Category Archives: diverse

expect

diverse

Azi mi-am stors creierii sa aflu de ce un script merge OK rulat din CLI dar din cron nu.

Scriptul meu facea niste operatii, dupa aia apela un script de expect care rula un scp si tot asa. Anyway, important era sa mearga scp-ul ala si sa mute un fisier dintr-o parte in alta.

Din CLI mergea de n-avea aer:

spawn scp $fisier user@server:/locatie
expect "Password:"
send "parola\r"

Din cron crapa cand cerea scp parola in mod subit.

Dupa dat cu capu de masa si de servere si un pic de cautat pe interneti am gasit varianta salvatoare:

spawn scp $fisier user@server:/locatie
expect "Password:"
send "parola\r"
expect 100%
sleep 5
exit

Banuiala mea e ca din cauza ca atunci cand ruleaza din cron n-are terminal, scp nu poa sa scrie pe undeva progresul de copiere si atunci moare dar fara sa chitaie de eroare, in schimb daca ii dau cu expect 100%, atunci cumva scrie intr-un fel de buffer al lui expect si nu se mai strica jucaria.

Asta din categoria cu ce-mi mai ocup eu timpul in ultima vreme: fac Frankensteini din bash, expect, sed, awk, python, perl si ce mai am pe la indemana :)

bias 2015

diverse

Azi am fost la Bucharest International Air Show 2015, tinut la Romaero Baneasa. Am ajuns acolo pe la 11 dupa ce am ocolit un pic ca era mama omorului pe drumul spre Aerogarii.

Am prins un demo de la niste romani care se numeau Romanian Hawks in avioane din alea cu elice pentru acrobatii.

Dupa asta a fost o reprezentatie a Turkish Stars, echipa de acrobatie a aviatiei militare turce. Astia au zburat in F-5 supersonice si au facut tot felul de combinatie misto printre care: inverted climb, mirrored flight low altitude (adica fix cum a fost faza aia din Top Gun cand unul zbura normal iar altul cu capul in jos deasupra aluilalt), zbor in diverse tipuri de formatii in timp ce faceau manevre sincron.

A urmat un demo cu un elicopter Bell AH-1 Cobra detinut de Red Bull Austria. Acrobatiile au insemnat zbor la joasa inaltime, mers cu spatele, zburat inainte cu elicile perpendiculare pe sol, tonouri si altele.

Dupa asta a urmat un numar de parasutisti profesionisti, iar unii din ei au avut steagul Romaniei atarnat de el/ea (ca erau si femei in formatie) si s-a vazut misto de tot pe cer.

Niste MiG-21 Lancer au urmat ca demo al Romanian Air Force. Partea buna e ca MiG-urile sunt zgomotoase, iar la altitudine mica par ca zboara mai repede decat o fac de fapt, au dat si cu flare-uri – asta fiind o premiera pentru mine sa le vad live dintr-un avion.

IAR Puma 330 SOCAT, tot de la Romanian Air Force, au facut demonstratii de zbor similare cu cele facut de Cobra.

Urmatoarea demonstratie a fost facuta de un Eurofighter Typhoon al Royal Air Force, care a inceput foarte misto. La modul toata lumea se uita la ultimii parasutisti in timp ce aterizau si “out of nowhere” a aprut pe sestache Eurofighter-ul si pe la jumatatea “scenei” a dat drumul la after burners si s-a dus repede de tot in sus. A facut looping-uri, inverted climb, banking dintr-o parte in alta si alte chestii de nu stiu cum sa le numesc oficial. Bun nenea pilotul. Pentru ca se pare ca nu aveau voie supersonic, ca sa fac zgomot, o faceau din after burners, ceea ce a oferit un spectacol vizual misto.

A urmat o evolutie scurta a IAR-99 Soim, avion folosit de romani mai mult pentru antrenament pe supersonice.

Un exercitiu combinat de politie aeriana cu neutralizare de teroristi la bord in combinatie cu SRI a urmat dupa Soim. Pe post de avion deturnat a fost un An-30, iar MiG-21 pe post de politisti zburatori care au convins “teroristii” ca trebuie sa aterizeze. Dupa asta, SRI-ul a intervenit la sol si a neutralizat “teroristii” si a salvat ostatecii.

Desi suna bine, exercitiul asta a fost complet dubios, la modul ca anti-tero de la SRI s-a parasutat langa avion, iar vreo doi ceva mai departe (cred ca erau aia de trebuiau sa faca ocol sa ia tigari si cafea). A urmat apoi coborare in rapel dintr-un elicopter a mai multor luptatori care au luat avionul cu asalt. N-am inteles de ce s-au parasutat cand erau si unii care puteau cobori in rapel – in ideea in care nu stiu, trebuiau sa vina de la distanta mare. Luarea cu asalt a avionului fara a sti cine unde e mi s-a parut iar foarte dubioasa.

A urmat un exercitiu de MedEvec, ca un pasager de pe avion fusese ranit.

Dupa o mica pauza a fost un exercitiu de parasutisti militari care au simulat o interventie in camp deschis impotriva unor transportoare blindate, cu sprijin al unor elicoptere de transport cu mini-tun pe ele pentru “close air support”. Cel mai cool a fost ca s-a tras cu munitie de manevra si chiar s-a auzit super calumea.

Tot pe fondul acestui exercitiu s-a simulat venirea unui elicopter MedEvec, incarcarea ranitilor, restul de militari au fost luati cu IAR 330 si au plecat fiecare la treaba lui (MedEvac la spital si soldatii la baza). La terminarea exercitiului, TAB-urile au facut parada si au salutat multimea.

Tot la capitolul “Search & Rescue” a fost facut un demo de salvarea a ranitilor cu elicopterul in zone greu accesibile: zbor la punct fix, coborat cu targa din elicopter cu troliu, incarcat ranitul, adus sus. Demonstratia a fost facuta de Ministerul de Interne cu un Mil Mi-17. La exercitiul asta am nimerit aproape de gardul de protectie si desi cred ca eram la vreo 100+m de locul exercitiului, simteam grupa mare aerul dat la o parte de elici, mai ales cand statea fix in aer.

A inceput sa ploua si am vazut asa un mic exercitiu de acrobatie cu F-16, printre care venit incet-incet spre public si after burner dupa pentru efect ;)

Ce speram sa vad da n-a fost pana la pauza, A-10 Thunderbolt, mai ales ca erau doua la sol cu ceea ce parea munitie de manrevra deja incarcata pe lantul spre minigun. In schimb m-am uitat la ele cu atentie la sol ca puteai sa te apropii linistit de ele ca nu erau restrictii.

Altfel, Pakistan Air Force a venit cu un Il-78. Nu stiu de ce, ca avioane supersonice nu aveau cu ei sa zici ca trebuiau mereu reincarcate pana inapoi in Pakistan. Impresionant avion.

Overall a fost super-OK, mai ales ca demonstratiile erau una dupa alta, nu aveai timp sa te plictisesti deloc.

In alta ordine de idei: pisa-l-as in gat la imbecilul si retardatul sinistru care a fost pe post de MC. Cat am stat acolo am fost pe modul Goosfraba. Era amuzant fix ca ruda aia retardata de o avem cu totii si de care nu putem scapa. Comenta parca era pe stadion la meci la tara. Am zis ca multe muie in directia lui? Cred ca era platit la sfarsit in functie de cate cuvinte a zis, ca altfel nu-mi explic de ce se baga peste prezentatorii straini, care au fost mega-profesionisti pe langa agariciul asta, futu-l in gat pe masa de cretin. Vorbea ca sa se auda pe el. Mama cat a putut sa ma enerveze. Si mai tare ma enerva ca fiecare tip de exercitiu avea muzica care trebuia si boxe erau peste tot, iar daca prostul satului tacea ar fi fost un show de exceptie. Dar nu, futu-i mortii lui, nu, a trebuit sa vorbeasca non-stop.

+6 luni

diverse

Luna asta am ratat vreo saptamana jumate de sala din cauza de treaba & shit. Ocazie cu care sper sa mi se repare si durerea de la o incheietura de o am de vreo doua luni. De cand am tras de motor am un deget semi-amortit si sper sa-si revina singur :) Adica inainte ma durea doar incheietura suficient de rau cat sa nu pot sa scutur mana, insa acum e un pic mai rau.

Am rarit-o la de 3 ori pe saptamana ca nu se mai putea in fiecare zi din cauza de oboseala, insa fac cam aproape acelasi efort ca si cand as face zilnic, insa ma simt mult mai bine si parca se vede mai bine rezultatul antrenamentului.

random stuff

diverse
  • Au aparut puzderie de biciclisti prin Bucuresti. Ma bucura faptul ca prinde si pe plaiurile mioritice treaba asta cu mersul pe bicicleta. Din pacate majoritatea sunt complet imbecili cand vine vorba de regulile de circulatie: merg pe contrasens, traverseaza calare pe bicicleta trecerile de pietoni, trec pe rosu la semafoare si alte cele. In ritmul asta o sa ajungem cum a fost si cu scuterele: permis de bicicleta.
  • Bateria la Mac tine cam aproape o zi (adica de dimineata pana dupa-masa/seara) daca doar scriu cod (adica niste abominatii in bash, ca programare nu stiu) sau fac chestii sysadminice, gen SSH sau Remote Desktop.
  • “Cand nu stii ce sa zici, inventeaza ceva ce suna bine.” – cam asta pare sa fie noua regula la mecanicii auto. Imi scartaie in dusmanie franele pe fata atunci cand franez in curba la viteze mici. Explicatia oficiala este ca “placutele de frana sunt din compozit” si cand sunt rotile sunt un pic bracate scartaie. Ma enerveaza teribil faptul ca nici n-am timp sa respir sa ma pot duce la alt service pentru o diagnoza cum trebuie.

solo pe motor

diverse

Din categoria am cum, dar n-am cu ce, azi imi imprumuta un prieten un motor sa ma dau prin oras sa vad cum e si sa ma obisnuiesc un pic.

Ma plimbai vreo 4 ore aiurea pana n-am mai putut de incheieturi. Cel mai rau ma doare aia la stanga de la tot tras de ambreiaj. In ultimele momente ajunsesem sa tin bine de dreapta si cu stanga sa trag intr-un mod foarte ciudat de ambreiaj sa pot sa schimb.

La inceput fusei un pic stresat ca nu eram prea sigur de treburi, dar ma invatai repede sa semnalizez, sa ma uit in oglinzi, sa schimb banda regulamentar. La prima intersectie maxim de stres ca trebui sa ma misc cu grija, sa ma incadrez cum trebuie, sa am grija sa accelerez da nu prea tare (ca supersport-ul se duce blana daca o calci) si tot asa.

Pe la Piata Presei eram incadrat pe dreapta si pentru ca pe acolo se lucreaza si sa faci stanga parea complicat, m-am gandit ca ce-ar fi sa ma duc spre Bucurestii Noi ca poate e mai liber. Si am ajuns pe acolo, dupa aia stanga spre oras si m-am trezit pe la Romana. Cel mai regulamentar motociclist, ca am semnalizat tot, n-am depasit viteza legala…

Este un pic ciudat ca nu prea aud nimic prin casca din ce se intampla in jur, pe de alta parte, au inflorit teii si tot mirosul de flori de tei intra in casca si a fost super.

Dupa aia am ars-o aiurea pe la Universitate, Cismigiu, Victoriei, Unirii si tot felul de alte stradute. Pe la final ma dusei prin Baneasa si ii dadui ceva mai tare, adica pe la 100 :)) (ca doar sunt responsabil) Senzatia e foarte misto, mai ales cu vant din fata, zici ca ai mult mai mult.

Mi-a murit motorul de cateva ori cand eram la stop si trebuia sa plec de pe loc, noroc ca pornste repede. Imi place foarte tare sunetul pe care-l face cutia de viteze cand o bagi intr-a intaia. Asta cel mai mult. Si a doua cand mergi lejer si dupa aia ii dai gaz, face “clant” si se duce. Am luat niste semafoare pe verde-galben si unele pe galben-rosu la mustata asa ca nu aveam tupeu sa trag de frane chiar tare sa vad daca ma opresc sau nu la timp.

Ce-am invatat:

  • Ca neaparat imi trebuie cagula. M-a tras curentul in dusmanie, sper ca dimineata sa nu ma trezesc anchilozat.
  • Maneta de acceleratie e sensibila si ajungi imediat la multe RPM si daca nu tii ambreiajul poti sa te duci repede intr-un loc unde nu vroiai neaparat sa ajungi.
  • Ca trebuie sa invat sa ma las cum trebuie in curbe, ca unele le-am luat suficient de larg incat sa pot sa intru in parapetii de pe drum :)
  • Daca ma incalzesc, trebuie sa merg un pic mai tare ca sa ma ventilez.
  • Ca am nevoie de pauze sa-mi mai odhinesc incheieturile.

Ce am fost invatat:

  • Daca sunt primul la semafor si sunt mai multe benzi, sa astept sa plece unul de langa mine primul. Ca poate trece unul pe rosu si ma face pilaf.
  • Sa merg cat mai pe mijlocul drumului sa fiu vizibil pentru toti soferii. Si din cauza faptului ca pe dreapta daca a plouat, se strange de obicei apa si se face mazga si iar e pericol de pilaf.
  • Sa franez cu fata, nu cu spatele ca daca se blocheaza roata o sug maxim. Si tot la pilaf se ajunge.
  • Sa tin bine motorul intre picioare ca altfel se lasa pe o parte si la un moment dat poti sa dai cu el de pamant.
  • Ca trebuie sa merg relaxat si sa ma tin mai mult in picioare si spate decat in maini.
  • Ca daca e pericol, dai drumul si sari de pe motor. E mai ieftin ca viata mea.
  • Pe stradute nu se merge tare, mai ales din alea cu iesiri laterale. Pentru ca iar pericol de pilaf.

Daca se aliniaza planetele, weekend-ul viitoare e posibil sa bag o plimbare pe Cheia sa ma mai antrenez si sa-mi fac un pic plinul de adrenalina.

Moto cu care ma dadui fu un CBR600RR 2003/2004, fix din ala de care vreau eu sa-mi iau. Fiindca am OCD si modelul asta in mod particular are teava de esapament pe mijloc si este simetric.

Daca e sa sparg pusculita, o sa se lase cu plans ca unul calumea se pare ca e vreo 7K + ce-o sa mai fie si echipamentul de protectie… o galagie de bani. Trebuie sa ma gandesc bine de tot.

improvizatie (6)

diverse

Asta seara am dat-o in cantat. Eu mai putin ca am supt-o cu cea mai mare gratie la toate exercitiile. Da la modul ala cu furtunul de pompieri.

Primul exercitiu s-a numit cantec in patru. Adica se iau 4 gigei, se pun pe scena si fiecaruia i se da o propozitie. Improvizatorul trebuie sa faca o strofa care sa contina si propozitia aia, sa bage si un refren si sa paseze la urmatorul care trebuie cumva sa mentina linia melodica, sa foloseasca propozitia pe care a primit-o si tot asa. Ailalti mai canta cand e vorba de refren.

Al doilea a fost (cred) ceva cu rima in care tot patru pe scena si pe o muzica gen “Irish drinking games”, sa inceapa sa cante un cantecel si sa paseze cantatul de la unul la altul. Rima se face intre al doilea si al treila. Daca merge, se schimba intre ei pana cand fiecare trece prin fiecare pozitie. Pe asta l-am ratat ca eram la buda.

Dupa aia a fost unul care se numea Mondovision, ceva gen Eurovision in care fiecarui improvizator i se asigna o tara si trebuia sa faca o “melodie” cu cuvinte din tara respectiva, dar folosind cuvinte inventate care sa sune ca si limba aia. Cred ca se cheama gramalot sau ceva similar treaba asta. Eu am avut Franta si ar fi trebuit sa cant ceva sa sune frantuzesc. Ar fi trebuit, ca abia intr-un final mi-a iesit dupa multe scremeri un Frere Jaque trist (ca asa era muzica). N-am fost capabil sa fac o linie melodica folosind cuvinte aleatoare. Partea logica din cap a dat kernel panic cand am incercat catusi de putin asta. Ma gandesc ca data viitoare sa vin deja trosnit cu niste alcool si poate adorm logica si las cretivitatea sa se desfasoare (mama ce jmecher a sunat asta).

Dupa aia, ultimul exercitiu, s-a numit Hit, si trei improvizatori se urca pe scena ca si cum ar fi parte dintr-o formatie. Fiecare primeste un nume de melodie si trebuie sa faca niste versuri care sa contina si numele melodiei. Fiecare improvizator joaca pe rand rolul de solist si aialalti doi, trebuie sa se miste oarecum sincron cu el astfel incat din publica sa para ca ei sunt chiar o formatie care a mai cantat impreuna.

Asta de azi pentru mine a fost nasol ca ureche muzicala n-am, iar cantatul nu e chiar punctul meu forte.

improvizatie (5)

diverse

Azi incepuram cu “cuvinte  relationate/conexe (ma-sa ca uitai cum se chema)”. Adica incepe cineva cu un cuvant, iar urmatorul zice un cuvant care sa aibe treaba cu primul. Al treilea le zice pe ultimele doua si baga si el un cuvant. Al patrulea pe primele trei si baga si el un cuvant. Joaca se termina pana cand o dam de gard cu tinutul minte de cuvinte.

Dupa asta ca fu asa de incalzire, bagaram “povesti cu morti”: 4 improvizatori, in 3 acte isi povestesc moartea. Treaba e asa: in primul act fiecare spune cate ceva despre el si cam cum a murit dar foarte pe scurt. In actul al doilea fiecare povesteste despre el (cine era, ce facea, ce-i placea etc.), iar in actul al patrulea povesteste cum a murit dar pe larg. Simplu, nu? Eh, nu chiar ca mortile trebuie sa aiba legatura una cu alta si trebuie fiecare sa povesteasca fiecare cum s-a intalnit cu unul sau mai multi improvizatori, care era relatia dintre ei si tot asa. Asta inseamna ca trebuie sa fii atent tare la toti aia din jur sa poti sa iti poti construi povestea si in acelasi timp sa poata folosi si ei elemente din povestea ta.

Eu am participat intr-o sceneta in care unul era culegator de rostopasca, eu eram instalator, unul era din asta de avea cultura de rostopasca iar altul inginer agronom. Si cumva toti ne-am intersectat si am murit impreuna :)

Alt exercitiu, la care m-au durut creierii maxim a fost sa facem o poveste in patru, dar fiecare improvizator sa zica doar patru cuvinte, urmatorul patru si tot asa. M-am scremut maxim la asta ca trebuie sa numar pe degete, sa zic ce trebuie si tot asa.

Ultimul exercitiu a fost numit “o voce” (cred) in care treburile se imparteau in doi. Doi improvizatori erau un reporter si fiecare avea voie sa zica cate un cuvant, iar alti doi improvizatori erau intervievatii care trebuiau sa raspunda la intrebari vorbind aproape sincron in acelasi timp. Asta e un pic de mindfuck asa ca trebuie sa te gandesti ce sa intrebi si cum, iar aialalti doi de raspund trebuie sa se inteleaga foarte bine cu ce zic.

Azi a fost tare misto, super greu, mi-a dat-o un pic la creier, dar weeee.

improvizatie (4)

diverse

Joi dupa cum ziceam am avut primul atelier cu public. Unii ne-am sunat prietenii sa vina sa rada, iar altii s-au nimerit din greseala, asa ca am aut cam vreo 15 persoane asa public.

Am inceput cu niste blitz-uri unde am supt-o grav pentru ca iar am inceput scena in rol mare dar tot setup-ul l-am tinut la mine in cap si am uitat sa-l prezint cumva si interlocutorului.

Dupa aia am trecut-o la povesti unde eu am participat la una despre Ionel din varful muntelui, unde ne-am aberat cu succes in a face o poveste in care Ionel s-a trezit dimineata devreme pentru ca asa ii placea lui si s-a apucat sa faca genoflexiuni de inviorare. Cum noaptea nu dormise bine, a facut doar vreo 500 si dupa aia s-a dus sa se spele cu apa rece, rece, rece de la fantana din curte. Ionel isi astepta rudele de la campie sa vina, care veneau mai incet pentru ca nu erau obisnuite cu muntele. Cu ele adusesera cea mai frumoasa fata din sat s-o marite cu Ionel, ca el demult vroia sa-si intemeize o familie cu multi copii sa-l ajute la carat lemne din padure si sa-i aduca niste apa rece de la campie (probabil ca se saturase sa tot bea din aia de la el de la munte). Rudele ajunsera, Ionel se uita la fata, si nu simti nimic. Se mai uita o data si isi dadu seama ca de fapt fata era sora-sa demult pierduta. In momentul ala Ionel realiza ca are niste rude imbecile. Si se gandi Ionel macar s-o puna de-o masa ca tot ii venisera rudele. Dar inainte de asta se gandi el sa faca un joc de adunat surcele din padure pentru rude. Ca ele tot fiind imbecile nu se prindeau ca de fapt carau lemne pentru Ionel sa aiba la iarna si sa nu mai trebuiasca el sa care. Prin padure, Ionel dadu de o fiinta a padurii, imbracata toata in surcele si cum privirile li se intalnira, Ionel isi dadu seama ca ea este EA. Si Ionel o cuprinse in brate si o desurceli salbatic si traira pana la multi copii.

Cu ocazia asta eu am inventat notiunea de surceleala :))

Dupa aia am dat-o in discurs cu mainile in care am vorbit ca si antrenor de paienjeni patinatori pe gheata. Unde am aberat niste chestii, am balbait-o cu altele dar la final am primit aplauze, asa ca fie au ras cat de inept am fost sau cat de funny am fost.

Ca si tip de scena noua, la final am bagat o chestie care se cheama Intra/Iesi, care are cam urmatoarele reguli:

  • fiecare om are un nume de cod si cand il aude, intra pe scena si se baga in seama cu oamenii deja existenti dar cu motiv.
  • daca in timpul scenetei se striga numele de cod al unuia deja prezent acolo, isi cauta o scuza sa iasa din sceneta
  • sceneta primeste nume din public astfel incat sa avem o idee despre ce tumbe facem pe acolo

In sceneta noastra era vorba despre “Interviu de angajare controlor RATB” si numele de cod erau: toamna, verder, blender, subaru, albania si irina. A fost misto cu intrat/iesit in sceneta ca trebuia sa gasesti motive calumea sa zici numele alea. Tare de tot a fost coechipierul care avea nume de cod irina ca s-a scos singur din scena :)

Juma de atelier am transpirat de-am inebunit ca trebuia sa performez si imi batea si reflectorul ala in ochi, mai ea si cald un pic.

Ce-am aflat despre mine:

  • ca simtul practic isi face simtita prezenta cand nu trebuie si incerc sa fac povestile un pic logice cand n-am idee de ce sa ma aberez (mi-a si zis la prima scena nenea instructorul ca: “uitati, aici avem improvizatorul practic”).
  • mai sunt chestii pe care daca eu nu le-as face mi-e complicat sa relationez cu ele cand le face altcineva si eu trebuie sa reactionez pe moment intr-un ton umoristic

ssh on windows

diverse

http://blogs.msdn.com/b/looking_forward_microsoft__support_for_secure_shell_ssh1/archive/2015/06/02/managing-looking-forward-microsoft-support-for-secure-shell-ssh.aspx

A inghetat iadul. Apocalipsa e aproape.

ms_ssh_windows_server

ms_ssh_windows_p2

“As Microsoft has shifted towards a more customer-oriented culture”. Si acu sa ii intreb si eu pe ei daca tot au devenit “customer oriented”: Aduceti si voi in mortii vostri butonul de start din Windows inapoi asa cum trebuie sa fie, adica cum era pe Windows 7?

improvizatie (3)

diverse

Azi am mai bagat o tura de Impro (cum se zice pe scurt) si a fost mult mai intens decat datile trecute.

Am inceput asa subtire cu un blitz in care am si uitat ce-am facut, doar ca eram in genunchi pe scena si obosisem :)

Dupa aia am facut o combinatie de papusari in care de data asta am fost si eu papusar si am bagat o mica sceneta cu imprumutul la banca intre o tanti la ghiseu si un nene de vroia sa-si duca bunica in vama. Asta e foarte tricky asa ca trebuie sa te sincronizezi cu ala de vorbeste pentru ca el te poate ajuta pe tine si tu il poti ajuta pe el, dar ideea e sa-l incurci intr-un mod constructiv. Aici trebuie exersat mult cu partenerii de scena sau sa ii cunosti extrem de bine.

Am trecut dupa aia la improvizatie cu tema data si eu am zis sa fiu actorul de incepe si am primit ca tema “pana de curent la vama”. Am inceput bine, s-a terminat brusc ca nu ne-am sincronizat toti de pe scena, adica vreo 4, sa ducem scenta intr-o directie clara si definita.

A doua sceneta eu era papusa si titlul primit din public a fost “prima zi de ingrijitor la zoo” in care eu eram ala nou si un alt coleg de scena ingrijitorul cu experienta. A fost okish, ne-am sincronizat un pic dar nu prea bine, am bagat io o cioaca pe care omul a intors-o ok si dupa aia am continuat pe stilul lui, probabi daca nu se oprea sceneta ajungeam undeva cu conflictul in ea.

Ca si noutate pe ziua de azi, am facut un exercitiu care se cheama “scriitorul” in care cineva e pe post de scriitor si nareaza o povestire inventata pe loc cu titlu dat din public. Prima poveste a fost ceva cu capre pitice. Si era vorba despre un cioban care traia undeva in oltenia (unde altundeva) si avea niste capre pitice. Si la ciobanul asta pe care-l chema Milica, vine doctorul veterinar Vasile. Si Milica pupa asa frumos o capra cand ajunge Vasile la el, Vasile se uita la Milica, au o conversatie scurta, dupa care Vasile dupa ce vede caprele pitice se roaga la divinitate si zice ca stia el ca nu era nebun, Milica vazandu-l ii da o capra cadou. Cumva celelalte capre o iau la alergat imprejurul celor doi si ridica un nor de praf foarte mare. Si dupa ce nu mai alearga caprele si norul de praf se lasa, Vasile isi aduce aminte ca de fapt el venise sa-l aduca pe Milica acasa, care era fratele lui disparut de 11 ani. Eu l-am interpretat pe Vasile in poveste.

A doua poveste am incercat-o eu cu titlul din public “inaugurarea primariei din gaesti”. Am inceput cu o primarie foarte ecologica construita la marginea orasului, cu primarul care era cap de coloana cu alaiul de invitati pentru inaugurare. Si o reporterita care avea intrebari, insa primarul era un om de putine cuvinte si nu prea vorbea si s-a cam oprit brusc povestea ca nu am gandit io ce spuneam chiar pana la capat si nu aveam un conflict in poveste, un ceva de care sa ne legam. pentru din astea trebuie sa mai exersez :(

A treia poveste s-a numit “Cofetaria cu fantome” si actiunea avea loc in faimosul oras fantoma din Romania, numit Zalau. Oras in care Maria s-a gandit sa-si deschida o cofetarie dupa studii intense de piata si mai ales prin prisma faptului ca de cand era mica ii placeau prajiturile. Spatiul trebuind amenajat, Maria l-a chemat pe Vasile sa faca treaba. Vasile era varul Mariei care se pare ca o si placea, asa ca dupa ce a ajuns acolo la cofetarie sa vada ce treaba avea de facut, a luat-o de mana si a inceput sa-si caute ciocanul. Avea tot ce-i trebuia in trusa de scule, mai putin ciocanul pe care nu stia pe unde l-a pus prin cofetarie. Intre timp, o fantoma ca un abur alb le tot dadea tarcoale. Si i-a speriat, zicandu-le ca n-o sa-i lase sa-si deschida cofetarie. Maria prinse curaj si pocni fantoma, Vasile vazand asta si el fiind barbatul din poveste pocni si el fantoma. Fantoma era la pamant. Si povestea s-a terminat. Si ne-a lasat in suspans pentru ca in tavanul cofetariei era o gaura si nu stia nimeni cum a ajuns acolo. Si nici nu am aflat unde era ciocanul lui Vasile.

A patra poveste s-a numit “expeditie pe marte” si avea loc intr-un timp nedefinit cand oamenii ajungeau pe Marte printr-un teleportor. Si in camera teleportorului, pe langa scarile lui din lemn, mecanicul intreprinderii se plimba nervos cu o cheie de 5 intr-o mana, cu un ciocan in ailalta si la subrat cu niste planuri. S-a uitat el la trepte si s-a apucat sa le desfaca. Si dupa aia a scapat planurile intr-o balta de ulei pe care tot el o facuse cu o seara inainte. Langa el apare femeia de serviciu care se pare ca umbla dezbracata prin uzina pentru ca fiind singura femeie de acolo nu mai erau altele care sa o barfeasca despre cum arata. Si se uita mecanicul la ea, ea la mecanic, schimba niste vorbe (pe care le-am uitat) si se urca amandoi in teleportor, apasa pe buton si ajung pe Marte. Acolo se mira ca teleportorul chiar a mers si ies afara. In timp ce se minunau ei de Marte, apare o creatura pitica care-i intreaba ce sunt, ei raspund ca oameni si cand sa zica si creatura pitica ce este, apare seful sau imparatul creaturilor pitici care ii taie picioarele creaturii pitice. Femeia de serviciu il intreaba de ce a facut asta si el raspunde ca era prea inalta. Capetenia se mai gandeste un pic si baga cutitul in creatura mica si o ucide. Mecanicul se apuca si sparge teleportorul cu un ciocan foarte greu pe care il avea intr-o chestie de o tinea in spate. Sar scantei din teleportor si lovesc si pe seful creaturilor mici care cade la pamant. Femeia de serviciu ii ia hainele creaturii mici ucise de capetenie si se imbraca cu ele. Povestea se termina un pic brusc ca se pare ca era prea psihedelica pentru nenea instructorul.

Azi avusei ceva mai mult umor in mine si mearsa mai bine. Asta si Breezer-ul dat peste cap inainte de intrat la curs :))

Saptamana viitoare se pare ca o sa cantam. Dar pana atunci, joi avem atelier cu public. Pentru ca nu este suficient sa radem singuri de noi, sa vina si altii sa rada de noi.

(later edit) Chestii invatate de la nenea instructor pana acum (am uitat datile trecute sa scriu):

  • Este foarte important sa iti cunosti partenerii de scena, sa stii ce chestii le plac, ce chestii nu le plac si tot asa. Pentru ca altfel fiecare o sa aiba in cap cate o idee diferie despre cum ar trebui sa se incheie sceneta.
  • Inainte sa urci pe scena trebuie sa vezi ce ai in buzunar. Adica in functie de personajul interpretat trebuie sa iti pui intrebari de genul: cum am ajuns acolo? o sa fac ceva ce-mi place? am alte motive? ma doare ceva? si intrebarile pot continua, insa ideea de baza e ca pentru fiecare personaj daca iti raspunzi la vreo 5-10 din astea ai o plaforma de plecare mult mai buna si te poti ancora mult mai bine in act.
  • Expozitiune, conflict, momentul culminant, rezolvarea conflictului, incheiere. Se poate abera cu succes la astea, insa important este sa trecem prin ele intr-un timp relativ scurt, ca de aia se cheama improvizatie si nu piesa de teatru.
  • Este foarte importanta plasarea in saptiu si timp a scenetei, sa stie si publicul ce dracu’ incercam sa facem ca sa aiba dupa aia motiv sa rada. (eu am problema asta ca la mine in cap stiu exact unde sunt, da uit sa le zic si la altii)

Probabil mai sunt chestii pe care le-am uitat, dar le-am uitat, daca imi aduc aminte o sa le mentionez si pe alea.