Assumption is the mother of all fuck ups.

Din motive inca necunoscute (mai putin scuzele cu: lasa sa fim toti in acelasi birou c-o sa lucram mai bine, ca si cum ar avea ceva sula cu prefectura, la fel au si 2 departamente diferite treaba intre ele), a trebuit sa facem schimb de birouri cu alti colegi; partea proasta e ca din schimbul asta m-am ales c’un birou de cacat, facut pe genunchi pe care ti-e si frica sa pui lucruri ca poate pica. de ce n-am putut sa-mi pastrez birou vechi (care era cumparat din magazin, foarte solid si arata si bine) ? pai sa vedem… pentru ca nu se asorta cu restul de birouri facute pe genunchi din respectivul birou. un lucru e bun, macar mi-am pastrat scaunul cu rotite si n-am primit un d’ala de 2RON fara rotite (sa nu te poti fatai pe scaun really sucks). oh well… cateodata imi vine sa-mi iau campii si sa ma duc la plimbare sa scap de toate rahaturile astea mici care ma enerveaza la culme… deh, we are so fucking corporate.

si se mai mira de ce-i uraste lumea:

http://www.informationclearinghouse.info/article14069.htm

Dupa un weekend de jucat Need for Speed si injurat in draci pe Eurial c-au fost mui cu vama, in sfarsit mi-a luat masina acum o saptamana. Si marti am plecat in concediu de 3-4 zile sa dorm pe undeva, si cum tot e la moda sa te duci vara la mare, m-am pus si io in noua masina si tzopa-tzope spre mare. Fiind in rodaj, scria in cartea tehnica ca mai mult de 135 km/h nu e voie (si oricum, cu carnetu luat de 2 luni nu ma tine mai mult de 140, si desi zice lumea ca mai am tendinte sinucigase, nu simt chiar atat de rau nevoia de-a face chestii extreme), asa ca am setat cruise controlul la 130 si am zburdat ca mieluselu pe A2 pana la Cernavoda si de acolo incet-incet spre Constanta, apoi se Mangalia si imediat a aprut si 2 Mai. Am descoperit 2 chestii misto legate de masini: sa ai un GPS pe masina cand esti intr-un oras pe care nu-l stii e mana cereasca (ca sa nu zic ca hartile de pe GPS era putin mai vechi si am nimerit pe-o strada care fata de ce stia GPS-ul era acum sens unic, da macar stie sa refaca repejor traseul pe rute ocolitoare), al doilea lucru misto este cruise control, nu stai pana obosesti cu picioru infipt in acceleratie, sa te trezesti ca daca iti mai amorteste putin incepi incet incet sa nu mai tii apasat constant pe acceleratie, si ori accelerezi, ori decelerezi… asa cu jucarioara asta trebe sa fii doar atent la trafic si la tinut directia.
Ca orice om care se duce in concediu la mare, te astepti sa stai la plaja toata ziua, sa mai bei o bere, doua, trei…. hai patru. Da nu, io acu am fost Canuta om sucit, si m-am dus la mare si-am dormit; nu pe plaja ci in camera. in total, in cate zile am stat prin 2 mai, nu cre’ca am prins cap coada o zi de plaja (aka de la 8 la 12 si de la 16 la 20). No, m-am simtit incredibil de obosit (nu ca acu m-as simti mai odihnit, da de, ia-te si pleaca de la mare sambata dimineata la 7:30 spre Bucuresti) si pentru cateva zile am fost aproape complet detasat de ce munci. Speaking of, cateodata imi vine sa-mi iau lumea in cap si sa ma duc (nu stiu unde, da sa ma duc) si sa nu mai aud de munci, de proiecte, de draci si alte lucruri. Da mereu imi aduc aminte c-am facturi de platit si-mi trece repede plecatu in lume (poate cand oi castiga la loto o sa fac asta).
Revenind la masina (ca o luna de asteptare mi s-a parut taaaaare muuuult) am mici probleme, ca tot soferul incepator: am impresia ca n-am loc sa ma parchez si cand ma dau jos din masina vad ca e loc garla. cu toate ca masina poate, inca nu mi-am format tupeul de Bucuresti cu schimbat banda si sa semnalizez dupa, am impresia ca masinile sunt mult mai aproape de mine decat par (asta mi se intampla cel mai des la parcatul cu spatele)
Hopefully, pe undeva prin august mai prind fro saptamana pe undeva. Si ca sa dorm si mai bine, mi-as dori tare mult sa nu trebuiasca sa tin telefoanele deschise (ca nu stiu cum dracu se face, da suna de te iau toti dracii fix cand esti in concediu).

ce-am aflat aseara la acest eveniment:

– imnul national e o manea, ca doar se vorbeste despre dusmani si valoare
– nimeni nu stie ce dracu e ala bifidus esensis din iaurturile danone
– “tati, iar ai trecut de scoala ; – da stiu, iar n-au tinut franele, doar e dacie”
– romanii se trag din traian si decebal
– cea mai invatata poezie la gradinita este catelus cu parul cret
–  orange are 500 de milioane de abonati in toata lumea
– reclamele romanesti sug

cand imi mai aduc aminte mai adaug.
parazitii fac concerte misto, da tot vreau sa ma duc la unu de la mafia (sunt convins c-o sa fie mult mai misto)

Sa nu va luati niciodata o masina prin leasing de la Eurial. Muistii astia n-au fost in stare 3 zile sa faca niste declaratii vamale pentru cateva masini… “da, sigur, livrarea pe 28…. aaa, pai e o problema cu vama, veniti maine…. pai sa vedeti ca tot e o problema… va sunam noi cand s-a rezolvat”. si din cauza muistilor de la Eurial stau io in weekend-ul asta sa ma uit la cer ca n-au fost in stare sa-mi livreze masina. Le doresc un faliment incet si dureros.

De ce e bine sa te duci in Turcia pe litoral:

– preturi decente la hoteluri (130EUR/noapte 5 stele vs 67EUR 3 stele in Romania, iar daca te duci prin agentii de turism pretul ajunge pe undeva pe la ~100EUR) si personal super amabil
– conditii incredibil de bune
– “All Inclusive” rulez
– securitate (fiecare hotel are propriul personal de paza) (de ex: mi-am lasat aparatul foto si telefonul pe masa la restaurant, si dupa 2 ore erau fix in aceeasi pozitie in care le lasasem)
– apa curata si calda in piscina (cre’ca nici apa de o da ApaNova la robinet nu e asa curata)
– plaje curate si pazite

Ce nu ruleaza asa mult: costul deplasarii cu avionul (~450EUR/persoana, posibil ca agentiile de turism sa scoata preturi mai bune)

pentru prima oara in viata mea de muncitor calificat m-a trimis si pe mine intreprinderea la un curs de pregatire. a fost primul training la care am fost pe post de student. am stat, am ascultat, mi-am dat cu parerea. nu pot sa zic decat ca am inceput cu stangu, da la modu cel mai nasol (eu in locul celor care au tinut cursul, probabil ca din prima zi imi dadeam doua picioare in cap la cate chestii nelalocul lor am scris in formularul de pre-assesment).

cursul in sine a fost super misto (contrar mindset-ului meu, a fost exact la 180 de grade fata de ce ma asteptam sa fie). am invatat despre cum ar trebui sa tin o prezentare profesionala (lucru care se pare ca implica muuuuult mai multe lucruri decat imi imaginam eu), cum sa ma comport in fata audientei din punct de vedere al body language-ului, din punct de vedere al dictiei (si aici am o mare problema, pot sa vorbesc foarte mult, insa fara nici o inflexiune in voce, aproape mecanic… sper sa gasesc o metoda prin care sa scap de asta, ori dupa ce termin eu prezentarile, sala o sa sforaie, sau o sa ma bata pentru ca-i plictisesc prea rau), al exprimarii (cum sa transmiti anumite sentimente spre auditoriu, ce-ai vrea ei sa simta dupa o prezentare – unde iar am o maaaaaare problema, nu transmit nimic, da nimic, ramane omu la fel cum a venit – stie ce face produsul pe care l-am prezentat. atat).
desi nu vreau sa recunosc, nu ma simt deloc bine cand sunt pus brusc in situatii noi, sa vorbesc despre lucrui pe care nu le cunosc. iar acest lucru se observa foarte repede atunci cand termin de vorbit despre un domeniu in care nu am cunostinte suficiente (sa descriu caracteristicile unor telefoane mobile) si raspund foarte defensiv la intrebari (s-ar putea, trebuie sa verific etc), si pe masura ce simt ca intrebarile sunt ostile tind foarte mult sa raspund exact cu aceeasi moneda (ceea ce nu e chiar cea mai buna optiune in acest context).

de asemenea, am mai invatat un lucru foarte important (insa destul de greu de pus in practica la inceput): cum sa te feresti de intrebari cu continut incarcat, de intrebari in 2 sau 3 pasi, intrebari in care am de ales intre 2 optiuni insa nici un favorbila mie etc. recunosc, pana acum mi-am furat-o grupa mare in asemenea situatii, acum sa vad cum pot face sa ma “apar” de acest gen de intreabri.

astea’s lucrurile cu care am ramas in cap dupa acest curs. astept sa se sedimenteze cum trebuie lucrurile in capu’ meu, si cred ca o sa revin cu o partea a doua la ce-am scris acum.

rabdarea indelungata nu e cel mai tare punct la mine, de cand am aflat cam pe ce data o sa posed si io masinuta, pana acum am avut un vis nasol; like cat de nervos poti sa fii incat sa te duci sa dai cu masina intr-un stalp in mod repetat pe motiv ca ti-a venit cu volan pe dreapta ?

pe de alta parte, oare de ce cauta oamnii la mine pe blog “poze urate cu rapid” ?

si uite asa am mai imbatranit c’un an :)