Duminica seara am plecat spre Romania cu autocarul din motive de nezbor in Anglia si Romania. In autogara la Victoria Coach Station nebunie si lume gramada de vroia sa plece in diverse locuri. Stat la coada in fata de tot sa prind loc in fata pentru mine si restul. Soferi nemti, ne-au speriat un pic ca erau sa loveasca pe unu pe la iesirea din statie, da cre’ca din cauza de drum, ca la englezi se merge pe dos, dupa aia calatoria a fost OK. Am ajuns la Dover pentru feribot, stat cam juma de ora sa vina feribotul, dupa aia cateva minute sa pana s-a urcat autocarul in feribot si o ora jumate de plimbat pana la Calais. Pe feribot au avut duty-free, ceea ce mi s-a parut destul de cool si cu preturi chiar decente. Ajuns in Franta, dupa aia s-au dus in Belgia pe la Brussel, dupa care nu mai stiu ce-au facut c’am atipit, m-am trezit prin Germania la un moment dat. S-a mers bine de tot, am ajuns la Koln cu o ora mai devreme decat era planificat.

Autogara unde ne-a lasat autocarul era formata doar din niste scaune de metal si niste d’alea deasupra cat sa nu te ploua prea tare in caz de ceva. Aici am luat decizia istorica de a-mi lua o camera de hotel pentru 4 ore sa dorm putin si sa-mi fac un dus si sa-mi schimb hainele de pe mine ca ma asteptau vreo 24+ de ore in care nu mai puteam sa fac asta.

Autocarul de Romania a venit cu vreo 40 de minute intarziere, ne-a bagat pe toti pe niste scaune mici si inghesuite si am plecat. Pauze cam la 2-3 ore de mers, unele mai ok, altele foarte dubioase. Si ca sa nu uit ca’s in autocar romanesc am avut parte si de tigani, si de telefoane cu MP3-uri si manele, glume de autobaza, opriri la magazine cu manele prin Germania. Aproape toata noaptea a mers Germania – Austria – Ungaria. Dimineata cand a rasarit soarele mai aveam vreo ~ 150-170 km pana la Szeged. Dupa aia o vamuire rapida in Nadlac si gata, in drum spre Arad. Pauzele au devenit mai scurte, soferul i-a dat blana, da tot au reusit sa ajunga in bucuresti la 12 noaptea in loc de 22:30 cat scria pe bilet.

Cat au condus nemtii, am ajuns repede, cat au condus romanii… s-a ales praful. In schimb in autocarul de Romania, care venea din Olanda ne-au pus filme pe DVD, de la Paul Arad, cate 4-5 filme pe-un DVD, care mai de care mai intresant :((

Intr-un final glorios am ajuns in Bucuresti, cacat tot de somn si de durere in oase, pentru ca fiind firma romaneasca, ei au autocare din alea de dus in excursie 4-5 ore undeva si luat a doua zi, nu de dormit in ele pentru “long haul”. Macar nemtii aveau buda in autocar, la astia trebuia sa te tii pana la urmatorul stop. Si din cand in cand mai opreau AC-ul sa ne mai sufocam putin, dupa care il mai lasau putin dupa ce te duceai sa le zici sa-l porneasca si iar il opreau… si uite asa pana la Bucuresti. De fapt exagerez un pic, ca atunci cand era frig noaptea de te cacai pe tine, dadeau si ei si mai mult frig… sa nu ne stricam cumva pe drum…

Autostrada din Belgia e luminata de zici ca mergi pe bulevard. Autostrada din Londra – Dover avea pe portiuni beculete pe margini de parca erai pe o pista de avioane. Pana in Szeged, am mers numai pe autostrazi. Dupa aia pana in Bucuresti s-a stricat jucaria,  ca noi n-aveam si se pare ca nici nu ne trebuie de vreme ce guvernul nu vrea sa bage nici un ban in constructia lor.

In Germania, cursul de schimb pentru GBP  – EUR e de 1 la 1. Pe cateva sute de lire am luat cateva sute de euro minus comisionul de schimb :((

Morala aventurii: E OK sa astepti 6-12 ore in aeroport un avion, e OK sa mergi cu soferi nemti. E suicid curat sa vrei sa te duci cu autocarul undeva mai mult de 3-4 ore. De asemenea EuroLines suge la greu, la modul ca daca nu intarziu in mortii lor puteam sa prind si io avionul de 14:30 din Timisoara si sa ajung intr-un timp decent in Bucuresti.