Duminica nevoie mare am plecat spre Cluj in peripetiile anuale in orasul de pe dealuri si cu ocazia asta am avut parte si de primul zbor domestic.

Cu zborurile astea interne pe Otopeni e o chestie tare dubioasa:

– check-in si lasat bagaje se face la plecari internationale
– security check si ce mai e de facut se face la plecari interne
– plecari interne se afla in terminalul de sosiri internationale la parter

Am zburat c-o pocnitoare de ATR-42. Si face un zgomot rahatul ala de avion de necrezut. Mic si nervos. Si uite asa am ajuns sa apreciez incredibil de tare investitia facuta un Bose QC-15. Se mai aud zgomote, dar foarte putin, suficient incat sa poti sa dormi daca vrei si esti obisnuit cu putin de zgomot.

La Cluj s-au intamplat niste lucruri tare dubioase la debarcare:

– au tras avionul in fara terminalului de sosiri (~50m or so de el)
– ne-au pus sa urcam in autobuz, a mers aia 50m, ne-au dat jos (I fail to see the logic in that)
– bagajele au venit dupa 10min

M-am plimbat, am prestat stuff si am dat cu bifa ca’s si io acu in randul lumii, am mancat salate si ceva chestii bune si scumpe, m-am ingrasat vreo 2 kile in 4 zile.

Azi, cand sa ma intorc, era cat p’aci sa pierd avionul ca m-am intins la discutii pana unu de la masa s-a gandit sa ma intrebe la cat am avion: era 13:07 si la 13:15 era ultimul check-in. Fugit grupa mare prin Iulius Mall la masina, dupa care dat goarna prin oras pana la aeroport si am reusit sa fac check-in la timp.

Am mai observat o data ca am facut o investitie minunata in Bose QC-15, dormit un pic ca batea soarele direct pe mecla mea si m-a molesit un pic.

A nins ceva peste tara asta, ca pe jos pe unde nu-s localitati e totul foarte, foarte alb.

Ajunsul a fost fara peripetii, suit in masina, condus pana la ferma sa zic “wassup biatches” si sa-l las pe colegul de m-a pescuit de la aeroport si m-am dus spre casa (teapa crunta cu drumul am facut de m-am plictisit).