alaturi de ingineri care lucreaza in Armata?

Tags: oameni, passion, viata

Un articol cu acest nume aparea azi in Cenusa de Trandafir. Uimitor, articolul e scris de un barbat. Si, UIMITOR, acesta vorbeste despre femeie cu capul pe umeri, care tine la sanatatea ei, care nu se arunca dupa orice, doar pentru ca asa zice “moda”…samd.

Mi-am amintit de discursul de 8 Martie tinut in compania in care lucrez de Country Managerul nostru. Initial mi s-a parut nerealist. De ce ar veni un barbat sa-mi tina mie discursuri despre ce misto e sa fii femeie? Come on… Sa vada el intai cum e sa ai PMS, apoi sa vina sa ne povesteasca ce cool e sa fii femeie. Apoi, lucrand mai aproape de omul asta, mi-am dat seama ca un barbat inteligent, puternic, bun afacerist, sot si tata, gandea intr-un mod matur “perfectiunea” unei femei.

Ne-a spus atunci ca o femeie nu e realizata, daca nu atinge un nivel superior pe toate/mai multe planuri. Un barbat poate fi realizat profesional si avea o viata sentimentala aleatoare, el tot e respectat si admirat si ii e bine si se simte bine cu el insusi… (Ma rog…aici intra in discutii mai multe chestii). La femei nu e asa. Sau nu la cele care vor cu adevarat sa se realizeze. Nu e de ajuns sa fii super tare pe plan profesional, sa fii cea mai buna din echipa intr-un domeniu dominat de barbati. Trebuie sa fii la fel de reusita si acasa. Sa ai o familie, sa te bucuri de ea…etc. La fel, un barbat cu burta nu e o tragedie, dar o femeie cu burta… And the examples can continue.

O femeie e realizata (IMHO) daca reuseste pe mai multe planuri. Trebuie sa fie printre primii, de ce nu prima? pe plan profesional, acasa trebuie sa spele, sa calce, sa faca curat si mancare, trebuie sa aiba o viata sentimentala echilibrata si sa fie satisfacuta, trebuie sa aiba grija de sanatatea ei, trebuie sa faca sport, sa se mentina intr-o conditie fizica buna, sa arate bine, sa se culturalizeze, sa tina legatura cu prietenii etc. Trebuie. trebuie…trebuie. E greu si uneori extenuant. Dar eu cred ca “the easy way out” nu inseamna o femeie puternica si nici realizata.

Tot asa de tare m-a surprins parerea tipului din articolul CDF, pentru ca e mai greu ca oamenii sa realizeze cat de greu e sa fii “perfecta”. Nu as numi perfecta un fotomodel. Acea femeie a fost ingrijita toata viata ei. E usor sa fii “perfecta” in momentul in care esti rasfatata non-stop, daca in fiecare zi ai program de sala cu antrenor personal si cosmeticiana personala profesionista. E usor sa fii “perfecta” daca toata viata nu ai avut griji si nu ai pierdut nopti ca sa inveti cum functioneaza nush-ce tip de procesor sau sa configurezi servere. E foarte usor sa fii perfecta cand nu ai stiut niciodata cum e sa nu ai bani de paine sau sa iti pierzi parintii. Vad o femeie “perfecta” in acea femeie care a reusit sa isi cladeasca o cariera, prin fortele proprii, care stie cum e sa ai greutati si a reusit sa treaca peste multe. Deasemenea, aceasta femeie nu a uitat sa rada, sa colectioneze jucarii, stie sa poarte o rochie si sa iasa cu prietenii, apreciaza viata, nu e perfecta ca fizic si nici ca intelect, dar are foarte mult bun-simt si face si stie din toate, cu moderatie si echilibru. Pentru ca in lumea asta a exceselor, perfectiunea e sa fii in stare sa ai un echilibru.

Tags: ganduri, oameni, viata

1. Am “reparat” ipsec-ul, therefore, I am quite happy – saru’mana lui monsieur, si-a luat o bila alba;

2. Fost la sala, alerga juma’ de ora => tonus bun, in sfarsit: 50 kg;

2′. Am auzit si eu pe un barbat sa spuna dezamagit dupa ce a vazut-o de aproape (nush cat de machiata era) ca Eva Kent e “urata rau, frate; baga-mi-as picioarele”; nu, tipul nu e gay, si arata al naibii de bine (imho si nu numai);

2”. Lui Alex Ceobanu ii place Jung si de acum va fi mai atent la operatorii care folosesc Linux  ;

3. M-am saturat sa trag si sa ma rog de oameni sa faca diverse chestii – de obicei bune pentru ei; Imi plac oamenii pasionati, care isi fac treaba bine si fara sa ii tragi de maneca non-stop; mi-e sila sa fac asta; note to myself: never become a manager.

Tags: oameni, viata

Cu un tip super super super misto. Vara asta, doua perechi minunate se casatoresc. Dar Leti meu si sotul ei sunt super tari. O nunta la care au mers amandoi spre biserica – si au intarziat – amandoi , popa voia sa-i anuleze…

Ajunsi acolo, i-a intrebat popa “unde va sunt nasii?” astia mici: “nu stim” + rasete. “Lumanarile? Vinul? Verighetele?” “Nu stim” + iar rasete. Popa i-a “sfatuit” prieteneste sa fie si ei un pic mai stresati, ca prea erau pusi pe sotii.

La restaurant ei s-au ocupat de tot, astfel incat sa aiba o nunta non-conformista si haioasa, la care oamenii sa se simta bine. Pot spune ca nici prin cap nu mi-a trecut sa vin in rochia fitoasa neagra, marca Dika. Cu atat mai putin sa ma astept la personaje cu aere in cap sau la o seara lunga si plictisitoare.

Cei doi, ca niste ingineri mesteri ce sunt, au invatat cu “Complete Idiot’s Guide” – sau de pe YouTube, sa faca Origami, asa ca am avut parte de pisici si statuiete din hartie, care chiar aratau profi. Mai mult, nu am avut parte de florile false si plictisitoare de pus in piept — am avut clipuri cu 2 pisici: L si C – de la initialele mirilor.

Mai mult: muzica a fost GENIALA. In afara meselor, ringul a fost tot timpul plin. Playlist-ul a fost ales de ei. Si, cum sunt roackeri de-ai mei, in pauzele de masa aveam HIM sau Metallica. I LOVE THESE GUYS!

PS: Dansul mirilor (sau cum se cheama “oficial” dracia) a fost pe muzica lui Frank Sinatra, Love and Marriage (da, aia din Familia Bundy)

Tags: oameni, sarbatori, viata

Pentru ca sunt una dintre perechile cele mai reusite pe care le cunosc, care a trecut printr-o multime de lucruri in cei 8 ani de cand sunt impreuna si care s-a decis sa dea cu semnatura la primarie, vara asta.

Ii puteti vedea la http://andrasieduard.ro/wedding

Tags: oameni, sarbatori, viata

In momentele nasoale, prietenii…pardon “prietenii” iti sunt alaturi…ignorandu-te.

Tags: draci, oameni, viata

Nicio fapta buna nu ramane nepedepsita.

Asta pentru ca atunci cand incerci sa faci ceva bine, se mai intampla si prost sau e interpretat prost si atunci iti iei pumni in cap de la toata lumea.

Tags: draci, oameni, viata

Citeam pe Catavencu, cele mai noi articole. Unul dintre ele arata cum pitzi Monica kkkk Columbeanu a mers frumusel la shopping pentru dragul el iubit sot, ca doar, nah, din dragoste s-a maritat ea…sau asa sustinea acum ceva vreme

Mi-a placut articolul lui Bendeac, in care o invita pe “doamna” Columbeanu sa-si bage ceasul (cumparat pentru sotul ei …iubit – de 60k euros…ceasul, nu “Iri”) in …partile dorsale. Iar ca sa-l citez:

EU ii transmit atat : Draga Monica, in numele profesorilor cu salarii intre 700 si 1500 de lei, in numele medicilor cu salarii intre 800 si 2000 de lei sau in numele actorilor cu salarii intre 540 si 1200 de lei, TE INVIT IN EMISIUNE CA SA-TI BAGI IN EXCLUSIVITATE CEASUL IN CUR…

VA PUP, VA IUBESC si VA RESPECT!

Eh, fiecare se descurca cum poate, nu? Sustin aceasta idee. Dar, felul in care ne descurcam arata si la ce nivel de moralitate/civilizatie/cultura ne gasim. Noi, ca societate, ca oameni, ca tara samd. 

Pana la urma, profitorii la putere! Nu? Profesorii, medicii, artistii…ce pana mea? Cine are nevoie de educatie? Sanatate? CULTURA???

—si dau Parazitii mai tare, in timp ce astept…cu NERABDARE…sa mi se aprobe permisul de munca in Australia— Adi Pircalabu – here I come!

Tags: nervi, oameni, viata

Abia ce am ajuns la job si…este vorba despre un tip pe care-l respect si pentru care as face (aproape) orice:

–Se duc prostii cu mama la spital, ca eu nu am chef, dar imi iau zi libera pentru una cu care m-am culcat din cand in cand–

Inca un exemplu, dragii mei, de atitudine barbateasca. Ma intreb daca exista si exceptii, ca m-as marita cu acela.

Tags: ipocrizie, nervi, oameni, viata