Dupa 4 ore de MatLab si inca 3 de somn, corpul meu tipa “vreau la inot!”. Asa se face ca azi la 06:30 AM eram fluturas in piscina de la WorldClass, alaturi de, surprinzator, alti cel putin 10 barbati, care inotau de zor.

Nu stiu cum se pot trezi oamenii aia la 5 – 05:30 sa vina zilnic la piscina, insa reuseam si eu performanta asta anul trecut. Cat era iarna de friguroasa, cu 122 sau 126 din Ghencea in jumatate de ora, la 06:30 cel mai tarziu eram in piscina – acum m-am lenevit. Dupa 30 de minute de inot continuu, vin 10 minute de jacuzzi, apoi shower, inca 2 reprize de sauna uscata cu ulei de menta (Plafar rules), apoi masca de piersici si masaj cu unt de cacao.

Binenteles, prin curtoazia celor de la WorldClass, toate acestea se desfasoara pe fundalul muzicii lui Miles Davis. Preferata mea ramane, irevocabil, sauna uscata, imbogatita cu ulei de menta sau eucalipt si cu “‘Round Midnight”.

Ce mod mai placut de a-ti incepe ziua?

Tags: relax, spare time

Pentru ca cine ma stie pe cand aveam 11 ani ma rasfata ca atunci . Liv mi-a facut o super surpriza si m-a dus la concert la Ace of Base.

Spectacolul a fost la Sala Palatului, un amfiteatru aproape plin. La 8 am fost la locurile noastre, iar pe la 8:30 s-au auzit primele acorduri de la Happy Nation. Au urmat Wheel of Fortune si Don’t Turn Around. 10 minute am ramas pe scaun, admirandu-mi vecinii de scaun: familii cu copii de 5-10 ani, persoane undeva la 40-si de ani, majoritatea cantand alaturi de Jenny, Ulf si Jonas. Dupa acele 10 minute a inceput Beautiful Life, la care am fost rugati de Ulf sa stam in picioare…..si de aici, nebunia! Pana la sfarsit am dansat, am batut din palme, am ras alaturi de vara-mea si de invitatii ei, am cantat alaturi de Ace of Base piesele alea frumoase si vesele pe care le fredonam aproape fara sa inteleg versurile, demult, atunci cand eram in scoala generala.

Au continuat cu Cruel Summer, All That She Wants, Lucky Love… dupa bis au mai cantat The Sign. Cam scurt concertul, dar frumos, animat, cu oameni din categorii diferite de varsta, politicosi si bine crescuti. Mi-a placut la Metallica, desi m-a plouat pana la piele, am cantat pana am ragusit alaturi de ei, TOATE piesele. Cu toate astea, m-am bucurat sa merg la un concert in care nu m-a calcat nimeni pe picioare, nici nu am primit pahare de bere in cap, si nimeni din jurul meu nu a injurat si nu si-a bagat diverse in diverse lucruri

Pe drumul pana la masina si apoi spre casa m-am conversat cu invitatii lui Liv, in franceza in mare parte, ocazie cu care am constatat cat de mult am uitat de acum 3 ani. Am aflat ca Flunch-ul unde mancam in 2006 cat am stat in Strasbourg a fost desfiintat, in locul lui aparand o galerie de arta.

Am rememorat drumul cu tram-ul pana la Hautepierre, frumusetea expozitiilor de anticariat care au loc in fiecare martie in Strasbourg, raul Ile cu podurile lui pline de flori si zambetele amabile ale oamenilor de pe strada. Mi-e dor de artistii din Parcul l’Orangerie care ma rugau sa le pozez si de dulciurile din Place Kleber. Mi-e dor de Strasbourg…

Tags: amintiri, muzica, oameni, spare time

Albumul concept lansat in 2000 al formatiei Trans-Siberian Orchestra este o combinatie interesanta de rock si muzica simfonica.

Am venit mai devreme acasa, pentru ca simteam ca ma ia raceala si, dupa o baie fierbinte si paracetamol, mi-am pus xmms-ul sa cante “What is eternal”…

…
and here in the night
as I feel the Inferno
I stare in the Dark
thinking what is eternal
…
Oamenii astia iau Fur Elise sau Mephistopheles’ Return si le pun pe chitara electrica, imbina stilul heavy metal pentru a interpreta Requiem-ul Simfoniei a Cincea, intr-un fel in care nu am mai auzit pana acum… Sunt plini de forta si de viata, dau o noua culoare compozitiilor marelui Ludvig, au dinamism si vigoare, muzica lor e puternica si pasionala.

Citind Beethoven – vazut de contemporani mi-l imaginez pe omul asta in fata reprezentatiei celor de la Trans-Siberian Orchestra. Era un pasionat, ii placea sa-i asculte pe oameni cantand, era primul care ii felicita pentru talent, la fel cum era si primul care-i critica pe cei lipsiti de talent. Dintre toate amintirile din carte, cel mai tare m-a impresionat povestirea lui Franz Liszt… Acesta avea abia 11 ani cand a fost dus de profesorul sau Czerny la compozitor; Beethoven l-a pus sa cante o mica piesa de Ries, apoi o fuga din Bach si apoi o parte din concertul in do minor al lui Ludvig si, impresionat de talentul copilului i-a spus: “Diavol de copil! Ce mai strengar!..<>..Esti unul dintre cei fericiti, si vei face fericiti si alti oameni. Nu se poate mai bine si mai frumos.” Ani mai tarziu, Liszt povesteste cum intamplarea asta i-a ramas drept cea mai de pret amintire a vietii lui, pe care o va povesti numai prietenilor cei mai apropiati.

Revenind la TSO, tocmai a inceput A final Dream…

Lay your head down
And sleep on my shoulder
Lay your head down
And start a new dream

And for tonight the moment is over
Drift in a lullaby
Here where the stars reside
And angels are always seen …………..

Tags: muzica, relax, spare time

Am vazut zilele trecute un scurt reportaj, pe unul din posturile noastre autohtone. Ideea mi s-a parut interesanta, cunosti oameni around the world, mergi in vizita la ei, te gazduiesc cateva zile si nu trebuie sa-ti mai platesti cazarea la hotel si masa, more money for expos and museums. Eu nu am gazduit pe nimeni, insa in perioada Summit-ului NATO am avut ocazia sa fiu ghid in Bucuresti pentru niste straini. Am fost opriti de politie si jandarmerie, de 3 ori, in interval de 1 ora, o data pe Berthelot, apoi pe Grivitei si apoi pe Dacia.

Mergeam la sala ca o floricica, moment in care am fost oprita de 3 tipi straini, elvetieni – studenti la Arhitectura am aflat ulterior. M-au rugat sa-i duc pana in Piata Romana, la un Internet Cafe. Dupa cele 3 opriri ale politiei si scos toate bagajele in mijlocul drumului apoi impachetat la loc, ca tiganii, ca doar 4 tineri erau o amenintare grozava la adresa _tovarasilor_ politicieni, le-am sugerat sa viziteze Sibiul si Brasovul si sa revina dupa “criza” in Bucuresti.

Feedback-ul a fost pozitiv, iar acum am la cine sa fac couch surfing in Elvetia, nu Zurich si nici Basel, dar in imprejurimi tot e de bine. Dupa inca 2 zile de stat in Bucuresti si-au continuat traseul pana in China, si inapoi in Elvetia. Povestea intregii calatorii e pe blogul Schweiz-China, in principal in germana, un singur post din toate e in engleza.
Tocmai ce am vorbit ieri cu Sebastian (Bietenhader), e frumos in perioada asta in Elvetia.

Tags: spare time

“Printre Lupi”, de Misha Defonseca este o carte care m-a captivat din primele randuri. In original “Misha: A Memoire of the Holocaust”, cartea belgiencei lansata in 1997 prezinta calatoria unei fetite evreice de 7 ani, care isi pierde parintii intr-un raid al politiei si decide sa mearga in est, sa-i caute, deoarece auzise ca acolo sunt dusi evreii prinsi. Strabate astfel, pe jos, in anii 1942-1945(?) Europa, trecand prin Germania, Polonia, Ucraina, Romania, Italia. O imagine a razboiului prin ochii unui copil, altfel decat am invatat la istorie, fara miscari de trupe si date greu de retinut despre acorduri politice si militare intre aliante complicate.

Mi-au placut prezentarea vie, relatarile la persoana intai, notele de moment, descrierea realista si fara pretentii a lucrurilor, desi sta pe raft de 3 luni, cand am cumparat-o mai mult din curiozitate, am citit-o in mai putin de 2 saptamani, in 3 reprize mari, in care i-am dat drumul din mana doar pentru ca picam de somn.

M-am intrebat de ce printre _lupi_, am citit partial explicatia in prefata: “Trecatorii nu ma baga in seama. Nu vad ca sunt un lup ratacit pe strazile orasului. Un lup gri, mascul sau femela, fara nume, fara varsta. In indiferenta multimii, nu am nici un reper. Ma tem de oameni si, cu narile frematand de dezgust, ma feresc, tematoare, din calea lor. Urasc pielea si mirosul lor de hoit. Cand am fugit in lume, nu eram decat o fetita. Mi se spunea Mishke, eram evreica si aveam sapte ani.”… restul se gaseste in carte.

Tags: carti, spare time

Mai saptamana trecuta am primit pe ym un link (ym, the place where AALLL the kinky stuff happen). Cum eram intr-o criza de multitasking fortat si nu prea reusit, am pus frumusel bookmark – ToDo si mi-am continuat treaba. 

Zilele trecute am revenit prin ToDos si am incarcat ProveYourLogic; pagina e facuta in flash. Site-ul mi s-a parut o provocare interesanta: “You think you’re smart?” then hit “PLAY”. Vei intalni 25 de intrebari de logica/spirit de observatie/atentie, care mie personal mi-au pus ceva probleme. Unele mi s-au parut cunoscute, cred ca le mai intalnisem pe net pe undeva, iar altele pe la clasa a 5-a, printre intrebarile verisoarei mele de 11 ani, ceea ce a propulsat nivelul meu de self-esteem in momentul in care nu stiam sa rezolv vreuna din ele.

Dupa ce termini lista de intrebari, ai posibilitatea sa iti inscrii numele printre cei care au reusit sa rezolve problemele (in mod cinstit, fara ajutor).

PS: Raspunsurile se gasesc (comentate) aici, but don’t spoil all the fun

Tags: fun, games, spare time