Speechless.

“In your light I learned how to love. In your beauty I found poetry. You dance inside my heart where no one else can see you.”

Filmul mi-a adus aminte de cand citeam despre Shiraz si Hafez: “Iranians have two books in their homes: the Qur’an and Hafez. One is read, the other is not”.

Building the american dream, one step at a time, through better or worse.

Ride or die.

Ma tot oftic ca nu l-am prins cand era la IMAX, ca este super mega cool.

Ma gandeam cum o fi senzatia aia cand tu ca jurnalist primesti atatea informatii, dintr-o data despre cele mai secrete programe ale unor guverne si ramane la latitudinea ta sa decizi ce, cat si cand faci public.

Si in al doilea rand, cat de indoctrinati si cu vedere de cal sunt unii oameni de au nascocit asemenea programe si metode de spionaj impotriva concetatenilor lor in numele securitatii.

Ideea de la final, de a-ti putea transfera constiinta intr-un robot, m-a excitat foarte tare. Chiar tare de tot :))

Altfel, filmul are efecte, actiune si ceva drama; dar mi s-a parut un pic grabit, fara conturarea prea buna a personajelor, iar Hugh Jackman in rol negativ a fost o idee foarte proasta in principal pentru ca nu are talent la asa ceva. Dar IMAX si nici n-a fost scump, asa ca putem trece peste :)

Filmul este absolut superb. Foarte frumos realizat, am aflat lucruri noi despre viata lui Hwaking (pana aseara habar nu am avut ca a fost casatorit si ca mai are si copii), si cred ca am avut o asteptare mare ca inainte sa ajung la film citisem ca Hawking l-a felicitat pe actorul de l-a jucat pentru performanta fidela.

Si la sfarsit de tot, a aparut o intrebare: cine este eroul? El? Ea? Sau ei?