Ieri, tehnic vorbind, fusei sa ma dau cu avionu’ prin munti.
Plecarea a fost de pe aerodromul Banesti, adica o bucata de pamant semiplata cat sa poata decola si ateriza un avion mai micut asa. Treaba asta vroiam s-o fac de mai multa vreme, da ieri am prins ocazia si am zis sa n-o ratez.
Uitai ce model era avionu, da era unu din asta de 2 persoane, pentru vazut chestii.
Ajunsei acolo, cautai pilotul, facuram cunostinta, asteptai sa faca o pana la roata, sa puna niste benzina in avionas si aia fu. Centura de siguranta din aia in mai multe puncte sa te tina indiferent de cum te invarti si hai sa vedem chestii.
Decolarea fu fara evenimente, intrat pe “pista”, dat gaz, tras de mansa spre mine si decolaram.
Dupa ce ajunseram la vreo 500m asa cred, zise nenea ca hai sa vezi si tu cum e. Imi explica cum se face sa carmesti avionul si dupa aia facui si io cateva exercitii de stanga-dreapta, adica inceput un mic tonou, dar compensat cu coada ca sa nu se lase prea tare intr-o parte avionul, revenit, si spre stanga aceeasi chestie. Dupa aia coborare, urcare, chestii de baza.
Prima oara cand fusei singur la mansa fu asa un pic tricky, da dupa aia incepu sa imi placa si daca n-ar fi fost ilegal, n-as fi avut o problema sa-i dau un cot un gura la pilot sa se odihnceasca si el un pic cat mi-as fi facut de cap cu avionul lui :))
Traseul a fost ceva de genul: mergem in munti, adica: Comarnic, Sinaia, Busteni, Predeal, spre Rasnov si intors pe la Babele si pe la crucea aia de la Caraiman.
Vazui muntii de sus si de aproape, niste ciobani cu oile la pascut in pula cu satelitul, ca erau asa departe de civilizatie de nu credeam ca s-ar duce pana acolo pe pasune. Am facut cu mana la niste turisti pe la cota 2000 ca am trecut aproape de tot de ei.
O bucata de urcare am facut-o inclinat si urcand asa, de parca eram pe o scara din aia rotunda cum se gaseste prin casele vechi.
Dupa aia la intoarcere a oprit pilotul motorul sa auzim natura si sa planam incet spre aerodrom. Cum nu era prea bine izolata fonic carlinga, se auzea fasaitul aerului pe langa noi ca aveam un pic de viteza. Aterizarea a iesit a doua oara, a prima oara era un nenea pe “pista” si nu era o idee buna sa ne intalnim cu el.
Pentru ca avionul asta n-avea amortizoare, la aterizare fuseram ca in desene animate: boing, boing, boing de pamant. Daca n-as fi avut centurile de siguranta, ma faceam omleta dandu-ma cu capul de tavanul carlingii.
Data viitoare spre sa prind un avion din ala de acrobatii, sa imi dea sa zac la stomac, dar sa fie mega cool de facut tot felul de combinatii in aer.
Senzatia asta de liberatate cand esti in aer acolo si nimic pe langa tine este incredibil de tare, sa stii ca poti sa faci ce vrei, cum vrei si de cate ori vrei. Bine, sa te tina si avionul si gazul :)
Pacat ca si pentru treaba asta iti trebuie permis, ca altfel ar fi misto sa dai bani la unu, sa-ti dea avionul si sa te plimbi pe unde nu’s oameni sa nu faci paguba daca il dai de pamant.
