Pentru ca de mai demult vroiam si io eBanking da n’am avut tragere de inima suficienta sa cobor 4 etaje si sa merg 20 de metri sa-mi fac un cont la ING, dupa ce in SUA nu mi-au acceptat cardurile la POS pe motiv ca’s electronice, ieri m-am dus si mi-am facut cont la ING ca am vazut ca astia dadeau carduri embosate (embossed). Da, stiu, dau si altii, da astia’s cei mai aproape de mine si eBankingul lor e OK.

Dupa ce semnez p’acolo ca primaru nustiucate foi, ma trimite tanti aia sa ma duc la o o alta agentie care are ghiseu sa bag niste bani in cont ca e vreo 50 RON un card embosat. Acolo ca cica tre sa completez un formular si dupa aia sa vin cu ala si cu banii la ghiseu.

Pe formular, un camp suna in felul urmator “Subsemnatul, declar pe propria raspundere ca sursa banilor este:“. Si atat, fara nici un exemplu, fara nimic. Asa ca, om de buna credinta, scriu acolo: BUZUNAR (as fi mintit daca ziceam altceva, desi de fapt erau in portofel care la randu lui era in buzunar, dar sa zicem ca se accepta). O tanti de la ghiseu stramba din nas, ii arata lu colegu’so si ala cu gura mare ca “va rog sa nu luati in deradere formularele noastre, ca stiti foarte bine ce sa completati acolo”. Ii zic la gigel ca ar fi bine sa nu mai faca faze d’astea cu clientii si in al doilea rand daca au pretentii, sa lase mostre acolo sau sa dea o lista cu ce tre scrisa in campul ala. Desteapta aialalta, intr-o inteligenta extraordinara, trece in dreptul campului cu sursa banilor: Alimentare cont. Acu io n-am facut logica la scoala, da daca zic Alimentare cont parca suna a destinatie. Inca ma gandesc daca sa fac o plangere pentru modul de tratare al clientilor. A, si nu ma prind ce-i fute pe ei grija de unde am io bani.

What can I say, colaborarea mea cu ING a inceput destul de furtunos.