olteanul, arabii si indienii

Intr-o sedinta din asta de stabilit lucruri, s-au apucat doi sa se certe pe “eu vreau asa” versus “eu vreau altfel”. Unul era sef’miu, altu era un “network engineer”. Si au jucat ping-pong pana au ajuns la o discutie de genul “I see your point, why don’t you see mine ?”. Si nici asa nu s-au inteles. M-am ridicat de pe scaun, m-am dus la tabla, am desenat doua puncte la vre-un metru distanta unul de altul, si i-am intrebat pe amandoi daca vad ambele puncte. Au zis ca da. Asa ca le-am zis ca OK, astea sunt punctele voastre de vedere. Am stabilit ca fiecare il vede pe al ceiluilalt si ca sa se puna de acord. Fata lor in acel moment a fost priceless.

Job-ul zice ca trebuie sa propun chestii, si daca se aproba sa fac followup ca se si fac. Nu pot io sa le fac, ca s-ar incalca ideea de “Seggregation of Duty” si nu e bine. Daca nu se face, trebuie sa ma rog de cine tre sa faca sa faca treaba care ma intereseaza pe mine (de obicei un indian) si daca nu face, sa dau mail lu sef’su si sa ma plang si dupa aia iar sa ma duc sa-i zic sa faca ce i-am zis io sa faca. Nimic rau in asta pana cand nu sunt intrebat io de sanatate de ce nu s-a facut.

Si uite asa, plimbandu-ma prin biroul alora de la networking am gasit niste urechi de rack de la niste switch-uri, destul de lungi. Mi le-am pus la cingatoare pe post de sabii si am zis ca de acu facem altfel treaba. Io ii impung pana fac ce am io nevoie si dupa aia ii las in pace. Depinde de ei cat vor sa fie impunsi si chitaiti. Se pare ca functioneaza treaba. Mai bine scapa mai repede de nebun si se intorc la whatever au de facut decat sa stau pe capu lor non-stop. Si surprinzator, nu zice nimic in company policy ca ar fi interzis sa chitai pe cineva in modul asta.

Intr-o zi ma plimbam prin datacenter si ma uitam la echipamente in timp ce ma mai incalzeam un pic. da, e mai cald in datacenter decat in birou de cele mai multe ori.

Si cum ma plimbam io asa printre rack-uri ma trezesc cu unu pe langa mine ca cica ce caut. Zic nimic. Se uita asa mirat la mine, si mai incearca o data: cum ai intrat aici ? Zic pe usa. La a treia incercare i-am dat fatalitatea: De ce ai intrat aici ? Ca am un card care zice ca pot sa intru si aici. N-a mai zis nimic si a plecat. De atunci nu m-a mai intrebat nimic cand ma vede prin datacenter. Doar ce ne mai salutam asa de la distanta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.